169 matches
-
și era posibil să scape în orice clipă. Oamenii își ocupară pozițiile de luptă. — Și plasele, măgarilor? Trebuie să aveți plasele cu voi, urlă brigadierul. Ar fi trebuit să fie deja descărcate. Dar plasele care ar fi trebuit să țină maimuțele îl țineau în clipa aceea pe băiatul Hungry Hop în loc, și, când soldații se duseră să le ia, desoperiră că eforturile lor de a le trage jos din jeep erau în mare măsură zădărnicite de faptul că acesta era prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe care nu putea să-l controleze. Dar, din când în când, atunci când se gândea la o achiziție minoră, dar luxoasă și se temea că prețul i-ar putea arunca în faliment, femeia se simțea cuprinsă de copleșitoare resentimente. —Gata, maimuțico! După ce a tras tricoul peste burtica rotunjoară a Jessicăi, Fiona a pus copilul jos. Hai să mergem! Și-a luat fiica de mână și a început procesul extenuant de coborâre a scărilor. De când învățase să meargă, copilul voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o să vindem și-o să plecăm și noi cum pleacă băieții ăștia, și atunci o să fie bine pentru toți, iar Rafael că mie-mi spui cât de bine? 28. Bătrânelul ăla de un metru jumate, cu fața mică și cenușie, de maimuțică decrepită, Virgil Irimiciuc pe numele lui, dar căruia i se spunea maestrul Vergilius, poet la viața lui, autorul a cincisprezece plachete de versuri, era singurul cu niște zeci de ani vechime în presă, așa încât, de la el s-ar fi cuvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
al lacului, văzu un șoim. Se apropie foarte Încet de adăpost și soră-sa nu-l auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că-i trează Îi spuse cu blîndețe, ca să n-o sperie: Ce-ai făcut, maimuțică? Ea se Întoarse, Îl privi și zîmbi scuturîndu-și capul: — L-am tuns. — Cum? — Cu o foarfecă, cu ce crezi? — Și cum ai văzut ce faci acolo? — Îl țineam cu o mînĂ și cu alta tăiam. E ușor. Arăt ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
capătul celor câțiva metri. Diane îl urmărea cu îngrijorare; bucuria ei abia de mai mocnea, teama și panica stăteau din nou la pândă. Mișcările lui dereglate o oboseau, o umpleau de presimțiri. Trecând pe lângă pian, George luă în mână o maimuțică de metal negru, foarte mică, pe care Diane o purtase cu ea peste tot, de când își putea aduce aminte. Micuțele obiecte, substitutele copiilor ei, așa cum le numise cândva, cu răutate, un bărbat străin, erau ca niște amulete magice care supraviețuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
inocența existase cu adevărat, inocența ei proprie și nu a altuia. George răspundea, inconștient, cam în același fel la prezența obiectelor miniaturale, vechi sau noi, care constituiau o extensie a sufletului Dianei. Le respecta. Acum, însă, se încruntă la vederea maimuțelei, pentru că-i amintea de una dintre figurinele netsuke ale Stellei. Așeză maimuța la loc, deschise capacul pianului și lovi două-trei clape. (Ca și Diane, nu știa să cânte la pian.) — Chemarea destinului! Se întoarse spre ea zâmbind, arătându-și dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-a smintit! A fost ea ce-i drept totdeauna capie, dar acum parcă a luat-o razna rău". Bătrâna netezi mecanic fața de masă și întîlni mâna profesorului care tresări puternic. Nu-și putea lua ochii de la Dascălu. Chinuia maimuțica de pluș trăgînd-o de urechi și de coadă. Brusc, se plictisi, îi scoase limba și veni lângă Scarlat. ― Cine rămâne să-i păzească pe ăștia? ― Eu. Ionescu lărgește gaura, vă puneți măștile și... Vorbeau în șoaptă. Dascălu behăi: ― Ce-ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
m-am gândit și eu. Își puseră măștile de gaze și se lăsară în genunchi. Inginerul îi dădu lampa făcîndu-i semn s-o ia înainte. Intră în tubul de ciment și mâna plecă singură, desenând pe piept o cruce mare. Maimuțica de pluș rămăsese pe bufet unde o azvârlise Dascălu. Își arăta fundul, iar capul i se proptise într-o farfurioară cu cremă. N-ar fi trebuit decât să întindă mâna ca s-o dea la o parte, dar gestul i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spui nimănui cum a apărut Dave? Asta e o problemă, Henry, pentru că n-o să-l poți ține niciodată ascuns. — Știu, zise el, pe un ton nefericit. — Tracy e la telefon chiar în clipa asta, spunându-le tuturor prietenelor ei despre maimuțica dulce din curtea ei. — Da ... Prietenele ei vor fi aici în câteva minute. Cum le vei explica existența lui Dave? Pentru că după fete vor veni reporterii. Lynn se uită la ceas. — Într-o oră, maxim două. Ce-o să le spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Tracy și o împinse la o parte. Dar și ei erau, în definitiv, primate. Ființele umane erau maimuțe. Experiența ei cu Dave o făcea pe Lynn să fie neliniștitor de conștientă de cât de multe aveau oamenii în comun cu maimuțele: puricatul reciproc, atingerea, atenția fizică, drept sursă de relaxare. Ochii se lăsau în jos, în caz de amenințare, de neplăcere sau ca semn de supunere. (Tracy, în preajma prietenilor ei, flirtând cu ochii plecați). Contactul vizual direct însemna intimidare, un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În care vei fi extrem de ostenită, cînd o să-ți vină să urli din pricina frustrării, cînd singurătatea și responsabilitățile te vor face să plîngi, dar ele trec Întotdeauna. Ești o femeie puternică, așa că te vei descurca perfect. În cele din urmă, maimuțelele astea mici merită efortul, adaugă ea, aplecîndu-se să o sărute pe Amy. Ai absolută dreptate, trebuie să se simtă iubiți și În siguranță. Consider că e de preferat să aibă un singur părinte, dar care e fericit și-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
știi că nu sînt acasă. — A fost chiar atît de evident? — Da. Nu-i dai lecții maestrului, zice ea desfăcîndu-i legăturile lui Tom și gîdilîndu-l ca să rîdă. Vino la mătușica Em, Îi spune, iar el o trage, rîzÎnd, de păr. Maimuțică ce ești. I-ai spus lui mami că te-am dus la zoo săptămîna trecută? — Da? — Nu ți-a povestit Dan? — Dan nu prea vorbește cu mine zilele astea, oftez eu. Emma clatină din cap. Cum naiba de v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
poarta către un univers paralel: „Lumea bursucilor”. Ei au hotărât să salveze această lume a bursucilor, chiar cu riscul propriei vieți. Înainte de toate acestea, Arna a luat decizia de a trimite în vederea verificării condițiilor de viață de acolo pe Rufus, maimuțica ei, pentru experimente. Deoarece verificarea a decurs cu succes, cei trei au pornit către lumea bursucilor. Ajunși la fața locului au constatat cu frică că poarta nu rămânea deschisă decât 24 de ore după ce a fost activată. După câteva ore
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la poarta interdimensională și să ajungă în laboratorul lor din Turania pentru a-și continua activitatea de cercetare. Astfel, cei doi au continuat cu cercetările de-a lungul vieții. Personaje principale: dr. Eugenius Darius, Arna Personaje secundare: Dereglatus, Vanilia, Lorenlai, maimuțica Rufus. Preda Raluca, clasa a V-a Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Un vis devenit realitate Ioane, scoală-te! Nu auzi cum cântă cocoșul? Acum se crapă de ziuă! Mamă, mai stau puțin! Mi-e somn
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu o privisem niciodată pe Hazel cu foarte mare atenție, nu o văzusem niciodată așa cum e, ci, mai degrabă, așa cum devenea când juca. Avea părul de un blond cenușiu, fruntea lată și trăsăturile clare. Deși nu avea mobilitatea mutriței de maimuțică a lui Marie, figura ei părea capabilă de transformări infinite. Ochii, depărtați unul de altul și gri, ar fi arătat mult mai bine dacă li-ar fi îngroșat genele lungi cu câteva straturi de rimel; dar, în timp ce o priveam, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și în fața ochilor îi apărură primele plantații de bananieri, care deveniră apoi un verde de culoarea oceanului care nu se va mai sfârși până la țărmul mării. Banane, banane, și iar banane... Mii, milioane de banane! Un adevărat paradis pentru toate maimuțele din această lume. Visul de aur al Piei. Zâmbi când și-o aminti pe fată. O revăzu cu cearșaful ei îmbibat, cu părul ud, gura deschisă pe jumătate și cu ochii strălucitori. O văzu și în ziua sosirii ei, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
smulge o pălĂrie. Adi scutură hotărât din cap. — Eu vreau să fiu om. Este grotesc să fim fericiți când este atâta suferință În lume. Dumnezeu nu ne-a făcut ca să rânjim ca niște paiațe. Dacă voia așa ceva, se mulțumea cu maimuțele. Atunci care ar putea fi scopul vieții ? SĂ devenim oameni adevărați. SĂ nu ne fie frică de nimic. SĂ fim liberi. Cum eu mă consideram aprioric adevărată și liberă, am tăcut. — Citește asta, spuse Adi și luă din bibliotecă un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
smulge o pălărie. Adi scutură hotărât din cap. — Eu vreau să fiu om. Este grotesc să fim fericiți când este atâta suferință în lume. Dumnezeu nu ne-a făcut ca să rânjim ca niște paiațe. Dacă voia așa ceva, se mulțumea cu maimuțele. Atunci care ar putea fi scopul vieții ? Să devenim oameni adevărați. Să nu ne fie frică de nimic. Să fim liberi. Cum eu mă consideram aprioric adevărată și liberă, am tăcut. — Citește asta, spuse Adi și luă din bibliotecă un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și așa, pentru că, nu după multă vreme, anatema ar fi fost ignorată, totul ar fi fost Împins Înainte de aceeași plăcere, plăcere, plăcere, asta era, se pare, esența stirpei. Și cîinii se călăreau, gîfÎind, pentru a lăsa urmași, porcii la fel, maimuțele; nu stricăciunea le mîna pe dobitoace; aveau anumite perioade, În restul anului parcă nici nu mai aveau sex. La om, se pare, mîncărimea În zonele pubiene, anale, bucale devenise aproape insuportabilă, era un scărpiniș general, În cupluri, treimi, În grupuri
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
brațe înseamnă că simte protecția prieteniei. Nu mai avea nicio replică : - Îl oprim! Îl va chema Tamba! Decizia fusese luată și botezat ad-hoc. Tocmai pe timpul acela rula la TV serialul preferat Tarzan și printre personajele iubite de mulți era maimuțica Tamba, însă motanul fiind fermecat n-a avut nicio reacție de împotrivire sau obiecție la auzul poreclei feminine și a adoptat acest supranume imediat. El va fi prietenul și confidentul lui Stani. Nu trebuiau să-și vorbească, doar își amestecau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fizice care nu erau de neglijat. Târziu într-o noapte mohorâtă și friguroasă de toamnă, cum numai în Pontul Euxin poți întâlni, Stani se pusese cu burta pe carte sub privirea de sfinx adormit a motănașului fermecat cu nume de maimuțică. Îl apucase febra tocitului în liniștea nocturnă a cartierului. Tamba căruia îi mergea la inimă căldura radiatorului, stătea tolănit în fața lui și fredona melodia preferată din coadă lovea grilajul de protecție cadențat și Stani îl preveni: - Tamba încetează, îți ia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sunt feminine, ci fiindcă atingerea lor cu alte specii este mai extinsă: «femeia e un animal violent și incontrolabil» (Cato); «e un animal, și nu chiar de cea mai înaltă ordine» (Burkexe "„Burke,Edmund"); «e ceva de același grad cu maimuțele» (Swift) etc. Aceste asemănări duc femeile în situația de a fi feminine (a se citi «naturale», «emotive», «slabe» etc.). Feminitatea devine puntea simbolică de legătură dintre noi și tărâmul celălalt (de jos), în timp ce masculinitate axe "„masculinitate" înțeleasă ca raționalitatexe "„raționalitate
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de lumea aceasta. El este dincolo de foame, de sete, de eros și, în genere, de orice latură pragmatică a vieții. Doamne ferește să ai, ca filozof, statura unui profesor de sport (de vreme ce Kant avea 1,50 m și semăna cu o maimuțică), să-ți placă mâncarea bună (și totuși lui Toma d'Aquino i se tăiase un semicerc în tăblia mesei ca să-i poată încăpea burta în timp ce mânca, Jean-Francois Revel dedică mesei de prânz două ore în fiecare zi, după care, răpus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obțină suc. Cercetătorii au fost însă surprinși să constate că maimuțele dădeau clic foarte des pe unele imagini deși acestea le procurau foarte puțin suc de mere. Era vorba despre fotografii ce prezentau fesele unor macaci femele. Pentru acestea arătau maimuțele o predilecție chiar dacă nu le aduceau suc de fructe! Maimuțele preferaseră să sacrifice sucul de fructe dacă în contrapartidă puteau privi fesele unor babuini... Ei da, chiar și macacii „plătesc pentru a vedea”!. Ne putem întreba în ce măsură regăsim aceeași dependență
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Pak, în vîrstă de 22 de ani a fumat timp de 16 ani mai multe țigări pe zi. îngrijitorii de la GulaSafaripark din provincia Mira Bora, cu vreo două luni în urmă și-au dat seama că se întâmplă ceva cu maimuțica lor, când a văzut-o pe fumătoarea împătimită, că a început să se supună la o cură intensă de dezintoxicare, cu plimbări regulate pe crengile cele mai înalte și exerciții de sport prin aruncarea bananei, direct în capul celor care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]