115 matches
-
și ale sinuciderii. Jurnalul de adolescență al Sylviei Plath captează, ca Într-un roman gotic, Întreaga Învolburare a primelor ispite suicidare: Mi-e teamă. Nu sunt rezistentă, ci vulnerabilă. Simt În fundul orbitelor o cavernă amorțită, paralizată, o groapă infernală, o maimuțăreală găunoasă. Nu gândesc niciodată. Nu sufăr niciodată. Nu scriu niciodată. Vreau să mă sinucid, să scap de răspundere, să mă târăsc Înapoi, abject, spre pântece. Nu știu cine sunt, unde mă duc - și tot eu trebuie să găsesc răspunsurile la aceste Întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Opus Maccaronicum). De atunci, parodia n-a mai încetat să fie reprezentată în Parnasul italian, uneori într-un mod cu adevărat strălucit"206. Parodia intră, după unii cercetători, în Renaștere prin intermediul facețiilor, care au un statut apropiat de al reprezentațiilor ("maimuțărelilor") ce urmau, în Antichitate, unei tragedii. Tematic înrudită cu burla, faceția dă "numele latinesc al unei glume concise, adesea de coloratură erotică, cu o poantă finală, folosită în chip de divertisment mai mult sau mai puțin urban în conversațiile celor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un bătrân. Ca și Kordubailo din povestirea O întâmplare în gara Kocetovka, bătrânul deținut aparține altei orânduiri, iar gândirea lui nu poartă amprenta propagandei comuniste sovietice. De aceea, el nici nu poate separa esteticul ("cum") de etic ("sentimente nobile"): O maimuțăreală! [...] Și apoi o idee politică dezgustătoare justificarea tiraniei unui individ. [...] Dar ce altă interpretare ar fi putut să treacă?... A, să treacă?! Atunci nu-mi vorbiți de geniu! [...] Stați puțin, când e vorba de artă nu pui problema ce anume
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și nouă un dans scoțian. Să vedem cum e. Știu doar că au niște costume caraghioase. Maria: Asta n-o să se întîmple niciodată! Înțelegi? Da' chiar vreți să ne striviți orice urmă de demnitate? Soțul meu n-o să facă asemenea maimuțăreală chiar dacă ar fi să nu mai plecați de-aici niciodată! Chiar dacă o să ne omorîți pe toți! Ajunge cît v-ați bătut joc de noi! Gata! Vecin 1: Asta-i chiar copilărie curată! Vasăzică depășim atîtea momente și-acum ne-mpiedicăm
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
adevăr, omul modelul etern, referentul imposibil de evitat. Simțim, în toate aceste "ca și cum"-uri, presupusa dificultate pe care o întâmpină animalul în încercarea de a se ridica la nivelul omului; toate încercările-i sunt zadarnice, rezultatul nu-i decât o maimuțăreală. În orice caz, nu prin această serie de "ca și cum" vom avansa în cunoașterea dobitoacelor, depășind granițele omenescului în spatele cărora ne întemnițează rațiunea, azi mai mult ca niciodată. Ea ne desparte de alte ființe vii, ne rupe de o lume din
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
unei pictorițe ratate și al unei femei sterpe, învinse, proiectându-și nostalgiile în imaginea unui artist inexistent, care să concentreze ceea ce ea nu izbutise ?... sau amintirea soțului suprapusă unui fiu iluzoriu, în stare să realizeze... să realizeze „depășirea, și nu maimuțăreala naturii“. Când întâlnea acest cuvânt, doamna Hariga dobândea o nemaipomenită înverșunare și uscăciune. Ca și cum nimic n-ar fi scârbit-o mai mult decât natura încă vie într-însa și în jurul ei. Chiar dacă (sau poate pentru că) tot natura îi dăruise cândva
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stăpânească. Deja, când a apărut în Rusia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, traducerea Paradoxului, Scepkin 36, actor genial la care Stanislavski nu încetează să se refere, a respins această teorie pe care o califica, reluând termenii lui Diderot, drept "maimuțăreală sublimă". La fel, Stanislavski i-l opune actorului francez care joacă "din cap", pe actorul rus care joacă "din suflet". Pentru Scepkin, ca și pentru Stanislavski, concepția diderotiană a rolului nu poate duce decât la o practică de joc convențională
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
avea tovărășii dă vârsta ei cu caș la gură, acepta să mă asculte când fredonam, la zile mari, Imnu Național dân meleagu nost, Însoțit d-o tamburină; da, cum bine se zice că nu todeauna Îi arde la maimuță dă maimuțăreli, când io mă speteam cu clenții sau rădeam un ciob de siestă, Flora bibilica să juca În beci d-a Călătoria În Centru lu Pământu. Lu bunicu ei nu-i plăcea dă espedițiile alea. Să crampona să crează că beciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Montesquieu, huronul lui Voltaire, indianul Natchez al lui Chateaubriand ă, În vreme ce Încărcăturile de porțelanuri și mătăsuri soseau din Extremul Orient și erau imitate În Europa. Manufacturile de tapiserie franceze și pictura secolului al XVIII-lea amplifică moda chinezăriilor și a „maimuțărelilor”, Înainte ca secolul al XIX-lea, În timpul erei Meiji, să dea naștere pasiunii pentru arta japoneză ă pagode, porticuri și mici poduri de grădină ă, orientaliștii pictând la rândul lor scene din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu. Au fost apoi În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
violurilor posibile? Ca iubitor de pașoptism și junimism (între care la nivelul de dincolo de polemică se străvede nu ruptură, ci admirabilă continuitate) nu pot decât să privesc cu un interes enorm aceste frământări identitare de bună calitate, fără nimic din maimuțărelile de angoase importate ale unei generații care are multe răspunderi și mult de decantat, pentru a face față acestor răspunderi. Amputata modernizare a României s-a datorat mereu în istorie unor tineri precum autorii acestei cărți (să mă ierte în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
sau copilăriei, pubertate și adolescență. Când au sclipit, au „performat”, uimind, uneori chiar stupefiindu-i pe adulții din preajmă, părinți, educatori, dar și pe alții, gazetari de exemplu, În goana după „senzațional”. Forme mimetice de care se Îndrăgostesc unii pedagogi, maimuțăreala, uneori extrem de iscusită, abilă, inventivă, a valorilor lumii adulte, a problemelor ei, a creației chiar. (Nu vorbim aici, bineînțeles, de acele zone În care precocitatea este „la ea acasă”, cum este matematica, talentul „instrumental” la muzică, iar astăzi informaticaă Dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apa dedesubt, ne și rujăm, mai avem resurse, destul! vine Bacăul, dar mai înainte șterge cu mîneca scurtei de piele pătratul telefonului mobil, mai e ceva: rimelul, și ne trecem pe după urechi părul, îți dai seama, ești sincer maimuțărindu-mi maimuțăreala, rămîneai gol pe locul tău! și-mi fac și ochi frumoși, pînă cobor! semn și încurcătura de blocuri iar geaca de apucat, ne-am uitat încoace, am strănutat ghemuindu-ne spontan, am plecat, de unde să știu că te iei după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Iorga cu apelativele Apostol și Magnificentie 167. Franțujii au fost plini de înțelegere, presa franceză a înțeles că Iorga nu era nici antifrancez, nici demagog. Așa cum explica el: "Cultura franceză este prea mare și prea mîndră ca să fie supusă unei maimuțăreli atît de superficiale"168. Iorga a publicat traduceri din "curentele sănătoase" ale literaturii străine (chiar și din Emerson) în volumul său Floarea darurilor. Care a fost rezultatul acestei frenezii? Așa cum spunea profesorul Eugen Weber: Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus169. Se
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
atunci la începutul „deșteptării”, „să cadă în ghearele pedantismului”3). După A. Russo („Cugetări”), „pedantismul are mai multe ramuri”, putînd fi observat în cuvinte, în teorii, în tendințe. Conservator (cîteodată chiar reacționar) sau superficial, el e, o dată, anacronism, altă dată, maimuțăreală, lipsă de gust ori, în fine, mediocritate, opacitate. Deși de bun simț (sau, poate, tocmai de aceea), opiniile scriitorului moldovean s-au lovit de „o rezistență” aprigă, care a arătat (după aprecierea sa) că, în polemici, nu toți conaționalii sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al bieților tălmăcitori de a găsi echivalențe pentru argoul contondent și plastic al "băjeților de la un liceu industrial din anii '80". Lumea, surprinsă cu acuratețe și har de autor, este departe de a fi una a vorbelor pomădate sau a maimuțărelilor obișnuite pentru personajele false sau stupide care ne înconjoară, fiind reconstruită și descrisă literar cu o minuțiozitate plastică lipsită de ipocrizie. Cartea va frige, la propriu, mâinile puritane, și reprezintă o experiență de lectură inconfortabilă pentru cei care roșesc cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
forță? Mi-e greu să răspund, dar cred că una dintre cele mai la îndemână explicații pleacă de la realitatea că, fundamental, creativitatea românească este una de gradul doi, una bazată pe imitație și prelucrare a ceva existent, pe parodie, pe maimuțăreală, pe clovnerii jurnalistice și morale. Noi nu prea ne pricepem la izvodit din neant, ci doar la miștocăreală, la prelucrare ironică, la juxtapunere bășcălioasă, la plasarea dibace a unui diez care modifică umoristic ceva preexistent. Bula e regină în țara
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Insolența satirică a respectivului „săptămânal de moravuri grele” era menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă, pe o categorie pe care aș numi-o scato-clovnesc. Jurnaliștii de la Academia Cațavencu au intuit și sancționat tocmai trăsătura suburbană a politicienilor români, zugrăviți în portrete demistificatoare: Ion Iliescu zis (nea) „Nelu”, „babacul”, „despotul de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
adaptează mijloacele de expresie la problematica abordată, urmărind efecte particulare la nivelul receptării. Preocupat de normarea și modernizarea limbii literare, Eminescu mărturisește țelul de a impune o limbă literară clară, asigurând în același timp continuitatea cu limba textelor vechi românești. "Maimuțărelile lingvistice" ale colegilor de breaslă devin ținta ironiilor jurnalistului, care nu ezită să intre în polemică cu cei care se fac vinovați de coruperea limbii. Prin varietatea și modernitatea expresiei jurnalistice, publicistica eminesciană se impune ca paradigmă a limbajului publicistic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Morariu, "Poliție literară!", în Făt-Frumos, I, nr. 1, 1926, p. 1. 39 Idem, "Regionalism pe din două", în Făt-Frumos, I, nr. 1, 1926, p. 31. 40 Idem, "Regionalism și capitalism", în Făt-Frumos, II, nr. 3, 1927, pp. 94-95. 41 Idem, "Maimuțăreală englezească", în Făt-Frumos, I, nr. 5, 1926, p. 160. 42 P. Froicu, "Din istoria presei bucovinene...", p. 236. 43 Ibidem. 44 Mircea A. Diaconu, Mișcarea "Iconar". Literatură și politică în Bucovina anilor '30, Editura Timpul, Iași, 1999, p. 21. 45
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
credință.” Mi se umple inima că această mărturie este chiar o ,,revelație” de-a lor; Neamurile își aveau propriul cult unde Evanghelia păcii era una din scrierile sacre și nimeni nu i-a rugat să le bată la ușă cu maimuțărelile și scornelile lor drăcești. Pe cale de consecință, ei recunosc explicit că nu sînt nici ,,popor ales” de Dumnezeu, ci doar o adunătură le lepre ticăloase și odioase care au conspirat împotriva neamului omenesc pentru a-l robi sau nimici. La fel de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
altare, din contra - ei socotesc smintiți pe cei care fac astfel, și după părerea mea, aceasta vine din aceea că ei nu cred, precum cred grecii, că zeii adică să aibă forme omenești”. Ați văzut pungașilor cîte parale face toată maimuțăreala voastră materialist-hedonist-consumistă!!! Legenda nașterii lui Mitra sub forma luminii ieșind dintr-o piatră sau dintr-o peșteră, este legată de doctrina transmigrației sufletului și a avut mare trecere în lu-mea romană. Și pe tăblița 44 care consemnează moartea marelui get
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
toate epavele sociale aruncați la suprafață de război, de revoluție și de inflație” (Viața Bucovinei nr.2 /15 mai 1933). Autorul atenționa opinia publică românească: „fascismul și-a avut maimuțoi și la noi, dar mișcarea a eșuat. A urmat apoi maimuțăreala frumosului Adolf pe care pleava societății românești gardistă-cuzistă s-a și grăbit să-l aplaude”... În articolul „Opriți l!” același Pavel Pavel scoțând în evidență esența fascismului german explica ceea ce reprezenta hitlerismul: „ asasinate, jaf, agresiune, violență” (nr.4/1933. În
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cămașă înflorată cu care îl văzusem la Chișinău, prin ’87-’88, când susținuse la Palatul Național o serată de poezie. Făcea gesturi largi, își modula vocea, de parcă ar fi vrut să ne demonstreze că așa se poartă un poet, dar maimuțăreala aceea a lui mi s-a părut pur și simplu stupidă... Băutură la discreție... Mulți s-au cherchelit deja, așa că nu știu cum vor rezista pe durata cinei oferite de organizatori la sala de banchet a hotelului, situată la etajul 10 sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prea au avut. Astăzi toate s-au schimbat. Oare se va pierde totul? Va Îngădui să dispară această poveste adevărată cu nașterea Pruncului Iisus? Eu nu cred că va Îngădui Domnul să dispară Adevărul Adevărat. Prea au luat locul alte maimuțăreli le-aș putea spune, vă rog să mă iertați că mă exprim așa! Cred că de aceea adevărații creștini nu mai deschid ușa la așa-ziși colindători ca să le dea bani. E departe de a fi colindă ceea ce cântă ei
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
stoarsă progresiv de sens, în indiferența generală. Abundă construcții de genul Noi îți răsplătim fidelitatea, Trăiește în promoție sau Exprimă-te așa cum ești. De departe, ceea ce numim modă și curente de modă în București nu sunt altceva decât palide imitații, maimuțăreli hazlii ale marilor capitale ale lumii. De la Vodă Caragea și carâtele aduse cu greu de la Viana, nu s-a schimbat nimic. Mi-a sărit în ochi și vulgaritatea extremă a "cronicarilor" care scriu mici pastile pe colț de masă, parcă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]