797 matches
-
Covrig Roxana Maidanul de lângă Parcul Tei este un loc despre care mulți nu ar fi crezut că ar putea exista într-un oraș și, cu atât mai puțin, într-o capitală. Prima persoană care a refăcut traseul fictiv al lui Ionuț Anghel, la
Detalii incredibile. Traseul complet al lui Ionuț, refăcut la trei zile după tragedie- VIDEO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70544_a_71869]
-
e murdar, livid, dărăpănat. Cum am ajuns aici? Ușa abia se ține într-o balama. Întreb unde e toaleta: sunt îndrumat de-a lungul unor încăperi joase, afumate, în care inși grosolani beau și joacă cărți. Toaleta e în fundul unui maidan. Nu vreau să rămân aici, cu cei doi patroni cu fețe roșii, cu cărnuri puhave. Ies afară, e noapte, autobuzele nu mai circulă, caut o cabină telefonică, dar nu știu unde mă aflu... Mă trezesc. Visul continuă: am părăsit maghernița. Îi fac
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
primul episod carnal între el și prințesa Maxențiu, care se petrece într-un grajd de cai de curse, Lică Trubadurul e excitat suplimentar de (aparenta) extracție rromă a nobilei sale patroane: „...pe scînduri... țigancă”. Țigancă și memorabilă e Safta din Maidanul cu dragoste de G. M. Zamfirescu, soție infidelă asumîndu-și rolul de inițiatoare ale unor femei mai tinere în tainele eroticii. Ceva mai demult, unii țigani aveau și funcția de călăi. În Princepele lui Eugen Barbu, călugării spoliatori sînt bătuți cu
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
dar și cel care preferă să admire un nufăr pe lac sau un vultur în zbor. Important pentru actorul care a înființat un teatru în care s-au montat peste 100 de spectacole, după ce mai întâi a jucat fotbal pe maidan, este că are un public fidel și că, așa cum singur mărturisește, se află într-o permanentă căutare sufletească.
George Ivașcu, băiatul de cartier ajuns pe marile scene ale lumii () [Corola-journal/Journalistic/44897_a_46222]
-
fac unșpe ani peste o lună. Am geaca deschisă și helanca roșie pe mine. Îmi pune mâna pe un sân, mă apucă de parcă ar mângâia un măr. Ți-au crescut, îmi spune cu un surâs libidinos. Parcă ieri zburdai pe maidan cu gâștele. Mă întreabă dacă m-a sărutat vreun băiat până acum. Îi răspund că nu. Se preface uimit și îmi spune că o să mă învețe el, ca să nu mă fac de rușine. Deodată buzele lui se lipesc de ale
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cont propriu. Misiunea ei era să continue să-l caute pe moș Țurcanu. De tată-su, de badea Todireanu, trebuia să se ocupe numai el. Cu capul vâjâind, coborî scările la Mitropolie. Nu știa nici cum, nici când ajunse pe maidanul din fața depoului. Ar fi avut poftă să-și umfle pieptul și să-nceapă să cânte. Pășea singur prin beznă, cu starea aceea năucitoare de cutezanță, răzvrătire a sângelui și duioșie fierbinte, răspândit în toată ființa lui de ființa Irinei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la scara unu. De fapt tot acolo s-a și născut. La propriu. Adică nu la maternitate, ca toți ceilalți copii care se joacă în fața blocului începând cu ora șapte după masa. Asta e ora la care se adună pe maidanul din spate ăi mai mari, care știu deja să joace tenis cu piciorul și frunza. Printre dărâmături Răducu este cel mai fericit. — Uite, mă, am mai găsit un ban cu capul lu’ urâtu’ ăsta... Regele ăla... Colecționează monede. De fapt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Nici nu răsărise soarele, și era în fața scării sudând țigară de la țigară. Îl încercau pe rând când furia, când resemnarea, când plânsul, când curajul și iar furia. Întârziase binișor la serviciu. Se ridică de pe trepte și o porni aiurea pe maidan bombănind pe înfundate. I se făcuse rău de la stomac și îi venea îngrozitor de tare să verse. Se apucă cu ambele mâini de un copac și stătu așa o vreme până se simți în stare să o pornească iar. Zilele se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și că pierduse timpul prin biblioteci prăfuite, studiind marii scriitori ai unei lumi în care tocmai scriitorii nu aveau ce să caute (părerea lui, susținuse și o conferință pe acea temă, și chiar avusese spectatori, spre surprinderea Amaliei), în loc să bată maidanele, să tragă fetele de sfârcuri și să învețe toată gama de înjurături spumoase. Pereții îi atingeau acum umerii. Gândi că a fost și a rămas un prost care nu și-a scris nici măcar testamentul, poate că ar fi trebuit să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
țări civilizate, că aparții unui neam de barbari, că regulile de conviețuire pe care ei le respectă cu strictețe, pe care le-au interiorizat devenind valori, pe tine te stingheresc. Să recunoști că ți-e dor un pic de liberele maidane mioritice unde poți să-ți arunci nestingherit gunoiul din mașina aflată în mers sau să-ți schimbi uleiul la mașină pe marginea șanțului fără ca cineva să sune la Poliție. Despre singurătatea resimțită într-un sat din Luxemburg: nimeni nu mânca
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de istorie a limbii. Cuvântul turcesc desemnând tezaurul sultanului trece în limba română fără să schimbe nici o literă și dă hasna. Piațeta care la Istanbul putea să aibă fântâni și să fie mărginită de minarete și palate devine în românește maidan. Fraier, care în germană înseamnă cu seriozitate om liber, dar și logodnic, se încarcă la noi de un dispreț atoatecuprinzător. Iar bine cunoscutul șmecher care a făcut o carieră de-a dreptul existențială în limba română provine dintr-un nevinovat
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
și câtor umilințe. Dar ceea ce trebuie observat și reprezintă încă o caracteristică a acestei complicate, ambigui și adesea contradictorii noțiuni care formează tema noastră de azi este faptul că ea se întoarce cu egală virulență asupra autorului deriziunii. Hasnaua și maidanul sunt în română caricaturi înjositoare ale realităților pe care le numesc în limba lor de origine, dar caricaturi care după ce și-au înjosit obiectul ironiei grosiere se întorc pentru a-l înjosi pe cel ce o face. Este o ironie
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
o profesiune făcută cu iubire. Este un stil arhitectural care a constituit elemente fundamentale pentru identitatea individului și cea națională. Între 1872 și 1875, prin asanarea unei bălți pe care o făcea Bucureștioara, apărea o grădină "de piață publică numită maidanul Icoanei", astăzi, Grădina Icoanei. Așa cum s-a observat cercetînd arhivele, proiectul Grădinii Ioanid a fost gîndit împreună cu cartierul de vile din jurul său. În planul de parcelare din 1909 se poate vedea și desenul parcului, execuția sa făcîndu-se în același timp
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
portret al lui Ion Creangă și sute de imagini ale protipendadei ieșene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Atelierul său se afla pe locul unde astăzi este Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu". "Într-o margine a maidanului se aciuase într-un timp și baraca faimosului fotograf B. Brand, ce și-a asigurat nemurirea lăsând posterității chipul diaconului Ion Creangă și insistente anunțuri în "Curierul de Iassi", de prin 1874: "B. B. Brand, fotograf. Strada Păcurari, în colțu
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
de protecție, o a doua natură. Evadarea din realitate e sinonimă cu evaziunea în universul paralel al lecturilor și al creației. Cele două lumi sunt puse față în față într-un text, Stampă VI, aproape denotativ: "am văzut oameni pe maidan făcând politică/ - una din acele imagini așezate în peisaj cu furca -/ și am simțit o nevoie acută să mă spăl de istorie/ să abandonez sentimentul acesta că parcă aș trăi printre cópii/ (mă gândesc că ei nu știu ce poem frumos am
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
materia primă din care se face hârtia, aleile pământii de baloturi de vechituri pline de amintirea gropilor de gunoaie; trecând printre căpițele de putregaiuri, îndesate, presate în tăcerea cu ciment pe jos a marelui depozit de zdrențe, de cârpe, un maidan betonat, văruit, cu ferestre largi să intre cât mai mult aer; privind, sufocat, acest jalnic cimitir textil de lepădături fără nume, fără formă, din care MAȘINA CICLON va sorbi tot praful, toată murdăria și din care încet, cu o neînchipuită
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
zicea că e blat. Astra ne invită să dăm gol și noi nu puteam! Dar noi nu, noi voiam 0-0! Eu sunt fraier, gata, m-am învățat minte! De ce să-mi fac dușmani pentru niște vagabonzi! Să se ducă pe maidan, n-au ce căuta la fotbal!!! Nicoliță și Bicfalvi au jucat. Bonfim și Latovlevici au mai jucat și ei ceva! Dacă voia să-l bage pe Dică, trebuia să-l scoată pe Onofraș, care nu dă gol nici din doi
Steaua a pierdut la Ploieşti, cu Astra, în minutele de prelungire. Gigi Becali a luat foc () [Corola-journal/Journalistic/77111_a_78436]
-
piața asta când eram mic. Ședeam în coșul căruței câte o jumătate de zi, până ce se întorcea tata de la treburile lui Atunci, am toată nădejdea în tine. Pot pleca în liniște... Costăchel a tăiat-o de-a dreptul peste un maidan și peste câteva clipe se afla în ușa dughenii. Bună ziua, jupâne! Bine ați venit. Ce doriți? Întâi vreau să te întreb cum de ai scăpat cu prăvălia neatinsă? Am avut noroc. Sunt un amărât de invalid din război, rănit la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am dat trei boabe la rând în poarta lui Ionuț! Ce ai dat? Trei boabe, mami, așa le spunem noi la goluri. Simona râse, dar imediat reveni: Să nu te mai aud că-ți ies din gură asemenea cuvinte de maidan. Nu poți să spui goluri, cum spun fotbaliștii adevărați? Da' mami, dar e mai mișto! Iar? Și cum să spun? În loc de cuvântul acela, mișto poți să spui frumos... Tu ești femeie, mămică, nu poți să înțelegi bărbații. Cu tăticu' m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
noi, ea neavând copii, și ne satisfăcea toate dorințele. La Neant-Oică nu încercam niciodată, n-am fi avut nici-o șansă de înduplecare, și ne trimitea din start pe câmp, n-am să uit porunca asta niciodată: „Bă băăți, tule-o pă maidan, pă Bărăgan! Tu-vă morții mă-sii dă golani, n-aveți casă”. Neant-Oică, pe lângă faptul că era un răzvrătit politic al sorții, era un talentat meseriaș, foarte priceput în specialitatea tinichigerie, lipind prin cositorire metalele cu apă tare îțipirig), cositor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
stins încet ca o lumânare în spasme groaznice, așa cum mi-a relatat unul din sergenții săi. / Mă cunoșteam cu Fănel din copilărie, când eram încă elevi ai liceului „Cuza Vodă”și nu de puține ori am jucat împreună mingea pe maidanul din Broștenii Hușilor. / De astă dată tot împreună, comandanți de plutoane și nu la Huși, ci în Cehoslovacia, ne confruntam cu dușmanul omenirii, fascismul german. / Atunci în iureșul luptelor m-am înclinat în fața durerii, a suferinței, dar moartea nu m-
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
după ce a răsucit hârtia și a trecut limba peste micul sul, ca să o poată lipi, o aprinde și trage cu nesaț fumul În plămânii lui intoxicați cu tutun, hodorogiți. -Ascultă nerecunoscătorule, bășinosule, ucigaș de timp, omorâtor de muște, fiară de maidan, nici acum, după atâția ani de scormonit gunoaiele Împreună, nu ți-a intrat În cap că noi nu suntem la fel? Am acceptat din milă să Împart cu tine bucățica de mâncare obținută cu trudă, am acceptat să știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
furat totul, până și acoperișurile. Au rămas numai pereții halelor siniștri, goi, iar În blocul care adăpostea muncitorii, rămas și el gol după plecarea lor, s-au aciuiat cei ca noi, fără căpătâi și fără viitor, stăpânii gunoaielor și-ai maidanelor. De unde vrei să fie lumină? Aici e infernul mizeriei, aici te lupți pentru mizerie, nu o obții cu una cu două, nu ți se dă dreptul la ea de pe o zi pe alta, nu te trezești dintr-odată stăpânind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
disticția aristocrată, nu reușea. S-a Îndepărtat de canapeaua În care bătrânul dormea, distrugând cu strângere de mână, eboșa de lut În care nasul grecesc al bătrânului era singurul element reușit. Departe, Între sifonărie și hala de carne, pe un maidan transformat În fiecare duminică Într-un adevărat târg de vechituri amestecate cu obiecte de artă, un bărbat Între două vârste, cu barbă lungă de sihastru, Îmbrăcat Într-un sacou negru, ponosit, vinde o pictură În culori fauve-iste, ce Înfățișează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
schimbat trei trenuri și a petrecut o noapte Într-o sală de așteptare sordidă, pândit de niște țigani care vroiau probabil să-l jefuiască.. Norocul lui a fost că nu a putut nici măcar să ațipească. Când a ajuns Însfârșit, pe maidanul transformat sub cerul liber În anticariat, era de-acum sleit oboseală, și dornic să Încheie tranzacția cât mai repede. Ca și În gara sordidă, câțiva derbedei puseeră ochii pe el, instinctul de apărare a funcționat Însă ca un ceas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]