282 matches
-
mele, obsesiile. Dar, astfel, se confirmă ce am spus. Și eu am crescut cu cărți despre animale, reviste despre coioți, șacali și maimuțe urlătoare. Important e că orice text, orice material de genul ăsta dă de înțeles că lumea animală maimuțărește ordinea umană. Că animalele trăiesc tot cam la fel ca noi. Sau că noi ar trebui să facem ca ele. Probabil de-aia la grădiniță, nu neapărat pentru că aveam părul ceva mai lung, mi se spunea Mowgli. 7. Tiffany Reynaud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și contribuie în felul ăsta la întreținerea unei stări de lucruri deplorabile. Spunând aceasta, devine complice. Complice stării. Cuvintele cheamă întotdeauna realitatea - și nu e bine să ignori asta. De fapt, sub cuvintele tale borșește disprețul. Te simți ratat, eșuat. Maimuțărești discursul unor indivizi integrați. Ce au aflat care-i șmenul. Dar nu ești decât groaznic de derutat, de confuz. Și cel mai important lucru e că dai impresia că n-ai crezut niciodată în cultură. A fost doar ceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lucru e că dai impresia că n-ai crezut niciodată în cultură. A fost doar ceva de bonton. La modă cândva. Te câcâiai cu literatura, pentru că toate rafinamentele astea puteau deveni, la o adică, o sursă de parvenire. Iar acum maimuțărești un soi de hedonism pârțâit, deși nu ești decât un cufurit regretabil. Altă variantă ar fi că nici nu crezi în ce spui. Azi dă bine să nu pari prea riguros, să faci pe jucăușul, chiar dacă în forul tău interior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
adevăratul lui nume. Cred că ați înțeles. Miruna se apucă să răsfoiască niște hârtii de-ale mele. Găsește și numele ei, Bălănescu, Pif, ce faci, mă, tu scrii despre noi? Nu ți-e bine? Ia o mină îngrijorată sau care maimuțărește îngrijorarea. Dacă află Vali, mă omoară. Cum adică aerul să capete consistență? 26. Bucătăria Ca de fiecare dată, R.T. mă primește în bucătăria lui îngustă și mă invită solemn să mă așez la o masă pătrățoasă de lemn. Acesta ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
întotdeauna o minune! Mă uit la cartea aceasta și cred că mă bucur mai ales fiindcă mi se pare ireală! Sînt și eu acum ca puștii care privesc pentru întîia dată într-o oglindă... Îmi închipui, însă, că nu mă maimuțăresc! Cartea, zic eu, n-o să displacă, se vede că nu e scrisă de un căznit, ci de un talentat, dar nu știu zău ce și cît poate spune despre... personalitatea poetică a autorului. Poate că nu m-am exprimat bien
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Chatterley, roman plăsmuit cu intenții pornografice și semnat În fals, de rușine sau pentru amăgirea cititorului român, dar nu și a Parchetului de Ilfov; Kliford Moore etc.); uluitoare prin mulțimea și felurimea unei producții de poligraf În pas [cu] sau maimuțărind actualitatea literară pe cât de senzațională, pe atât de vremelnică. Nu i-am urmărit pe această cale, lipsit cum am fost preț de douăzeci și cinci de ani de orișice aplicații Înspre lecturi, chiar neserioase; Împrejurare care nu m-a păgubit mare lucru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Asta-i! încheie gâfâind ca după o luptă. Nu sunt "femeie"?! Și... și ce sunt atuncea?! se dezlănțuie ea jignită. Și... și ce trebuie să fac, mă rog, să fiu "mai femeie?!" Să dau în genunchi înaintea bărbatului?! Să mă maimuțăresc?! Să mă sclifosesc?! Să mă sulemenesc?! Să mă pițigăiesc?! Să mă împopoțonez ca o pațachină?! Să... să fac pe proasta, nu care cumva, bărbatu' meu să afle că am și eu un cap cu care judec, cu care, poate, judec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iarba mă-sii! se aprinde Isaia scuipând printre dinți o sudalmă de mamă. "Diavolul blond"! Aista-i "Athletu' lu' pește!" Apusul e căzut în cur de admirație! Să ne întrebe pe noi! A căpătuit prostimea!... "Dați!... Dați boieri dumneavoastră"... îl maimuțărește Isaia în batjocură, cu ochii la cer. "De bunăvoie și nesiliți de nimeni... Dați, că mare va fi răsplata voastră în Ceruri"... Procletu'! Mișelu'! Fariseu'! răbufnește el cu ură. De haram ni s-o alege agoniseala de-o viață! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cum a fost posibil?!... Cum?!... Cine gândea ce va urma "Descălecatului blăstămat de la Direptate"?!... Cine gândea ce zace în tinerelul acela cu plete blonde și ochi mari, albaștri, ce nu ieșea din cuvântul boierilor: "Vă tare mulțămesc, boieri dumneavoastră îl maimuțărește el că tinerețea necoaptă a Domnului învață din înțelepciunea bătrână a credincioșilor săi sfetnici". În sinea lui, râdea de prostia noastră. Cutra! Fariseul! Măscăriciul! Cine gândea că-n frumușelul acela cu ochi albaștri, nevinovați, zac ascunse o vulpe șireată, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și grăiește cu mândrie: Savastiță, draga me, Vodă Ștefan mă cheamă! Vin turcii! Am plecat! Ești nebun, moșule?!?! sare Savastița ca opărită. Iar te-or apucat pandaliile?!?! Cine are nevoie de un hodorog ca tine?!?! "Vodă Ștefan mă cheamă!" îl maimuțărește ea. Niculaie, cârciumarul, lasă ciocanul, râde și-l îmboldește: Nea Dumitre! Nu te lăsa!... Tacă-ți gura! îl bruftuiește Savastița. Ce te bagi?! Savastiță, draga me... o înduplecă cu binișorul. Zău așa, înțelege și tu... Trebuie! Nu-l putem lăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nega Îl asalta, Îl Îmbrâncea și adeseori Îl ridiculiza din toate părțile și nu rareori el Înainta Într-un culoar de hohote de râs sau de grimase ironice ale celor „adaptați”, cei care se grăbeau să lingușească și chiar să maimuțărească „ceea ce era”, ceea ce „exista”. Târziu, foarte târziu l-a citit și Înțeles pe complicatul și paradoxalul Hegel care afirmă că „numai ideea este concretă”, În fapt Subiectul, deoarece el „Își conține negația!” Realitatea, concretul, deci, echivalează cu viul, viul el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
școală” la curentele și modelele europene, voind să-și urmeze propriile tradiții. Sau, și mai mult, decretând că Întreaga cultură europeană este obsoletă și că prezentul și viitorul aparțin formelor originale americane; iar așa-zisul curent „postmodernist”, pe care-l maimuțăresc nu puțini tineri, azi, la noi și aiurea, ca și pop-art-ul, new-age sau altele reprezintă prezentul și viitorul creației În artă și litere. Vorbind mai sus de procesul interesant și, aș zice, dominant, al erei noastre moderne, al adaptării În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
jumătate compusă din intelectuali ratați, numită pompos „partid” - NSDAP - Nationalsozialistische Deutscher Arbeiter-Partei - partidul național-socialist german al muncitorilor -, patosul și abilitatea sa oratorică să fi fost un prim semn al acestei „prostii egolatre”, o „prostie” care, În loc să se ascundă și să maimuțărească „inteligența” celorlalți, se afirmă cu o anume impetuozitate, cu o anume „coerență”. Speculând, „inteligent”, se’nțelege, resentimentul uman, enormă boală a psihicului modern, descoperită cu nici un secol În urmă de fugarul și repudiatul de mediile universitare - Friedrich Nietzsche. Acea tendință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
într-o după-amiază de duminică: se plimba singur prin fața Comitetului Județean. Purta șapcă și canadiană la fel ca ale lui Ceaușescu în vizitele de lucru. Privit din spate, chiar aducea cu „șeful cel Mare”, pe care, imitîndu-l în ținută, îl maimuțărește. În cuvîntul său însă, a revendicat pentru sine o anumită originalitate: „Eu nu vin la dumneavoastră - a ținut el să specifice - cu lucruri cumpărate”, adică exemple și aprecieri preluate de la alții. însă observația sa că „o serie de comuni (sic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unor „intuiții”, forma pretențioasă, abuzul neologistic, „vocea de cap”, cam stridentă, cu care-mi afirm judecățile. Sînt defecte pe care gustul meu de acum le condamnă. Azi străduința mea e de a expune calm și simplu ideile. Tînăr, l-am maimuțărit pe Călinescu, căutînd să fiu apodictic și abuzînd de neologisme. Călinescu m-a fascinat prin alegrețe, prin stilul său coruscant. El nu-ți oferă decît următoarea alternativă: ori te lași sedus, ori i te opui. în schimb, Lovinescu și Vianu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
parte din „mulțime”. *Mă simt adesea scindat: o parte din mine face eforturi de a fi onestă, de a gîndi ireproșabil, de a alunga viziunile absurde, de a reprima pornirile spre vulgaritate, de a strivi suficiența, iar cealaltă parte îmi maimuțărește strădaniile, le ridiculizează, se înfruptă din pubela vorbelor porcoase, tulbură clipele cele mai idilice cu imagini bizare, mă trîntește din înălțimi în gura de foc a diverse ispite, mă copleșește cu gînduri pe care nu le-aș recunoaște nici la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
priceput și că deja au reflectat la „problemele” puse acolo? și de ce nu rîd cînd cel din prezidiu, pentru a declanșa dezbaterile interne, zice: „Am asistat deocamdată la un dialog unilateral cu invitații”?... De ce cînd au un cuvînt mai lung maimuțăresc felul de a vorbi al Conducătorului, preluînd și greșelile de pronunție, ridicîndu-le la gradul de norme? Cred că astfel dovedesc atașament? Nu, dovedesc prostie! *Am fost trimis (împreună cu Petru Cimpoeșu și Viorel Savin) pentru o „șezătoare literară” la Casa de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
motivație pe care o avusesem În anii ’50 În Bucureștii invadați de noroiul stalinist, deși atunci și acolo barierele care mi se opuneau, mie, fiului de preot greco-catolic, exclus din UTM și de două ori de la Filozofie, absolut incapabil să maimuțărească nu numai „ideile” vremii, dar și acel „entuziasm” pentru bolșevismul cultural și național pe care cohorte de tineri, sărmanii, trebuiau, dacă nu să și-l integreze, măcar să-l imite, extrem de atenți la cel mai mic derapaj al naturii lor ascunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lui Nichita Stănescu, pur și simplu - doar naziștii, În frunte cu Goebbels, prietenul lui Hitler, mai aveau reflexul de a arde valorile spirituale ale unui neam! -, dar o falangă Întreagă de tineri, de care ne-am ocupat puțin mai sus, maimuțăresc postmodernismul, servili ultimelor mode și stăpânilor pasageri ai mass-mediei, Încărcând de sarcasm personalitățile contemporane și operele lor - pe care nu prea le-au citit sau nu le-au Înțeles, instrucția lor fiind, În general, superficială, fără acces la valorile clasice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale primei variante din Francisca și a înțeles cu gravitate că reprezentam, la rându-mi, „o opțiune” valabilă în câmpul literar. Grigore Hagiu, un al doilea „maestru de moment” al lui Nichita, siluetă în dosul căreia Nichita se ascundea adesea maimuțărind cu extrem farmec „supunerea”, „vasalitatea”, relație ce se instalează la modul tipic în pubertatea și adolescența eternă a tinerilor, Grigore era „masiv” și „protector”, ironiile sale nu deveneau niciodată caustice, era sau incapabil, sau nu voia să adopte postúri cinice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un grup de camarazi a încercat să-și bată joc de el. Unul dintre ei, strâmbându-și nasul și mirosind aerul cu dezgust: «Ce miros de tămâie! Oare e vreun preot fals printre noi?». Calabria, neînfricoșat, adresându-se celui care maimuțărea gesturile preotului celebrant, îi spuse: «Da, eu eram cel care slujea în dimineața asta la Sfânta Liturghie. Și sper ca într-o zi să o pot celebra personal, pentru că intenționez să devin preot. Apropo, mi-am dat seama că tu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nou, scenaristul Mitulescu). Ce-i drept, altora li s-a părut ironic o satiră a culturii macho. Ce-ar încuraja o asemenea lectură ? în primul rînd, faptul că tatăl e atît de antipatic un taur în costum de firmă, care maimuțărește vocea plîngăreață a fiului său și sare în ring cu boxerul care ia apărarea copilului , încît e greu de presupus că autorii nu sînt conștienți de asta. în al doilea rînd, faptul că pierde meciul cu boxerul sau, mai corect
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-le de înțeles din mână că nu era nimic grav. Dar ce-ar fi putut să i se întâmple, ne-am despărțit adineauri în fața poștei?..." Ce-a putut să i se întâmple ce-a putut să i se întâmple? îl maimuțări comisarul. Se ridică pentru a admonesta mai îndeaproape această uluitoare naivitate: Vrei să-ți spun eu ce i s-a putut întâmpla? Dacă nu te deranjează să răcnești așa?... I-a spart nasul vreunul dintre bosiacii ăia pe care nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la pian un tango, iar elevele din clasele superioare, neținând seama de izurile de bucătărie, dansau. Câteva perechi evoluau strâns înlănțuite, fără a-și vorbi, într-o ciudată încordare. Puștoaicele se ciondăneau pe sub mesele trase deoparte sau se distrau grozav, maimuțărindu-le pe cele mari și pufnind în râs. Nu dansezi? Se răsuci. Vocea zeflemitoare era a unei fete cu față asimetrică, puțin teșită pe-o parte, urâtă, după criteriile zilei, dar expresivă. "Eu?" Da, tu!" Gabriela ridică din umeri. "Nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tot plimba prin ei, dar în momentul acela conta pe sentimentele Zoei, încredințat că ea vede dincolo de aparență. Când a reintrat în Alecu, s-a străduit să-și ia o poză cât mai diferită, de fapt, făcându-l să se maimuțărească și pe când spunea, ei, ai văzut cum m-am întors, Zoe a izbucnit în râs, dar un râs molipsitor, lui însuși i se umeziseră ochii. Era dezamăgit, dar nu dezarmat, dimpotrivă, hotărât să continue. - Ce vrei să fac pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]