10,511 matches
-
utopie întrucât imaginația subversivă întreține speranța. Dintr-o astfel de perspectivă devine posibilă lectura în palimpsest a uneia dintre cele mai misterioase povestiri scrise de Voiculescu la finele anului 1949, Ultimul berevoi. Data spune mult, de la sine, iar sub scenariul magic, cu întregul lui arsenal de mijloace, se descopăr, în scriere ascunsă, simboluri privind istoria adevărată. Mai Întâi, incitată de scrierea substantivului din titlu, când cu majusculă, când cu literă mică, încerc o explicație și o opțiune. Naratorul atrage atenția că
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
mistica magiei, pentru că "trebuia altfel și altceva" spre a anula sursa răului. Solomonarul, ultimul dintr-o întreagă dinastie dispărută, își concentrează puterile moștenite, se întoarce în arcanele magiei primitive, rememorează și organizează ritualul. Arhaicul în sine refuză istoria și practicile magice îl apără de ea. Tehnicile lui nu sunt dezvăluite celorlalți. Bărbații și numai ei, sunt chemați să participe la un ritual ale cărui taine le rămân necunoscute. Magia e un act individual al celui care posedă qualitas occulta de a
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
băutura vrăjită" preparată după "rânduiala solomoniei". Se experimentează, sub ochii lor, cu personaje deghizate, scena confruntării între taur, forța emblematică protectoare a pământului și ursul, figurând străinul distrugător. Vocabularul luat din terminologia magiei primitive întreține vraja, pe pagini întregi. "Dansul magic" al mascaților în piei de vite se desfășoară pe fondul invocării forțelor pământului, singurele în stare să se răzvrătească împotriva răului venit din afară. Pentru aceasta, berevoiul "cheamă în ajutor duhul marelui taur al muntelui, bătrânul arhitaur, străbunul celor de
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Detaliile privind instrumentele, măștile, locul, gesturile și tot primitivismul realizat de arhaismul vocabularului, aproape că devin obositoare, întârziind finalul. În cele din urmă, atunci când se trece parțial de la mimarea conflictului la confruntarea taurului adevărat cu omul-urs, prin repetarea fazelor exercițiului magic, berevoiul e contrariat că taurul "nu primea provocarea", privea cu prudență la adversar. Cuvântul prudență, caracterizând o atitudine de expectativă, de inacțiune, își are noima lui în scenariul simbolic și explică "năpastele căzute asupra neamului" de-a lungul istoriei. Greșise
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
are noima lui în scenariul simbolic și explică "năpastele căzute asupra neamului" de-a lungul istoriei. Greșise magul ceva? sau "magia se istovise în om", când vânătorile în munte se făceau cu arme de foc? O revelație pregătește finalul: "Teatrul magic vrea bărbăție adevărată, potrivnic viu, nu o sperietoare". Și atunci magul însuși îmbracă blana ursului pentru a repeta provocarea cu puteri cum numai el le avea. Miracolul se produce, în fine, atunci când printr-un efort suprem, suicidar, concentrat în sine
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
jefuit. Proza își conservă actualitatea prin ceea ce semnifică efortul magului de a trezi la acțiune forțele binelui împotriva a ceea ce-l contrazice și îl distruge. Confundat cu "ultimul berevoi", povestitorul, stors de suferința credinței în utopia salvării numai prin tehnici magice, arde el însuși în incandescența finalului. Solomonarul se întruchipase din tăcerea răzvrătitului scriitor, coborând în arena ficțiunii, ca "ultimul mag", cum îl percepea doamna Cornelia Pillat. Scenariul simbolic al povestirii trebuie citit în subiacent, pentru că fantasticul nu e niciodată adus
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
la limita dintre amenințător și derizoriu, dar ridicolul nu diminuează cu nimic capacitatea de a face rău și Mircea Constantinescu se răsfață cu haz între vicii. Fascinat de cifra cinci, regizorul dublează identitatea unui ucigaș; spectatorii fascinați de alte cifre magice nu sesizează decât efectul comic creat de interpretarea convergent-divergentă a celor doi actori ( Constantin Cojocaru, Gabriel Pintilei). Crima este obsesia generală a personajelor și chiar crucea poate deveni instrumentul ei de perpetuare și deznodământul concentrează toate firele acțiunii. Crima se
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
slujirea fidelă a unei democrații mai mult sau mai puțin originale (Stalin, Brejnev și "the last but not the least" - să sperăm că pentru noi a fost chiar "the last and the least" - Nicolae Ceaușescu). Ce este totuși "democrația", cuvîntul magic îndărătul căruia se ascund elemente care, aparent nu au nimic în comun? Un răspuns lucid la această întrebare încearcă să ofere profesorul Lucian Boia în cea mai recentă carte a sa, Mitul democrației. Adept al lui Fernand Braudel și al
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
lor să fie ulterioară celorlalte grupuri instrumentale. O perfecționare ca sindrom acut al libertății de cireștere în câmpul de forță al propriei semințe; o emancipare aidoma unei corăbii cu pânzele umflate de vântul ce bate dinspre teritorii exotice și timpuri magice, ritualice. Cine și-ar fi închipuit însă torențiala emergență de astăzi a instrumentelor de percuție, acum șapte decenii când Edgar Varese compunea lonisation, cel dintâi opus european destinat unui ansamblu de percuție? Cine ar fi pariat pe vibrafon sau marimba
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
atunci când îl asociem cu vreuna din umbrele lui. (Andra Ionescu, elevă, București) * Uneori este necesară dar nu și suficientă, plecarea pentru un timp, de acasă, pentru a te întâlni acolo cu tine însăți, cu oglinda ta, cu ecoul, cu punctul magic către care, orbește până atunci, ai trimis inimoase săgeți. Aventura în afară, departe de casă, echivalează uneori cu o regăsire, în liniște, într-o altă liniște, cu numele și cu verbele, secrete pentru tine până atunci. Zestrea cu care pleci
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
în discuție de specialiștii în onomastică) e dintre cele mai interesante; ar fi vorba, într-o exprimare destul de eufemistică, de un nume "cu sens de invocare, privind prolificitatea", cu sensul "să fie ultimul copil dorit"; ar reprezenta deci o tentativă magică de oprire a șirului nașterilor într-o familie. Că numele "românului generic" putea fi atribuit din afara comunității lingvistice românești o indică unul dintre primele contexte în care apare cu valoarea la care ne referim: Samuil Micu-Klein, în Historia Daco-Romanorum sive
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
toate îmi zic/ pe o coajă de pîine picură mierea de viespi/ muște fosforescente se izbesc/ de sticla ochelarilor/ tăi// o criză de nervi/ depeșa diavolului în vînt/ violoncelul vecinului s-a evaporat/ în propria-i muzică// unde este/ puterea magică a tranzacției/ false sînt iscăliturile îngerilor pe ziduri/ stelele perforează pagina de ciment// tu iscălește-te cu scuipat/ pe fața retorului îmbuibat mincinos..." (Meditație...). Sub unghi etic, o atare creație ilustrează, firește, amoralitatea, acea amoralitate ce însoțește scepticismul iremediabil, plictisul
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
o cursă pentru realizarea (sau sabotarea) mărețului proiect, cursă în care vor face minuni de vitejie reprezentanții "galilor" - clasicii benzilor desenate, Asterix și Obelix, jucați de Gérard Depardieu (Obelix, cel care, cînd era copil, a căzut în cazanul cu poțiune magică!) și de Christian Clavier (Asterix, mustăciosul cu "umor glacial", cum îl definește regizorul), plus un "guru-druid", autorul unei licori care face din oricine un superman, jucat de Claude Rich -, plus un tînăr arhitect avangardist (Jamel Debbouze), plus un arhitect oficial
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
o ușoară nostalgie. Văzută în oglinda retrovizoare a comediei, omenirea pare că a progresat, într-adevăr, atît de puțin; defectele s-au perpetuat peste veacuri - ticurile constructorilor veșnic neparoliști, instigările sindicalist-naționaliste, birocrația - "papirografia" etc. etc... În schimb, într-o secvență "magică" din film, vedem semințe aruncate în nisip și palmieri țîșnind vijelios din ele, crescînd în cîteva secunde ("Mai repede nu pot", se scuză magicianul). În mii de ani, nici măcar la atît n-a putut omenirea să ajungă: să crească un
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
ea. Personal, le datorez multe momente de fericire pictorilor pe care îi iubesc, lui Poussin, Chardin sau Watteau, dar și multor altora, care îmi plac după anotimp sau dispoziția de moment. Cum să împărtășești această bucurie? Nu cunosc nici o rețetă magică. Știu doar că trebuie, repet, să petreci mult timp în fața operelor de artă, să citești lucrările care le sînt consacrate, apoi să te întorci să vezi tablourile, să le privești cît mai mult posibil, intens. Specialiștii în istoria artei apreciază
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
și în substanța materialului. Cea mai unitară de pînă acum, din cadrul proiectului de la Cărbunari, dar și cea mai impozantă prin vigoare și prin monumentalitate, această a treia ediție marchează și o nouă vîrstă a formelor: vîrsta lor primitivă, elementară, aproape magică, dar care nu se poate atinge cu adevărat decît printr-o gîndire savantă în spațiul vast al memoriei culturale. Păstrînd materia cît mai aproape de forma ei originară, cei cinci sculptori au transferat asupra ei nu atît voința lor imperativă, cît
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
greu cu tranziția. Arta video Ne-am obișnuit să privim televizorul ca pe o sursă de informații, de spectacol sportiv și de interminabil divertisment. Printr-un simplu gest, care dacă nu s-ar fi banalizat ar avea încărcătura unui semnal magic, geometria feerică a micului ecran ne poartă prin țară, prin lumea întreagă și chiar dincolo de fruntariile ei. De la viața consumată prin canalele Gării de Nord și pînă la pasul de cangur al primului om ajuns pe Lună, televizorul ne spune totul, ne
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
libris. fil. unibuc.ro); "au strecurat printre "tehnicalități" jaloanele care să indice drumul cel bun" (prestigiu. matco.ro); "oricît de spectaculoase ar putea fi însă astfel de cifre și tehnicalități financiare, dincolo de bunăvoința politică din fundal, ele nu au nimic magic" (Monitorul de Brașov, 9.08. 1999). Probabil că termenul tehnicalitate va continua să circule, deși i s-ar putea obiecta faptul că dublează - cel puțin în parte - sensul unor cuvinte deja existente (de exemplu, tehnicism) și mai ales că nu
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
ales cele de poezie, aparținîndu-i lui Paul Drumaru, cu un aer extraordinar de proaspăt). Proza, incluzînd cîteva pagini din celebra Zona Sinistra a lui Bodor Ádám, trimite foarte precis la universul Europei Centrale, cu acea permanentă pendulare între real și magic într-un spațiu al tuturor posibilităților narative (pentru reminiscențele din Kafka, e de citit Miracolul fără sens al lui Molnár Vilmos, în ciuda finalului un pic prea la îndemînă). E, din păcate, destul de puțin, antologia pare mai curînd o selecție dintr-
O ușă întredeschisă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15080_a_16405]
-
scriitor la o vârstă înaintată), dar și: frumoasă, inteligentă, compliantă, extrem de cultă, extrem de devotată, extrem de iubitoare. E ciudat, dar opțiunile de compoziție ale lui Bellow coincid într-o frapantă măsură cu idealurile unui scriitor neexperimentat, încă adolescentin, bântuit de utopii magic compensatoare și mântuitoare în raport cu realitatea. Regresia de afect și cea compozițională sunt mai mult decât evidente. Nu-mi este foarte clar impulsul, sau ideea cu care Bellow a pornit la scrierea acestui roman. Cele 252 de pagini par doar preliminariile
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
fi fost de ajuns și prea de ajuns pentru viețile și încovoierea a cel puțin zece oameni. Și totuși Jünger a supraviețuit în deplină libertate a spiritului, fără a se abate de la verticalitate, convins că războaiele nu pot distruge "castelul magic al limbajului", "în ale cărui adânci galerii, ascunzișuri și deschideri de mină vom putea locui, pierduți față de lume". Cărțile sale rămân fascinante în continuare, obișnuitul con de umbră care apare după moartea unui scriitor nu l-a acoperit (poate că
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
despre migrația materiei cenușii sub forma unui stol romantic de creiere zburătoare, contemplat de franțuzul Alphonse și de Narator, într-un dialog pastișat după cunoscutul model maieutic platonician. Autorul tratează în spirit postmodern, cu ironie și gust pentru un "realism magic" moldovenesc narațiuni originale, pe care le dezvoltă imaginativ și voluptuos până la ultimele consecințe. Culoarea locală este, de fapt, una dintre cele mai realizate aspecte ale prozelor lui Mihuleac. El reușește să extragă esența farmecului periferic și anticentralist, în bunul spirit
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
pe două picioare, majoritatea politicienilor români ar trebui puși în lesă alături de cele mai fioroase exemplare canine. Mobilizarea fără precedent întru stârpirea (sau măcar izolarea) câinilor ucigași dovedește că suntem un popor ce n-a ieșit încă din epoca gândirii magice. Sunt sigur că pitbull-ul bântuie deja subconștientul multora dintre români. Ei văd în anihilarea dihaniei agresive o victorie simbolică asupra forțelor răului. Dar, ca în atâtea alte cazuri, uită că nu câinele e principalul culpabil. Marii vinovați sunt stăpânii, fiarele
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
artă. Cu fler de comisar în veșnică anchetă din oficiu și cu suflet caritabil de misionar a cărui credință i-a subminat instinctul de conservare, el străbate extatic tărîmuri reale și țări imaginare, forează academic prin depozitele muzeelor și scotocește magic prin zoaiele mahalalelor, doar-doar se va întîlni cu luminile ascunse ale unor arderi creatoare neîmpărtășite ori cu mesajele subtile ale unor experiențe exemplare pentru care timpul profan n-a avut nici ochi, nici urechi și nici simțire, în general. Și
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
se obișnuiască și să reflecteze înainte de a-i da un răspuns. Apoi se uită la el cu ochii strălucitori, ridicându-se brusc. Era frumoasă, gura îi tremura ușurel. Făcu un gest parcă deschizând o portiță în aer, un gest aproape magic. - Atunci ești logodnicul meu, zise. Ce diferit îmi pari, ce schimbat! Într-un rând sau două, în aceste săptămâni de logodnă, a fost pe punctul de a-i da întâlnire lui Mañara tatăl în oraș, ca să-i spună de scrisorile
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]