101 matches
-
și oameni de litere din județ, cât și pe autorități. Astfel, în 1923, autoritățile guvernamentale au solicitat organelor administrative din județele României să facă, unde era cazul, propuneri de schimbare a denumirii unor așezări, în special din Transilvania, care fuseseră maghiarizate. Principiile care trebuiau avute în vedere erau următoarele: "Să se dea satelor foste românești sau în momentul de față românești numire română obișnuită sau vechea numire care se mai păstrează în amintirea bătrânilor pe hărți vechi, sau în documente locale
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
depărtare. A luat naștere după modelul comunelor grănicerești, funcționând la început într-o casă particulară până în 1873 când s-a edificat un local propriu din lemn și acoperit cu țiglă. A avut caracter confesional. În 1910, în intenția de a maghiariza școala, oficiul pretorial din Făgăraș, interzice prin lege a se mai ține cursuri aici, declarând localul necorespunzător.Cu toate acestea la 1 septembrie 1910 s-a ridicat o nouă școală, tot confesională, prin hotărîrea senatului școlar la cererea preotului Nicolae
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
În 1866 proprietari cu titlu nobiliar erau: Inczedi Iuliana, Bokros Layos, Bolog Gheorghe, Baki Sandor, 6 proprietari din familia Bob și câte unul din familiile: Cerghi, Tecar și Todor. Despre ultimii trei știm sigur că erau români, dar numele erau maghiarizate, pentru că aveau titlu de nobil. În sec.XIX cea mai bogată familie din Corneni era fam. Intzedi Iuliana. Această familie provenea din Dalmația și s-a stabilit în sec XVII în Transilvania. În sec. XVIII un membru al familiei, Inczedi
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
Barcani, Barcanesti etc. Primii locuitori se spune că sunt veniți din Depresiunea Bârsei, fugiți din localitățile fostelor scaune secuiești din apropiere. După înființarea glăjeriei, au venit aici și alte familii, între care și polonezii Solosovics (numele lor ulterior a fost maghiarizat). Familiile cele mai vechi sunt: Steloias, Doboli, Calcea, Gociman, Arnăut, Boroc, Cojocaru, Floroianu și Stroie. Întemeietorii glajariei au fost din familiile Hartfig, Vitman, Ghembeschi, Ioncu, Șuler etc. La început, sătul Barcani a aparținut din punct de vedere administrativ de comună
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
1942. Data înregistrării: 2 ianuarie 1942. Părinții - tata: Șandor loan [Sándor Janos], 30 de ani, agricultor [foldmüves]; mama: Valeria (n. Kozar), 22 de ani, Topa Mică [Pusztatopa]. Toate datele din registru sunt în limba maghiară (până în 1944), inclusiv numele sunt maghiarizate. Această parte din Transilvania a fost smulsă din teritoriul țării prin Diktatul de la Viena. Își petrece copilăria în satul natal (dar și la Berind, unde era „mama bătrână Todosia”), despre care va nota mai târziu destul de multe amintiri, reflecții, meditații
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
forma oase sau cochilii dar cariera sa de ansamblu a fost înfloritoare cu numeroase filme apreciate atât de critici cât și de public era prevăzut cu motor cu abur și era tras de cai guvernul ungar însă a încercat să maghiarizeze toate grupurile etnice de pe teritoriul aflat sub jurisdicția sa inclusiv pe germani coloniile de furnici variază în dimensiuni de la câțiva membri până la milioane de membri persoanele însărcinate cu alimentarea focului fornacatores- se aflau tot aici în praefurnium nucile macadamia sunt
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
și românești din această perioadă lipsesc. Pe baza acestei constatări se poate stabili, cu aproximație, și intervalul cronologic în care lăcașul cult ar fi deservit, în paralel, atât comunitatea ortodoxă, cât și pe cea reformată a nemeșilor locali, protestantizați și maghiarizați la sfârșitul perioadei medievale. Potrivit unui document din 20 ianuarie 1702, în anul 1702, nobilii satelor hațegane Densuș, Ciula Mare, Peșteana, Răchitova și Ostrov au pus bazele unei parohii calvine locale, deservită de pastorul maghiar Tokai Istvan; acesta avea în
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
mama lui era protestantă renegată. a urmat mai întâi cursurile școlii reformate, continuându-și apoi studiile la universitatea din Cluj. După absolvirea studiilor a devenit avocat, apoi a abandonat avocatura și a început cariera de ziarist. În 1906 și-a maghiarizat numele din "Cohen" (maghiarizat Kohn), în "Kun". În 1913 s-a căsătorit cu învățătoarea Irén Gál. Înainte de a începe primul război mondial, a fost ziarist la Cluj într-un grup de simpatizanți ai partidului Social Democrat Ungar. A fost de
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
renegată. a urmat mai întâi cursurile școlii reformate, continuându-și apoi studiile la universitatea din Cluj. După absolvirea studiilor a devenit avocat, apoi a abandonat avocatura și a început cariera de ziarist. În 1906 și-a maghiarizat numele din "Cohen" (maghiarizat Kohn), în "Kun". În 1913 s-a căsătorit cu învățătoarea Irén Gál. Înainte de a începe primul război mondial, a fost ziarist la Cluj într-un grup de simpatizanți ai partidului Social Democrat Ungar. A fost de mai multe ori judecat
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
Demeter Sztojakovich) (n. 5 ianuarie 1883 la Vršac, în Austro-Ungaria, azi localitate în Serbia, -d. 22 august 1946 la Budapesta) a fost un militar, diplomat și politician maghiar de extremă dreapta, de origine sârbă din Banat. Numele și l-a maghiarizat în anul 1927, dar cunoștințele sale de limbă maghiară au rămas destul de precare întreaga viață. Urcând în ierarhia militară până la gradul de general-locotenent, între anii 1936-1944 a slujit ca ambasador al țării sale la Berlin, iar între 22 martie 1944-
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]
-
erau înlocuite cu "Istvan" , iar "Jelena" sau "Elena" cu "Ilona". Erau vizate atât prenumele cât și numele de familie (astfel numele de familie "Lupu" a devenit "Farkas"). Autoritățile maghiare au pus o presiune constantă asupra tuturor ne-maghiarilor să-și maghiarizeze numele, iar ușurința cu care această maghiarizare se făcea din punct de vedere birocratic a dat naștere la porecla de "maghiar de-o coroană" (prețul înregistrării noului nume fiind de o coroană). În 1881 ""Societatea pentru Maghiarizarea Numelor"" (Központi Névmagyarositó
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
Bánffy a existat o altă creștere spectaculoasă, cu 6.700 de formulare depuse în 1897, majoritatea datorate presiunilor autorităților și angajaților din sectorul guvernamental. Statisticile arată că doar între 1881 și 1905, 42.437 de nume de familie au fost maghiarizate . Fenomenul a continuat în Ungaria, de-a lungul întregului secol XX. Odată cu maghiarizarea numelor și prenumelor personale, era o practică obișnuită și folosirea numelor geografice exclusiv în limba maghiară, nefiind acceptate denumirile altor grupuri etnice . Pentru locurile care nu aveau
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
268.935 de creștini greco-catolici. Aproape toți aceștia, excepție făcând doar câteva mii de persoane (români și ucraineni), se consideră „etnici maghiari”. Totuși, este cunoscut faptul că acești maghiari au în bună parte ascendenți români și ucraineni care au fost maghiarizați lingvistic. Episcopia greco-catolicilor maghiari era în trecut la Hajdúdorog, astăzi fiind situată în Nyíregyháza.
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
Voinicilor din Gherla, menționată prima oară în 1714 și avînd un statut conceput probabil de Vărzărian (Vărzărescu), era implicată în viața comunitară și participa la ceremonii religioase și sărbători. În a doua jumătate a secolului XIX majoritatea amenilor au fost maghiarizați. Formată mai tîrziu decît comunitățile armene din Moldova și Transilvania, cea din Valahia are o istorie mai nouă și, implicit, mai sumară, beneficiind, în schimb de o vitalitate sporită. Ea s-a coagulat, în principal, datorită emigrărilor din Asia Mică
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
de negustorii din regiunea Mării Baltice, în secolul al XII-lea. După cucerirea Transilvaniei de către maghiari, s-au găsit față în față nu două neamuri, ci două clase sociale: nobilii și țăranii. Nobilimea românească din Ardeal, încetul cu încetul, s-a maghiarizat, trecând la catolicism, sau a coborât în rândul țăranilor, dar în secolul al XVI-lea ea exista încă sub denumirea dată de maghiari de "nemeși". Nobilii români, ca și cei maghiari, aveau dreptul de a-i judeca pe țăranii supuși
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
Lugoj, în Banat, ca mezinul dintre cei trei copii ai unei familii de evrei de limbă maghiară și germană, pe atunci cetățeni ai Austro-Ungariei, bine situați și educați. Numele originar al familiei sale era Deutsch, nume care ulterior a fost maghiarizat în "Dobó". Tatăl său, Eugen (Jenõ), era avocat, cu vederi socialiste și admirator al culturii franceze. Mama sa, Margarethe (Margit), era în schimb germanofonă și admiratoare a culturii germane. Copilăria micului Georg a purtat, între altele, amprenta frustrărilor pe care
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
Numărul școlilor în limbi minoritare a scăzut continuu: între 1880 și 1913, când numărul școlilor cu predare exclusiv în limba maghiară aproape s-a dublat, numărul școlilor în limbi minoritare aproape s-a înjumătățit. Nenumărate nume de persoane au fost maghiarizate într-o scurtă perioadă de timp, adesea în mod forțat, contrar voinței celor afectați. Mișcarea națională română a trimis în 1892 împăratului Franz Josef documentul întitulat Memorandumul Transilvaniei, în care fruntașii românilor din imperiul austro-ungar cereau ca românilor să li
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Amschlinger și a primit prima comuniune la 16 septembrie 1956 în aceeași localitate de la pr. Konrad Kernweisz, Ordinarius-substitutus de Timișoara. Părinții săi erau etnici germani care proveneau din localitatea Sânpetru German (germ. Deutsch-Sankt-Peter; ung. Németszentpéter) și Szeged. Numele lor fusese maghiarizat, fiind ortografiat Roosz. Tatăl său era fermier și fiind de etnie germană, a fost încorporat în Armata Germană în anul 1943. Mama sa a locuit la Satchinez împreună cu rudele sale până în anul 1945. În ianuarie 1945, împreună cu alte femei și
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
teritoriul vechiului Cnezat Kievean. Marea invazie mongolă, slăbind puterea regatelor suzerane ale formațiunilor medievale românești timpurii, a favorizat emanciparea acestora, care s-a efectuat sub egida celor mai puternice dintre ele. În Transilvania, o parte din pătura conducătoare s-a maghiarizat, trecând la catolicism în urma persecuțiilor religioase (ceea ce a provocat subjugarea „țărilor” românești și includerea lor în comitatele ungurești sau săsești), dar în Țara Românească și în Moldova, conducătorii și-au păstrat credința ortodoxă și limba vernaculară română, „țările” fiind incluse
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
asemnănătoare poate fi sesizată în cazul atitudinii naționaliștilor polonezi față de ucrainenii din Galiția, considerați „gente ruthenus, natione polonus”. În particular, atitudinea ucrainenilor care se considerau polonezi era numită de restul conaționalilor „hrunivstvo” - „porcire”. Un termen similar, „magyarony”, era aplicat rutenilor maghiarizați din Transcarpatia, care doreau unirea acestei regiuni cu Ungaria. Un alt aspect criticat al etichetării ucrainenilor drept „maloruși” este imaginea stereotipă atribuită acestora din urmă de țărani analfabeți, cu puțină sau total lipsiți de stimă de sine.
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
în sfera de influență a catolicismului, reprezentat prin Regatul Ungariei și prin Ordinul Teutonic, jupânii și boierii români rămași ortodocși sunt marginalizați sau constrânși să treacă dincolo de Carpați ("descălecarea" în Moldova și Țara Românească), pe când cei trecuți la catolicism se maghiarizează devenind grofi ai Ungariei. La sfârșitul secolului XIV, Imperiul Otoman cucerește despotatele Vidinului și Tărnovei din sudul Dunării, în timp ce acela al Dobrogei se alipește Țării Românești, episcopul dobrogean Iachint al Vicinei devenind primul metropolit al "Ungro-Vlahiei". Dar în anii 1418-1422
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
au aliat cu cumanii și au continuat să trăiască în Bărăgan și Moldova până în preajma invaziei mongole (1241), când s-au refugiat în Ungaria, unde s-au stabilit, împreună cu cumanii, în câmpia de-a lungul Tisei. Cu timpul, s-au maghiarizat. În regiunea respectivă a Ungariei (vezi Jász-Nagykun-Szolnok) abundă toponimia care conține numele etnic alan: "Jász-" (e.g. Jászberény). Prezența alanilor pe teritoriul actual al României este atestată, între altele, de toponimele Iași.
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
fost atribuită coloniștilor sași în secolul al XIII-lea prin diploma regală Andreanum rămânând pe așa-zisul "Pământ săsesc". Astăzi, acest grup este de circa 200 de persoane. Potrivit unei alte teorii, maghiarofonii din Săcădate ar fi resturi tribale pecenege maghiarizate; prezența acestei etnii turcice a fost bine documentată în Avrig și împrejurimi. Până în 1940/41 au existat în Bucovina câteva mii de secui, refugiați din cauza prigoanei austriece din 1764 (așa-numitul Masacru de la Siculeni) pe teritoriul de astăzi al județului
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
, comuna Luncoiu de Jos, județul Hunedoara a fost construită în anul 1851. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica nu figurează pe noua listă a monumentelor istorice. Deși prima mențiune documentară a satului Stejărel este din anul 1439, sub forma maghiarizată de Szkrofafalva, desigur că el este mai vechi, iar viața lui religioasă a început odată cu nașterea lui. Acest nume l-a purtat până în 1728, dată după care a devenit Stejărel. Se cunoaște din documente existente în arhiva parohială, că până în
Biserica de lemn din Stejărel () [Corola-website/Science/316994_a_318323]
-
aromâni veniți din Grecia și stabiliți în Banat. Frații Nacu, Hristu și Chiril, care făceau parte din cea mai vestită familie nobiliară din nord-vestul județului Timiș-Torontal în secolele XVIII-XIX, cea a grofilor Nacu, au trecut la catolicism și s-au maghiarizat, luându-și numele de Nakó, Kristóf și Cziril. Aceștia au cumpărat domeniul de la Sânnicolau la o licitație, în anul 1781, pe care în 1864 s-a început construcția castelului. Clădirea, străjuită de un turn în stil medieval, are 99 de
Castelul Nakó () [Corola-website/Science/326187_a_327516]