161 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mai cântă orologiul o bătaie Și-apoi se-oprește într-un an trecut Și parcă timpul tainic se comprimă Iar ultima clipită a durut... Și noul an apare maiestos Cu bucurie, cântece, urări Ce ne dau aripi să pornim cu gândul Și duhul pe-ancestralele cărări... Ne-ntâmpină atâta strălucire Și-atâta alb ne-mbracă-n puritate Ne transformăm în dragoste și dor Iar anul ce-a trecut e-
MAI BATE OROLOGIU O CLIPITĂ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375026_a_376355]
-
a istorisit cum au decurs acele momente în curtea bisericii și de cum am intrat în lăcașul bisericesc, pridvorul deschis cu arcade mari, iconostasul, mobilierul, stranele realizate din lemn de stejarcu motive decorative de inspirație brâncovenească, totul ni s-a părut maiestos. De o parte și de alta a intrării erau portretele suveranilor României Mari - regele Ferdinand I Întregitorul și soția sa - Maria. De curând am citit discursul pe care la ținut MS Regele după semnarea actelor care oficializau Marea Unire: „Cu
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
și nici ceilalți nu mai insistară. -Gata, flăcăi, la culcare!- îi zburătăci Pensionarul cu vocea lui răgușită și toți se împrăștiară pe tăcute ca potârnichiile la paturile lor. Marin rămase singur în noapte, privind peste gratii luna care se ridica maiestoasă pe cerul senin. Toaman își intrase în drepturi, bătea vântul, zburătăcind frunzele uscate din niște plopi înalți care sunau trist. Marin adormi cu gândul la ghemotocul lui de fată pe care-l lăsase înfășat în pat. Visă un vis. Trecuseră
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
plâng, când știu ce mă așteaptă acum? Cum să o văd neputincioasă, țintuită în pat, ea care dărâma munții și care toată viața s-a luptat să ne fie bine nouă, copiilor, tatii...cum să nu plâng? Biserica se ivește maiestoasă dintre nori (soarele dispăruse subit și picături de ploaie băteau neliniștit pe geamuri) și imagini încep să se deruleze prin fața ochilor cu repeziciune, îmănunchind o viață într-o clipă, o viață cu bune și rele...Lacrimi mari aleargă cu repeziciune
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]
-
să țină focul viu cât mai mult, m-am lansat într-o plăcută contemplare a unei porțiuni destul de generoase de cer oferit de deschiderea cortului, cer încărcat de stele strălucitoare, lăsând frâu liber amintirilor ce mă năpădeau. ** Cetatea se ridica maiestoasă pe culmea dealului, străjuind drumul ce vine de la cetatea Sucilor, Sucidava și urcă spre Sarmisegetusa, în inima munților. Cetatea, construită din valuri de pământ întărite cu piatră pe care au ridicat ziduri trainice de apărare din trunchiuri de stejari, în
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
Trec ca soldații cuvintele, râzând și plângând, Se spânzură de zările- albastre. Ce frumoase sunt toamnele pe la noi, Umbre de nori îngână cocorii în zbor, Coroana Carpaților e făcută din carne și os, Din moși și strămoși ce-au murit maiestos. Sunt călător peste vecia de mâine, Migrez într-o lume din Marele Paradis, Las în urmă jocul de patimi ce ne frământă Și lacrima ce pică pe ultimul vis. vineri, 9 septembrie 2016 Referință Bibliografică: pe ultimul drum / Ion Ionescu
PE ULTIMUL DRUM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375951_a_377280]
-
cortina timpului (ce s-a lăsat peste anii de glorie ai Domniei Voastre de primă soprană a Operei Naționale București) și, purtat în lumea de atunci, v-am văzut pe un ecran panoramic învăluit în razele soarelui strălucitor. Pășeați „Regină” maiestoasă prin saloanele Palatului Imperial al Muzicii, iar mii de imagini se se-nălțau ca niște păsări imense, pe aripile cărora se vedeau partiturile ariilor din opere nemuritoare. Erau însoțiete de îndrăgitele dvs. eroine, care vă zâmbeau recunoscătoare că le-ați
SILVIA VOINEA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372211_a_373540]
-
un roșu intens, ca o văpaie, descriu un arc grațios, și prin ritmul lor ascendent sugerează bucuria vieții. Acestui cântec strălucitor, pe care-l ridică cele cinci anemone roșii ce încunună buchetul îi răspund tonurile grave ca într-un andante maiestos ale celor trei anemone vineții, dintre care două ies din cadrul schemei compoziționale. La mijloc, câteva anemone de un alb gălbui și verdele lujerilor, sunt ca niște oaze de liniște duioasă. Verdele sclipitor al ulcicăi, cu o lucire albă de lumină
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
Mihai Beniuc. Preluând câteva dintre toposurile și motivele caracteristice, tânărul poet le utilizează doar pentru a crea o atmosferă propice reveriei. În suflet i „s-adună cerul lin,/ pădurile, [...] și cerbii” și „cântă-nsingurarea clipelor ce curg”, „precum o doină-n maiestos amurg”. Toate aceste întruchipări ale văzduhului și pământului coexistă în memoria sa afectivă cu domnițele și voievozii „din legendă și cronici”, alcătuind „țara” lui de vis, întotdeauna protectoare. Printr-o severă transformare estetică, elementele ei generice devin entități și simboluri
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
pretențioasa denumire de „Matse-Avatar“. Sculptura înfățișează o făptură pe jumătate om, pe jumătate balenă - din care e redată numai coada, deși nici măcar aceasta nu e corect înfățișată, căci seamănă mai degrabă cu apendicele spiralat al unui șarpe anaconda, decît cu maiestoasa coadă palmată a adevăratei balene. Să vizităm acum vechile muzee și să privim portretul făcut balenei de către un mare pictor creștin, care nu a reușit mai bine decît antediluvianul hindus. E vorba de tabloul lui Guido, înfățișîndu-l pe Perseu în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu mai cunoaște margini. Toată lumea așteaptă asasinarea dictatorului: din ceas în ceas. Don Carlos se hotărăște să se întoarcă în Capitală, a doua zi după semnarea decretului, la 1 februarie. Sosește, împreună cu Principele moștenitor, pe vaporul Don Luiz, care intră maiestos, către căderea serii, în estuarul Tagelui. Familia regală, membrii Guvernului, doamnele de onoare, intimii Palatului, gazetari și fotografi așteaptă la stația fluvială. E o după amiază frumoasă, senină, înfiorată de apropierea primăverii. Mulțimea s-a adunat din belșug în jurul debarcaderului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de om care, căzut pradă deznădejdii, să rămână stăpânit vizibil de această stare. În ziua aceea, cerul era acoperit de nori, iar atmosfera era și mai umedă decât în ajun, dar ținuta lui, pe drumul spre Castelul Kiyosu, fu mai maiestoasă decât a oricui din cetate, deși chipul îi sclipea de sudoare. Aprigii oameni care, nu mai demult de seara trecută, își strânseseră coifurile, se târâseră prin iarbă și tufișuri cu lăncile și armele de foc și pândiseră la marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tavan. Nici n-am terminat bine, că s-a și Înveselit; desigur, Chestia știuse tot timpul că, de fapt, ea era o instalație mobilă și așteptase cu sufletul la gură să-mi dau și eu seama de asta. Legănându-se maiestos În aer, de parcă ar fi fost o planetă proaspăt descoperită, părea foarte mulțumită de sine și de mine. Singurul neajuns era acela că nu era fixată ca lumea, astfel Încât, deși destul de bine legată cu lanțul, avea tendința de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zi după lupte, ca să meargă la palat În tovărășia tutorelui său, dl Smirnoff, fu Întâmpinat cu strigăte de „Trăiască șahul!”. Ieșeau din aceleași piepturi care, În ajun, urlaseră „Moarte șahului!” XLII Tânărul șah făcea, În public, o figură bună și maiestoasă, zâmbind fără să exagereze, fluturându-și mâna albă ca să-și salute supușii. Dar, de Îndată ce ajungea la palat, dădea anturajului multe motive de Îngrijorare. Despărțit cu brutalitate de părinți, plângea fără Încetare. A căutat chiar să fugă, În acea vară, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
încet începe coborârea spre Roncesvalles, până la care mai sunt cinci ore de mers. Aceleași priveliști minunate ale țării bascilor, aceleași oi pe pășuni, aceeași vegetație montană. Privind în înaltul cerului acoperit de nori, văd niște vulturi al căror zbor solemn, maiestos mă face să mă opresc și să-i admir îndelung. Pentru o clipă îmi doresc să nu mai fiu pelerin pe pământ, ci pasăre în zbor, ca ei. Nici nu știu dacă am văzut vreodată vulturi așa de mari. Si
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cuvinte și nume prezintă o etimologie mai puțin sigură; dar tot în limbile arice și mai ales în zendica își găsesc analogiile cele mai apropiate, astfel sunt: Numele zeităților:,, Ama, pământul; compară latinul ops. OkooiQoc, Apollo, comp. zendicul çura, tare, maiestos; scr. sourya, soare. IlanTccdog, Jupiter; comp. vechiul persic bab, babai, noul persic baba, bab, zeul cel mare și atotputernic. Numele proprii: 4<)iaiiiid")]c, narțyanud-^g; comp. zendicul paeça, formă, figură. Tla^ccXdrai (Herod. IV, 61), cei mai superiori dintre
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
înalte monumente se înălțau pe fundalul unei lumini care pulsa în cer. Fîșii de umbre se plimbau peste ea ca paletele unei mori de vînt. Zgomotul haotic dispăru într-o bolboroseală monotonă, ezită, tuși și se opri. O vreme, razele maiestoase ale umbrei traversară cerul în tăcere, apoi se lățiră brusc cînd strălucirea pieri. Acum, sursa principală de lumină erau felinarele de pe autostradă. Un huruit mecanic depărtat se apropie repede. Un șir de mașini roșii de pompieri cu sirenele urlînd apărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei: Într-adevăr - n-adînca depărtare Văzu călări pe fată cu Florin. Odată-n evii ochiul lui cel mare, Și sfânt, ș-adînc de lacrimi este plin, Ce cad tăind nemărginirea-n mare, Mărgăritari frumoși și mari devin. Încet bătând din aripi, maiestos, Geniul mândru se pornește-n jos. Cu fața tristă le privi în urmă Și-ntinde mâna ca dup-or ce-i dus. În fundul lumei, unde apa scurmă Al mărei sân - acolo-o ar fi dus Dacă-l iubea... Acuma plînsu-și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bolnav. Ungurii cugetau încă o dată, dar astăzi pentru ultima oară, cumcă prin uniune și furci vor stinge pe români de pe fața pământului, credeau cumcă vor putea unguri piatra rece și izvorul vergin, că vor putea unguri codrul cel bătrân și maiestos, că vor putea pune ideea uniunei ungare în creierii cei bătrâni și înfricoșați ai munților, creieri ce începeau, ce începuse a se înfierbînta de-o idee uriașă și sublimă: Libertatea. Ei credeau, și au crezut-o pentru ultima oară, cumcă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înnodînd fire negre pe un câmp alb, asemenea unei gândiri cernite ce se strecoară prin toată pagina unei viețe fericite. Ce-am scris... iată: Ca o floare e viața... ca o floare trece. Când ea stă încă în înnouratele și maiestoasele palate de diamant ale zânei poezii, unde-n salele umplute c-un aer de aur plutesc visurile, umbre de argint și d-o lumină mai albă ca zapada, femei[a]- poezie ce-nflorește în fereastră de nor înmărmurit și-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
oare? El nu pare a fi numărat decât 12 roze și de aceea dulcele sau neglige îi stă foarte frumos. Ciubotele lui tată-său - în una din ele ar fi încăput el întreg - îi dau un aspect peste măsură eroic, maiestos și plin de demnitate, ca o mantie regală spânzură cojocul tătîne-său până la pământ și numai căciula cea mare care * acopere fruntea tânărului erou pare a fi [un] stog de fân pe capul unei vrăbii. D[ar] oare la ce să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
treziți În depărtare, Privind acea cădere, Își pun un văl de nori... Sublim, sublim spectacol! Bătrînul fluviu pare C-a să dispară vecinie În haos zgomotos; Dar Rinul e puternic! dar Rinul nu dispare, El a umplut abisul și trece maiestos! Luîndu-și cursul pacinic, din nou se-ndreaptă Rinul Prin sate și orașe, prin munți și văi frumoase. Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase, El pasă cu mîndrie, căci a Învins destinul!” Tabloul nu este decît un fragment dintr-o alegorie amplă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
La marginea pînzei se deschide „cursul pacinic” al rîului și, odată cu el, securizantul spațiu lin. Alecsandri nu stăruie În viitoarea materiei, dezordinea contrazice simțul lui de stabilitate. Elementele materiale revin, după o fază de criză, la formele de sublim liniștit, maiestos. Umplînd abisul, Rinul redevine un „gigantic nepăsător”. Alecsandri nu poate trăi prea mult cu sentimentul catastrofei. Natura este frumoasă Îndeosebi În formele ei pașnice. Pașnice și decorative. Obiectele se integrează Într-un ansamblu (tablou, scenă, spectacol), ansamblu Încîntă privirea, dar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ning „steluțe”, la ferestre apar „crini și roze de zăpadă” etc. SÎnt imagini ale strălucirii și ale adorației. Teroarea de elementele borealice a stimulat o veritabilă reverie cristalizantă: „Fumuri albe se ridică În văzduhul scînteios Ca Înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așază bolta cerului senină, Unde luna Își aprinde farul tainic de lumină. O! Tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. Munții sînt a lui altare, codrii - organe sonoare Unde
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o sumă de flamure mici. În fine aranjamentul dinaintea porticului, stătători din mai multe șiruri de cetine împlîntate în pământ, împodobite cu drapele, era de-o frumuseță rară. Acum, după ce-am dat lectorilor noștri o ideie palidă despre situația maiestoasă a mănăstirei și despre aranjamentele comitetului, rămâne să facem tabloul măreței festivități. Sâmbătă sara, la 10 oare, un imens număr de oaspeți se îndrepta cătră biserică. Era momentul începerii serbărei. De - abia preoții intrase în altar, de - abia se începuse
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]