127 matches
-
XIII-lea, care era pe cale de a deveni ceea ce am numi foarte bine devoțiune, o adevărată adulare a papei. Ea este vizibilă în întărirea centralizării Vaticanului, acceptată de clerul bisericesc, ca și în dogma infailibilității suveranului pontif. Important era deci magisteriul pontifical, în general bine ales și popularizat cu grijă la fiecare nivel al ierarhiei bisericești. Deosebit de importante pentru evoluția democrației creștine au fost opțiunile lui Leon al XIII-lea, care, continuînd politica papei Pius al IX-lea, încerca să scoată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
recunoscînd deci democrația, dovadă fiind politica sa franceză numită a "Ralierii". În 1891, el a oferit, prin Rerum Novarum, un text care a pus bazele democrației creștine, "marea cartă a acțiunii social-creștine", cum o numea papa Pius al XII-lea5. Acest magisteriu cu care s-au identificat catolicii intransigenți, caracterizat de un refuz cvadruplu al individualismului, al liberalismului, al secularizării (laicizării) și al socialismului definește generația Leon al XIII-lea, a preoților "oameni ai poporului" și a laicilor angajați în diferite organizații
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
condamnare, fiindcă recomanda episcopului să fie "bun cu acești tineri care sînt sinceri și generoși", dar acest document arată foarte clar ce se aștepta la Roma din partea unei organizații laice, fie ea de orientare creștin-democrată: o acțiune de acompaniament al magisteriului, fără autonomie și fără inițiative proprii. Marc Sangnier, care dăduse mișcării sale un impuls politic accentuat prin crearea Uniunii pentru Educație Civică și a Comitetului Democrat de Acțiune Socială, s-a supus. El a fondat o nouă revistă, La Democratie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
au renunțat la vechiul mit al alianței dintre putere și Biserică, dintre tron și altar; ei au dovedit că puteai merge la slujbele religioase și chiar să te spovedești, să-ți găsești inspirația în Evanghelie, să-ți întîmpini cu grijă magisteriul pontifical fără să fii clerical. Ei l-au ales atît pe Dumnezeu cît și democrația, menținînd autonomia fiecăreia dintre sferele spirituale și temporale, evitînd subordonarea uneia față de cealaltă și invers. În felul acesta, ei au avut o mare contribuție în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
rămîne insensibili la viața Bisericii. Un partid de catolici cum ar fi Democrația creștină trebuie să reflecteze asupra evenimentelor culturale și istorice importante care se numesc Pacem in terris și Populorum progressio. Dar modul just de a se situa față de Magisteriu, în politică, este de a reflecta și a asimila ceea ce superiorii Bisericii ne învață despre principiile și adevărurile veșnice. Ne vom menține idealul politic pur dacă vom ști foarte bine să fim partidul care să-și înfigă rădăcinile în societatea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
contemporană nu-și extrage programul acțiunii politice dintr-un sistem doctrinal definitiv și monolitic. Programul său social și politic provine din aporturile suprapuse, adesea amestecate, ale straturilor succesive din care desprindem Evangheliile și textele sfinte, Sfinții Părinți și învățații Bisericii, magisteriului pontifical, gînditorii și politicienii catolici din secolul al XIX-lea, filozofii secolului XX, cum ar fi Jacques Maritain, Emmanuel Mounier, Maurice Blondel, Henri Bergson, Etienne Gilson, Etienne Borne, Nicolae Berdiaev și mulți alții, experiențele politice, cum ar fi popularismul lui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Rousseau, Kant și Marx, care au introdus în sistemul lor preocupări tipic personaliste 2. Această reflecție privind personalismul poate fi transpusă în gîndirea creștin-democrată. Magisteriul Bisericii catolice Magisteriul Bisericii ocupă un loc aparte în elaborarea programului creștin-democrat. Înainte chiar de magisteriu, există filosofia creștină extrasă din Evanghelii, din Revelație și din Întrupare cu tot ceea ce ea implică privind responsabilitățile sociale ale creștinilor; există, de asemenea, tradiția seculară a dreptului natural, noțiunea de bun comun, atît de prezente în documente. În discursul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Quadragesimo anno (1931), Mater et magistra (1961), Pacem in terris (1963), Populorum pregressio (1967), Octogesima adveniens (1971), Laborens exercens (1981), Centesimus annus (1991): tot atîtea documente pontificale care, după o sută de ani, "cadențează" gîndirea în problemele sociale. Grație acestui magisteriu, democrația creștină dispune de un corp de doctrină și un program social situat între programul liberal și programul socialist. El se bazează pe apărarea proprietății private a cărei funcție socială este subliniată, pe intervenția Statului în reglarea și corectarea nedreptăților
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
aceasta și-a pierdut creditul. Astfel, codul de la Malines, cartă a catolicismului social belgian, editat în 1927, refăcut în 1934 într-o manieră corporatistă, a fost reeditat în 1948 fără aceste teorii. Totuși, în funcție de teme și de țări, referința la magisteriul pontifical se face mai mult sau mai puțin amplu. În mod special democrația creștină din Italia a pus în aplicare preceptele Bisericii. Două exemple susțin această afirmație: angajamentul foarte ferm al creștin-democraților pentru a determina Adunarea Constituantă să voteze, în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Asemenea reflecții extrase din enciclice se regăsesc la oameni ca Amintore Fanfani, Paolo Emilio Taviani, Pasquale Saraceno, ale căror responsabilități, în Italia, au fost excepționale după 1950. Un aport esențial l-a avut și curentul protestant, care respinge ideea de magisteriu social venind dinspre Roma, propunînd o etică ce se baza pe responsabilitatea fiecărei persoane în sînul unei economii de piață și pe validitatea universală a legii morale. Ea vine să scoată la lumină originalitatea unui demers pragmatic, așa cum se poate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și responsabilitatea sa de creștin"6; Müller-Armack, autor al unor lucrări de sociologie a religiilor, director în ministerul Economiei între 1952-1958, secretar de stat pe lîngă Erhard între 1958-1963, nu înceta să sublinieze ancorarea economiei în etica umanismului creștin. Dacă magisteriul Bisericii este esențial, aporturile externe sînt importante. Această observație se aplică mai ales în domeniul politic. Drepturile omului, suveranitatea poporului, Statul laic, libertatea conștiinței, a presei, aceste fundamente ale programelor politice ale democrației creștine au fost mult timp absente din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
putut observa, de la Pius al XII-lea la Paul al VI-lea, o cvasi-suprapunere a concepțiilor: Europa papilor era Europa creștin-democraților, comunitară și federativă. Se observă un du-te-vino permanent între partidele autonome, dar de inspirație creștină, și instituția ecleziastică prin magisteriul ei, nefiind însă posibilă reducerea gîndirii creștin-democrate la aceasta din urmă. Dar aportul major al Bisericii în democrația creștină îl constituie tomismul, a cărui importanță trebuie evidențiată în gîndirea catolică a secolului al XX-lea, după enciclica din 1879, Aeterni
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
problemele economice au variat în timp și îmbracă aspecte diferite de la o țară la alta. Astfel că partidele interconfesionale, cu prezență protestantă importantă, ca în cazul Germaniei sau Olandei, au avut o evoluție deosebită, caracterizată prin pragmatismul protestanților, străini de magisteriul pontifical, chiar dacă acesta avea un caracter social. Totuși, se pot desprinde patru puncte comune. În primul rînd, organizarea economică trebuie să garanteze drepturile fundamentale de a poseda un bun, de a-ți procura cele necesare pentru o viață decentă, de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și Gay; L'Eglise et l'État a apărut în 1937. Marcel Prélot a subliniat "profundele afinități intelectuale" între fondatorul PPI-ului și oamenii din PDP8. În program regăsim referințe la autonomia politicului, la aconfesionalitate, care nu exclude respectul față de magisteriul pontifical 9. Dar PDP-ul nu a știut să profite de o mișcare catolică dinamică susținută de o mișcare sindicală, de Confederația Franceză a Muncitorilor Creștini fondată în 1919, de Săptămînile Sociale, un fel de universități itinerante prezidate de Eugène
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și controlată de ierarhie, ACI era instrumentul care permitea, conform Papei, să-și mențină pozițiile sub dictatură. Existența în cadrul partidului lui Mussolini a unui sector puternic anticlerical putea să-l neliniștească: el și-a concentrat forțele asupra organizațiilor catolice supuse magisteriului, subliniind meritele "omului care guvernează țara cu atîta energie" (Alocuțiunile consistoriale de la 24 martie 1924, 14 decembrie 1925, 20 decembrie 1926). Speranța de a obține de la fascism realizarea unui Stat catolic exista. Contradicția privind natura sa profundă persista, dar această
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
metodele democratice de soluționare a conflictelor prin intermediul negocierilor, dialogului și al participării tuturor, sînt elemente importante pentru salvarea și exercitarea drepturilor omului în lumea de astăzi", declara el la 23 noiembrie 1991, cu ocazia Forumului Internațional al partidelor creștin-democrate consacrat magisteriului social al Bisericii. Dar, în același timp, prioritatea acordată "noii evanghelizări" deplasează interesul papei de la partide spre mișcările laicilor, considerate a fi mai capabile de a difuza mesajul Bisericii în societățile din ce în ce mai secularizate, mai ales că acest papă neitalian știe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Prin cancelarii săi, în special prin Adenauer și Kohl, CDU-ul s-a identificat foarte bine cu Germania, în timp ce Richard von Weizsäcker, președinte al Republicii între 1984 și 1994, a reușit să redefinească funcția președințială, făcînd din aceasta un veritabil magisteriu moral, întruchipînd ancorarea Germaniei în Europa. În faimosul său discurs ținut la 8 mai 1985 în fața Bundestag-ului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de la capitularea Germaniei, el a calificat 8 mai ca fiind "Ziua eliberării": "Avem toate motivele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
replică în numărul din 3 aprilie: De Gasperi era criticat pentru faptul de a fi subliniat mai mult autonomia partidului decît inspirația sa creștină, de a nu fi reamintit că autonomia politică era limitată la obligativitatea de a se supune magisteriului. Articolul avea să fie corectat de papa însuși 12. Întreaga politică a lui De Gasperi veghea la definirea noului chip al Statului și al democrației italiene prin autonomia partidului său. La rîndul său, Fanfani și apoi Aldo Moro, a încercat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu zâmbet mefistofelic de apartenent... la „cercuri bine informate”. Megamașina mediatic... româneasc..., la fel ca oricare alta, are nevoie, încurajeaz..., pl...teste binișor și promoveaz... asemenea figuri oracular-sibilinice, pe unii înv...luindu-i într-un protocol special, ca și cum ar oficia un magisteriu sau un sacerdoțiu. Silviu Brucan și Iosif Boda sunt probabil cele mai spectaculoase exemple în acest sens: ei, mai ales cel dintâi, anunț... verdicte, dau note, pun concluzii. Punerea în scen... a competenței lor universale și infailibile - „moderatorul” întreab... timid
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
același duh patristic, atât spre celelalte religii, cât și spre curentele pe care, până atunci, le tratase cu un radicalism neîngăduitor: mă refer În primul rând la ateism și la marxism. Fără compromisuri dogmatice, dar renunțând la morga autosuficienței pedagogice, magisteriul catolic Încearcă o nouă Împăcare cu „veacul acesta”, gest ale cărui consecințe Încă nu s-au epuizat. Vatican II nu trebuie să rămână o poveste cantonată În spațiul catolic. Așa cum voi Încerca să arăt la sfârșit, efectele sale pozitive se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
devreme și implicase o pierdere fatală de credibilitate pentru Biserică. Punctul critic pentru milioane de catolici fusese enciclica Humanae vitae de Paolo VI (1968), care condamna ca păcat orice formă de contracepție. "Enciclica pilulei" mă determinase să pun întrebarea critică magisteriului papal cu cartea Unfehlbar? Eine Anfrage (Infailibil? O întrebare) (1970). În schimbul acceptării propunerii unei soluții teologice constructive, înaltele ierarhii ale Bisericii au încercat să închidă gura teologului catolic care punea această întrebare: au încercat să mă discrediteze în interiorul Bisericii și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
încercat să închidă gura teologului catolic care punea această întrebare: au încercat să mă discrediteze în interiorul Bisericii și să mă distrugă în mediul academic prin revocarea missio canonica. În ambele cazuri fără succes, după cum se știe. Morala sexuală enunțată de magisteriul papal, care în acel timp era mărul discordiei, este astăzi acceptată de o minoranță tot mai restrânsă de catolici, în ciuda faptului de a fi regăsit un consens deplin din partea papilor următori, a numeroaselor călătorii, discursuri și documente papale în sprijinul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și morală atotcuprinzătoare, ce determină fiecare viață și căreia oamenii trebuie să i se conformeze, indiferent de clasa sau casta în care s-au născut. Totuși, nu aș fi fost legat dogmelor definite și ortodoxiei formale; hinduismul nu cunoaște nici un magisteriu obligatoriu. Ar fi fost mult mai importantă acțiunea dreaptă: ritul corect, obiceiurile, religiozitatea trăită. De asemenea, nu ar fi trebuit să mă preocup în primul rând de anumite drepturi ale omului, ci de cum să mă comport în viață, de datoriile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
firav și cel mai puțin convingător a fost plantat, cu solemnitățile de rigoare, în 1964, de către papa Paul al VI-lea. O atestă inscripția de pe o tăbliță. Este măslinul cel mai înalt în grad, dar nu-i fie cu supărare magisteriului, în materie de urme, verdeața e redhibitorie iar autoritatea inoperantă: numai fosilele anonime prezintă încredere, iar cele mai modeste sunt și cele mai convingătoare. Vreau adică să spun: semnele pe care pământul și timpul le-au exsudat trudnic din adâncurile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
stătea la suflet: mântuirea oferită tuturor (universalitatea mântuirii), docți și ignoranți, bogați și săraci; o atenție aparte trebuia rezervată însă celor săraci, celor umili, celor bolnavi, muncitorilor, marii mase a poporului ignorant. Spre deosebire de predecesorii săi, care păreau preocupați îndeosebi de magisteriul teoretic, pentru el, acțiunea pastorală trebuia să fie concretă și să meargă în întâmpinarea necesităților reale ale turmei. Și arăta că toți creștinii sunt chemați la sfințenie. Pe scurt, acest episcop a dat Bisericii veroneze câteva directive importante: să treacă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]