788 matches
-
S-au aliniat așa de frumos și de disciplinat încât doresc să nu fie deranjați. Doar păsările au permis să cânte, să ciripească și să sporovăiască cât vor pentru că sunt colocatarii lor iar spiritele pădurii trăind într-o armonie aparte. Magnolia s-a născut o visătoare și indiferent ce făcea, totul dar absolut totul, pentru ea nu era altceva decât un vis. În timp ce ulciorul se umplea cu apă vie, la șipot s-a întâmplat ceva asemănător. În jurul Magnoliei era o larmă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o armonie aparte. Magnolia s-a născut o visătoare și indiferent ce făcea, totul dar absolut totul, pentru ea nu era altceva decât un vis. În timp ce ulciorul se umplea cu apă vie, la șipot s-a întâmplat ceva asemănător. În jurul Magnoliei era o larmă deosebită, dar ea nu auzea nimic, pentru că visa cu ochii deschiși. Prin urmare era absorbită de zgomotul pe care-l auzea și care venea dinspre pădure. Iar cu mintea vrăjită de lumea locuitoare a pădurii pe care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
visare, și o prepeliță care s-a adăpostit la umbra unui brusture crescut în iarbă deasupra șipotului i-a grăit fetei: -Știu că zânele se ocupă de ceva, nu trândăvesc ziua în amiaza mare. -Dar eu nu sunt zână, răspunse Magnolia prietenoasă. -Ascultă, pe mine nu mă duci cu una cu două, nu știu ce cauți prin partea locului, dar cu lucruri bune nu te ocupi. -Dar ce crezi că fac micuță păsărică? întrebă la rându-i Magnolia. -Cred că pui ceva la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
eu nu sunt zână, răspunse Magnolia prietenoasă. -Ascultă, pe mine nu mă duci cu una cu două, nu știu ce cauți prin partea locului, dar cu lucruri bune nu te ocupi. -Dar ce crezi că fac micuță păsărică? întrebă la rându-i Magnolia. -Cred că pui ceva la cale, de ne spionezi de atâta vreme, continuă prepelița bosumflată. -Nu, draga mea, am venit, am luat apă vie pentru bunicul meu care are boala lumească și o să plec acasă. -Nu cred ceea ce spui, continuă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lumească și o să plec acasă. -Nu cred ceea ce spui, continuă prepelița. -Spun adevărul, dar până s-a umplut ulciorul, am privit spre pădure și mă gândeam că în lumea voastră trebuie să fie tare frumos, de cântă atâtea păsări, zise Magnolia. -Așa este. Dacă ești curioasă, vino cu mine și te convinge, zise prepelița. Apoi a zburat de sub brusture pe cărăruie și a dispărut în pădure. Magnoliei atât i-a trebuit, a pus dopul la ulcior, l-a așezat la umbra
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că în lumea voastră trebuie să fie tare frumos, de cântă atâtea păsări, zise Magnolia. -Așa este. Dacă ești curioasă, vino cu mine și te convinge, zise prepelița. Apoi a zburat de sub brusture pe cărăruie și a dispărut în pădure. Magnoliei atât i-a trebuit, a pus dopul la ulcior, l-a așezat la umbra brusturelui și a fugit după prepeliță. Când să intre în pădure, a întâmpinat opreliște din partea puieților de fag. Cu greutate s-a strecurat printre ei și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Salvează-mă! -Ce s-a întâmplat ? a întrebat pitpalacul. -Ferește-mă de pedeapsa acestei zâne, zise prepelița, pitpalacului. -Dar ce rău ai pricinuit acestei zâne? Se interesă pitpalacul. -Spiritul mi-a zis să o ademenesc în pădure. Atunci pitpalacul se adresă Magnoliei: -Este adevărat, zână nevăzută și necunoscută, că vrei să pedepsești prepelița? -Am înțeles că am fost păcălită, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă răzbun. -Poți să te joci cu noi dacă vrei, poți să ne iei în palmele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
joci cu noi dacă vrei, poți să ne iei în palmele tale uriașe de unde noi vom zbura, ne vom ascunde, ne vei căuta și când ne vei găsi o luăm de la capăt, a zis pitpalacul, pentru a verifica spusele prepeliței. Magnolia a privit cele două păsări și gândindu-se la propunerea lor a făcut câțiva pași până la umbra unui fag și, aruncându-și privirea în sus, a rămas uimită. Toți fagii erau îmbrăcați cu păsări de toate culorile, de asemenea multe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
unui fag și, aruncându-și privirea în sus, a rămas uimită. Toți fagii erau îmbrăcați cu păsări de toate culorile, de asemenea multe animale din care unele stăteau în picioare, altele întinse pe jos sau cățărate prin fagi. La vederea Magnoliei unele din animale au început să aplaude. O parte din păsări au început să cânte, fiecare cu al ei repertoriu, iar altele băteau din aripi. La un moment dat s-a făcut o liniște de mormânt și, când Magnolia și-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vederea Magnoliei unele din animale au început să aplaude. O parte din păsări au început să cânte, fiecare cu al ei repertoriu, iar altele băteau din aripi. La un moment dat s-a făcut o liniște de mormânt și, când Magnolia și-a întors capul în direcția în care toți ochii locuitorilor pădurii erau îndreptați, ce să vadă? Dinspre o poieniță, venea un bărbat. Cel care se îndrepta către Magnolia nu era un bărbat oarecare. Era îmbrăcat într-un costum poleit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
moment dat s-a făcut o liniște de mormânt și, când Magnolia și-a întors capul în direcția în care toți ochii locuitorilor pădurii erau îndreptați, ce să vadă? Dinspre o poieniță, venea un bărbat. Cel care se îndrepta către Magnolia nu era un bărbat oarecare. Era îmbrăcat într-un costum poleit cu aur, în bandulieră și la vipușcă avea mici steluțe care clipeau des. La cingătoare purta un paloș, pe cap un coif împodobit de asemenea cu multe steluțe. Adonisul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un costum poleit cu aur, în bandulieră și la vipușcă avea mici steluțe care clipeau des. La cingătoare purta un paloș, pe cap un coif împodobit de asemenea cu multe steluțe. Adonisul, călcând cu pași rari, s-a apropiat de Magnolia și, după ce a ajuns la o apreciată distanță, a pus o mână pe cosițe și cealaltă o ținea pe mânerul paloșului. Atât de mirat, atât de surprins a rămas după ce s-a încredințat că e aievea, încât s-a transformat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
surprins a rămas după ce s-a încredințat că e aievea, încât s-a transformat într-o statuie. Mâna n-o mai putea lua de pe cosițele fetei, de vorbit nu mai vorbea, nu se putea mișca. Adonisul s-a îndrăgostit de Magnolia și stană de piatră a rămas, poporul pădurii a rămas înmărmurit și toți păstrau o liniște adâncă. Trupul Magnoliei era cuprins de febră nici un simț nu-i funcționa. Dacă pe adonisul bărbat frumusețea Magnoliei l-a transformat în statuie, pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o mai putea lua de pe cosițele fetei, de vorbit nu mai vorbea, nu se putea mișca. Adonisul s-a îndrăgostit de Magnolia și stană de piatră a rămas, poporul pădurii a rămas înmărmurit și toți păstrau o liniște adâncă. Trupul Magnoliei era cuprins de febră nici un simț nu-i funcționa. Dacă pe adonisul bărbat frumusețea Magnoliei l-a transformat în statuie, pe ea întâmplarea a șocat-o, nu putea vorbi, nu putea zâmbi, nu-și simțea trupul, de aceea continuu la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mișca. Adonisul s-a îndrăgostit de Magnolia și stană de piatră a rămas, poporul pădurii a rămas înmărmurit și toți păstrau o liniște adâncă. Trupul Magnoliei era cuprins de febră nici un simț nu-i funcționa. Dacă pe adonisul bărbat frumusețea Magnoliei l-a transformat în statuie, pe ea întâmplarea a șocat-o, nu putea vorbi, nu putea zâmbi, nu-și simțea trupul, de aceea continuu la Tatăl se ruga. Era surprinsă că prepelița a știut și nu i-a spus, de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și se întreba: -Oare e stafie?... și singur răspuns a găsit: Nu, m-a vrăjit această făptură, pură și divină. Cred că este zâna pe care din veci o aștept. Rătăcită, cu frica-n sân și mândria ascunsă în aură, Magnolia, văzând că tânărul nu-i vorbește, o mângâie, o privește și se tot învârte în jurul ei, cere permisiunea bărbatului să plece. -Pesemne că am nimerit unde și când nu trebuia, de aceea vă cer permisiunea, domnule, să plec. -Nu sunt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vă cer permisiunea, domnule, să plec. -Nu sunt de acord, zise bărbatul. Mai bine ia loc, arătând spre un jilț din frunze verzi de furnici lucrat, c-am pregătit un joc. Auzind pe tânăr astfel vorbind, s-a observat cum Magnoliei din obraji teama i s-a stins, curaj puțin a prins, apoi l-a întrebat: -De fapt, cine ești dumneata, de cutezi să-mi poruncești? Dacă nu era prepelița, duceam apă și la cobiliță Tânărul a întors capul către Magnolia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Magnoliei din obraji teama i s-a stins, curaj puțin a prins, apoi l-a întrebat: -De fapt, cine ești dumneata, de cutezi să-mi poruncești? Dacă nu era prepelița, duceam apă și la cobiliță Tânărul a întors capul către Magnolia, a petrecut-o cu privirea din cap până în picioare, după care a întrebat-o: -Cum de nu știi oare că, peste aceste meleaguri eu sunt Cel mare?...Sunt Spiritul ce protejează pădurea de acele persoane care o taie aiurea. Cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-o cu privirea din cap până în picioare, după care a întrebat-o: -Cum de nu știi oare că, peste aceste meleaguri eu sunt Cel mare?...Sunt Spiritul ce protejează pădurea de acele persoane care o taie aiurea. Cu fața îmbujorată, Magnolia i-a răspuns Spiritului: -Cine și cât de mare ești poate, dar de paza pădurii spui povești. Te pretinzi mare Spirit, poate ești, nu te cunosc și de aceea nu te contrazic. Văzând că nu poate finaliza discuția cu fata
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu te contrazic. Văzând că nu poate finaliza discuția cu fata pe care, de când a văzut-o credea că este zâna pe care o așteaptă de milenii, și de care s-a îndrăgostit din prima clipă, Spiritul a cedat și Magnolia se considera învingătoare. Ca la un semn divin s-a făcut liniște în întreaga pădure, Spiritul s-a prezentat în fața Magnoliei căreia i s-a adresat: -Frumoasa mea, te rog să iei loc pe jilțul verde, special pentru tine de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe care o așteaptă de milenii, și de care s-a îndrăgostit din prima clipă, Spiritul a cedat și Magnolia se considera învingătoare. Ca la un semn divin s-a făcut liniște în întreaga pădure, Spiritul s-a prezentat în fața Magnoliei căreia i s-a adresat: -Frumoasa mea, te rog să iei loc pe jilțul verde, special pentru tine de furnici lucrat. Biata copilă, văzând că întreaga populație din pădure avea privirile ațintite către ea s-a fâstâcit, și-a aruncat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de furnici lucrat. Biata copilă, văzând că întreaga populație din pădure avea privirile ațintite către ea s-a fâstâcit, și-a aruncat galeș privirea emoționată către Spirit în semn de scuze pentru stângăcia ei și a luat loc. Văzând că Magnolia ia loc pe jilț, Spiritul s-a bucurat, și-a ridicat coiful auriu de pe cap cu mâna stângă și cu subțirelu-i corp a săvârșit o reverență, în timp ce cu mâna dreaptă a schițat un semicerc până la pământ semn că-i dăruiește
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și-a ridicat coiful auriu de pe cap cu mâna stângă și cu subțirelu-i corp a săvârșit o reverență, în timp ce cu mâna dreaptă a schițat un semicerc până la pământ semn că-i dăruiește inima din dragoste. Pentru o fracțiune de secundă Magnolia a amețit, ochii s-au închis, în timp ce sângele i-a plecat de la inimă cu o viteză mai mare ca de obicei, năvălind în obraji, după care i-a cuprins întregul corp, învăluindu-l într-o mantie firavă, trepidantă și proaspătă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
într-o mantie firavă, trepidantă și proaspătă ca o mireasmă. Si-a dat seama că a suferit o transformare și când ochii i s-au deschis se scăldau cu dragoste în zalele de aur ale tânărului adonis. De bucurie că Magnolia a acceptat să mai rămână, Spiritul o alinta, pe cap o mângâia și cu flori îi împodobea cosițele,după care într-o stare emoțională deosebită i-a așezat pe cap o tiară. Spiritul o pregătea de mireasă iar Magnolia a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că Magnolia a acceptat să mai rămână, Spiritul o alinta, pe cap o mângâia și cu flori îi împodobea cosițele,după care într-o stare emoțională deosebită i-a așezat pe cap o tiară. Spiritul o pregătea de mireasă iar Magnolia a primit totul ca pe o joacă de copii motiv din cauza căruia era fericită. După ce Spiritul a crezut că totu-i pregătit pentru începerea nunții, lăcrimând s-a așezat în genunchi în fața Magnoliei și a spus: -Îmi ești dragă ca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]