158 matches
-
geniul investit de pitagoreici în mai toate cercetările lor matematice și meticulozitatea cu care erau desfășurate, o atare superficialitate din partea lor ni se pare cu totul neverosimilă. Capitolul IIItc "Capitolul III" Curriculumul eironic și metoda maieuticătc "Curriculumul eironic și metoda maieutică" 3.1. Primul teoretician al curriculumuluitc "3.1. Primul teoretician al curriculumului" Au existat curricula explicite și teorii curriculare de felul celor construite de Bobbitt și Dewey înainte de secolul XX? Desigur, nu. Dar teoreticienii moderni ai comunicării știu că, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
superficiale pe care, probabil, Socrate însuși le-ar fi luat în râs. Dar Hegel a intuit cu subtilitate că „principiul filosofării lui Socrate coincide cu însăși metoda ca atare”2 și a stăruit asupra a ceea ce uimitorul sophos elin numea maieutica (maieutikhv = „arta moșitului”) și eironeia (eironeia = „arta ironiei”). Dar și Hegel s-a lăsat ademenit de judecata răspândită a lui Cicero („Socrate a coborât filosofia din cer pe Pământ, introducând-o în case și în piețele publice”), care pare un
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Și deci nu este tot probabil și chiar necesar ca moașele, mai degrabă decât altele, să cunoască femeile însărcinate și pe cele care nu sunt?” Adolescentul admite, de această dată, cu certitudine („Ba chiar așa!” - zice Theaitetos) (149 b-c). Demonstrația maieutică se desfășoară în continuare cu virtuozitate chiar pe tema maieuticii. Spațiul nu ne îngăduie să o urmărim în detaliu. Vom aminti doar finalul și-i vom preciza semnificațiile. Socrate spune: „Aceasta este deci lucrarea moașelor, mai puțin importantă totuși decât
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
moașele, mai degrabă decât altele, să cunoască femeile însărcinate și pe cele care nu sunt?” Adolescentul admite, de această dată, cu certitudine („Ba chiar așa!” - zice Theaitetos) (149 b-c). Demonstrația maieutică se desfășoară în continuare cu virtuozitate chiar pe tema maieuticii. Spațiul nu ne îngăduie să o urmărim în detaliu. Vom aminti doar finalul și-i vom preciza semnificațiile. Socrate spune: „Aceasta este deci lucrarea moașelor, mai puțin importantă totuși decât a mea. Căci în cazul femeilor nu se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să o detaliem aici. În esență, după „Socrate platonicul”, instruirea eficientă este de fapt autoinstruire, iar cunoașterea este autocunoaștere și autodescoperire a adevărului. Intuiția hegeliană cu privire la Socrate, asimilată mai sus, se confirmă pe deplin. Principiul curricular socratic coincide cu metoda maieutică. Și, cel puțin deocamdată, nici cercetările moderne dedicate învățării, instruirii și curriculumului, după câte cunosc, n-au infirmat în vreun fel această concepție generală - dimpotrivă, fie au subestimat-o, fie au ignorat-o, risipind astfel o idee pedagogică mai fertilă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
enunțe pe ambele, precum muzicianul care poate cânta și corect, și fals. Cel de-al doilea - Ahile - minte cu bună credință pentru că ignoră adevărul și este incapabil să-l enunțe. Nu contează cât de năucit a plecat Hippias de la această maieutică socratică, ci faptul că ea stabilea, fără tăgadă, că omul deștept îi este superior omului prost, că înțeleptul se află deasupra ignorantului, iar omul educat (pepaideumenos) - deasupra celui necultivat (apaideutikos). Rămâne atunci să vedem cu ce intenții i-a aplicat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de mesaj de dincolo, trimis de ziua mea, și nu m-am putut abține să i-l povestesc straniei Dora Pavel. Acum văd că episodul a fost preluat, dar e mult prea „al meu“ ca să mai vorbesc despre el. Faceți maieutică, din câte observ, cu mine. R.P. Involuntar, vă asigur. Și nu-mi propun să mă calific pentru iscodiri tabloide. A.R. Despre cântecelul nostru... Văd că sunteți la curent cu toate amănuntele vieții mele. R.P. Înseamnă că echipa de documentariști
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
chiar există o mărturie a lui Caragiale - Zarifopol a arătat-o undeva - „Visul meu ar fi să locuiesc ̀ ntr-un port de miazăzi, în picioarele goale, și să țin de vorbă trecătorii”. Ei, asta făcea și Socrate. Dar această ironie maieutică, provocatoare, a divulgării elementelor și conturării lor, o avea Caragiale tot timpul și se simte în toate schițele lui : au o structură de dialog platonician, dacă suntem atenți, mă refer la perioada dialogurilor de tinerețe, așa-numite anatreptice, ale lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de orizont și de sensibilitate. În plus, mi-am dat seama, la seminarii, făcute de asemenea împreună, de importanța metodei tatonărilor pe text. Ceea ce a putut să pară atunci unora ezitare era, de fapt, provocare a opiniilor, moșire a ideilor, „maieutică”. Luînd cuvîntul, Al. Husar și-a citat cu recunoștință profesorii: N. Iorga, C. Rădulescu Motru, I. Petrovici, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Dimitrie Caracostea. Apoi a povestit întîlnirea sa cu Iorga într-un anticariat, insistînd asupra salutului neobișnuit de atent al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în totalitate construită pe scenariul unor discuții lămuritoare între un preot ortodox și un sectant neoprotestant pe de o parte și același preot și un credincios ortodox de rând, pe de altă parte. Ca un nou Platon, maestru al unei maieutici creștine de astă dată, preotul din scenariu, care nu este altul decât părintele Cleopa însuși, se folosește de întrebările adesea incriminatoare ale sectantului, dar și de observațiile stângace ale creștinului ortodox, pentru a limpezi în termeni mai mult decât accesibili
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
-și publice gândurile într-o lucrare filosofică în timpul vieții, ideile sale despre cunoaștere și adevăr, despre virtute și conduită morală ne-au parvenit prin intermediul discipolilor săi, în speță prin scrierile lui Platon și Alcibiade, primul dintre aceștia extaziat de arta maieutică și oratorică a maestrului: ,,parcă asculta glasul sirenelor”. În viziunea socratică, răul provine întotdeauna doar din necunoaștere și ignoranță, dar și din absența virtuții, ultima trebuind să fie în fapt cea dintâi calitate a omului. Miezul preocupărilor sale era omul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
tine însuți este începutul înțelepciunii și cea mai mare înțelepciune în fața căreia toate celelalte trebuie să stea în urmă.” Cunoașterea binelui și diferențierea acestuia de tot ceea ce este rău se putea înfăptui în cadrul gândirii socratice prin utilizarea unei metode originale, maieutica, fundamentată pe structura unei conversații de tip euristic și promovată în două etape: ironia, prin care se urmărea recunoașterea ignoranței de către interlocutor, deoarece acesta era pus în situația de a se contrazice, de a nu fi pe deplin sigur de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
etape: ironia, prin care se urmărea recunoașterea ignoranței de către interlocutor, deoarece acesta era pus în situația de a se contrazice, de a nu fi pe deplin sigur de certitudinea cunoștințelor de care dispune, iar cea de-a doua etapă era maieutica propriu-zisă, o artă a dialogului prin care noul adevăr era scos la lumină. Educatorul trebuia să fie o persoană deosebită, înzestrată cu calități speciale, apt să-l conștientizeze pe discipol de capacitățile sale de care dispune în vederea descoperirii a noi
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cu calități speciale, apt să-l conștientizeze pe discipol de capacitățile sale de care dispune în vederea descoperirii a noi adevăruri, dar și de efortul propriu de reflecție pe care urmează să-l depună pentru a materializa acest demers. Metoda sa maieutică avea să devină peste secole una dintre principalele metode ale învățământului activ, bazat nu atât pe transmiterea noilor cunoștințe de către educator, cât pe descoperirea prin conversație a ceea ce poate fi acceptat ca adevărat. Urmarea firească a unei asemenea concepții privitoare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
putea fi învățată, deoarece era suficient a cunoaște binele pentru a-l săvârși: Nimeni nu este rău cu bună știință; omul rău este ignorantul, omul bun este înțeleptul.” O astfel de metodă venea în contradicție cu maniera tradițională a expunerii, maieutica trezind în om facultatea de a raționa, de a scoate la iveală adevărul pe care, conștient sau nu, el îl deține deja. Platon (427-343 î. Hr.) a continuat demersurile despre educație ale maestrului său, fiind fondatorul unei instituții de învățământ superioare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
morale (adevăr, dreptate, bunătate etc.) și, mai ales, cum să le urmeze în demersurile din viața cotidiană. Acesta este motivul pentru care Nietzsche îl considera drept primul mare moralist modern. În demersurile didactice, Montaigne insista pe conversația de tip socratic (maieutica), considerând-o cea mai eficientă metodă de predare în actul didactic al lecției. Umaniștii Renașterii și Reformei nu s-au oprit doar asupra reformării dogmaticii creștine, a Bisericii ca instituție socială și morală, ci și asupra modernizării sistemului social, în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
respectându-ți scrupulos termenele. Așa cum recunoștea și Agnes, soția lui, Adrian este un tip hiperactiv. Eu aș mai adăuga tonic și stenic, că doar nu dau de la mine. Însă, cel mai adesea, mă obosește până la epuizare cu dinamica și cu maieutica lui care începe cam așa: "Dan, dacă mi-aduc eu bine aminte, parcă mi-ai spus că o să faci cutare chestie...". Cu o săptămână înainte să sosească, intru în trepidație și o pun pe tanti Cateluța, cea care se ocupă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Tineretului Comunist CUASC - Consiliul Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști FDUS - Frontul Democrației și Unității Socialiste FUS - Frontul Unității Socialiste PCR - Partidul Comunist Român UASCR - Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România UPC - Universitatea Politică de Conducere UTC - Uniunea Tineretului Comunist Prefață O maieutică inversată La un sfert de veac de la destructurarea comunismului, dezbaterea despre comunism încă nu a avut loc. S-au scris pamflete și s-a condamnat comunismul într-o manieră publică, dar nu s-a ajuns prea departe cu dezbaterea. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
mai degrabă devine "lichid", se răspândește ușor în farmecul cadrelor temporale pe care le-a reînviat și apoi le lasă să se desfășoare sub ochii noștri. În fine, diferența de generații dintre cei doi interlocutori face din întreg demersul o maieutică inversă, una în care spontaneitatea și ingenuitatea jucată sau reală uneori pe care o datorăm lui Sorin Bocancea moșește renașterea sensurilor unei lumi pe care "Înțeleptul" se abține să o judece, să o claseze, să o interpreteze. Efectul de expresivitate
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
datorăm lui Sorin Bocancea moșește renașterea sensurilor unei lumi pe care "Înțeleptul" se abține să o judece, să o claseze, să o interpreteze. Efectul de expresivitate este unul de excepție, iar întreaga lucrare are un mare caracter de originalitate. O maieutică ciudată în care, în fond, cei doi autori sunt, împreună, acel Socrate care ne împinge să descoperim fiecare adevărul nostru. O intuiție de mare forță auctorială a celor doi universitari ieșeni, dar mai ales o lectură emoționantă și angajantă. Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Începând din secolul al V-lea Î.Hr.,metodele de instruire ce impuneau o strictă adeziune la tradițiile populare uzuale - observă J. Brubacher (1947), un istoric al educației - Înclină să cedeze locul unorprocedee mai critice. Începe să se impună conversația maieutică (socratică), inițiată de unul dintre cei mai mari dascăli ai tuturor timpurilor, Socrate. Ceva mai târziu, În Antichitate, odată cu apariția alfabetului și a scrisului pe papirus, se face din nou un important pas Înainte. Sistematizarea și răspândirea treptată a limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
prelucra astfel de cazuri În scopuri instructive”(Kidd, 1981, p. 295), asemenea lui Confucius - În China. Studiul de caz a fostreintrodus În practica Universității Harvard, la sfârșitul secolului al XIX-lea, În Învățământul economic și comercial; - metoda conversației (socratică sau maieutică) - pusă la punct și utilizată cu mult succes de Socrate În anii 400 Î.Hr., trecând peste unele momente critice, datorită deformării ei În metodă catehetică, este utilizată astăzi pretutindeni, fiind considerată ca una dintre cele mai eficiente și prețioase
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
atribuia dialogului folosit la timpul lui pentru a-și conduce discipolii și adepții la descoperirea unor lucruri de mare adâncime și Înțelepciune. (De aici și numele de metodă socratică.) Socrate pretindea că dialogul este adevărata artă de a „moși” spiritul (maieutica), de a face să iasă la lumină adevărul, ideile (Înnăscute, după opinia sa) printr-un efort de adâncă meditație. În cursul timpului, de la Socrate și până În prezent, conversația a străbătut și momente În care a fost denaturată adevărata ei semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
forma catehetică (În Evul Mediu), redusă la o toceală mecanică, bazată pe memorizarea și reproducerea pe de rost a unei succesiuni rigide de Întrebări și răspunsuri pe teme cu caracter mistic, religios, rupte de viața reală, fie cea a unei maieutici riguros dirijate, de felul celei care s-a generalizat În practica școlară Începând din secolul al XIX-lea și persistentă uneori și astăzi. O astfel de maieutică, tradițională de acum, segmentează prea mult materia de Învățământ, iar elevii sunt conduși
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
teme cu caracter mistic, religios, rupte de viața reală, fie cea a unei maieutici riguros dirijate, de felul celei care s-a generalizat În practica școlară Începând din secolul al XIX-lea și persistentă uneori și astăzi. O astfel de maieutică, tradițională de acum, segmentează prea mult materia de Învățământ, iar elevii sunt conduși pas cu pas la „descoperirea” fiecăruielement În parte, prin intermediul unei succesiuni de Întrebări limitate, care nu admit decât răspunsuri parțiale și o Înțelegere fragmentară. Așa s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]