522 matches
-
fără cusur. Mortua est! Versul 4, strofa 8 (ed. Maiorescu): „Pe fruntea ta mîndră cunună de laur”; „Convorbiri literare”, 1 martie 1871: „Pe fruntea ta pală cunună de laur”. Substituirea lui pală prin mîndră fusese, putem zice, „anticipată” prin reproșul maiorescian adus poeziei Mortua est!: „Abuz de cuvîntul pală, care poate n-ar trebui uzat deloc” (Direcția nouă în poezia și proza română, 1872). Peste aproximativ un secol, I. Negoițescu va identifica în paloare unul „dintre cele mai pregnante simboluri eminesciene
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
ale acestuia: „...așa este soarta noastră a Românilor. Cine se scoală mai de dimineață, acela te ia de păr”. Și o idee interesantă a lui Camil Petrescu, fan al colonelului. O găsesc în Istoria critică, cu care confrunt. Stilistica junimistă, maioresciană, care s-a impus, s-a făcut cu „o sacrificare a autenticului și a pateticului, a străfundurilor psihologice aproape dureroase”. Sacrificând toate astea, după cum și mahalagismul, cu culorile lui, Maiorescu ne-a pus în ordine, dar ne-a și împuținat
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
o expresie inspirată de Ion Ianoși, este când emblemă sau fală, când diagnostic, când neajuns istoric pentru o elită a scriitorilor; între care, desigur, și filosofii. În acest plan al limitei obiective, o judecată prezentă frecvent în carte: continuitatea dintre maiorescieni, generația lui Lovinescu și cerchiștii de la Sibiu, reamintirea celor din urmă drept generația înăbușită a unui uriaș potențial care promitea o reașezare a raporturilor culturii române cu tradiția occidentală și o reașezare a filosofiei în interiorul acestei culturi. De aici, afirmarea
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
mărturie în acest sens oferă și fostul său elev, Al. Ciura, citat de Ioan Chindriș). Și e cât se poate de semnificativ că studiul debutează cu un exercițiu de critică a criticii. Calul de bătaie îl reprezintă o presupusă „contrazicere” maioresciană (umbra lui Gherea se face simțită). „Geniu cuprins de lumea ideală” și „blazat în cuget” ar fi, după Alexandru Grama, două sintagme care nu pot sta una lângă cealaltă (p. 54), cu atât mai mult cu cât, am văzut mai
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
Nicolae Manolescu S-au împlinit în mai 80 de ani de la moartea uitatului astăzi Paul Zarifopol și în noiembrie se vor împlini 140 de la nașterea lui. Chiar dacă mai în vârstă decât E. Lovinescu, acela care numărase generațiile de critici maiorescieni și se inclusese pe sine în cea de a doua, Paul Zarifopol stă bine la un loc cu mult mai tinerii săi confrați, și nu numai fiindcă a scris în același timp cu ei, dar și fiindcă e afinul lor
Dublă aniversare Paul Zarifopol (1874-1934) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2421_a_3746]
-
putut totuși asimilă fără probleme toate descoperirile tehnice ale epocii moderne:"noi românii, cari n-am inventat praful de pușcă, ne armam cu pușca Mannlicher, pușcă cu repetiție și praf fără fum. Rău și fără cale. Nu se respectă condiția maioresciana a progresului; forțăm progresul; facem salturi, și natura nu admite salturi; noi ar fi trebuit să continuăm firul istoric încet-încet..." etc. În ultimul foileton al articolului sau, al treilea, din 6 iunie, Delavrancea se referă la un text de raspuns
T. Maiorescu si conditiunile progresului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18182_a_19507]
-
1902 sub forma a 42 de volume, daca ne luăm după numerele date de Bianu și Tuducescu, în realitate 44, căci două cote au fost acordate cîte unei perechi de volume. (O coincidență greu explicabila: numărul caietelor de Însemnări zilnice maioresciene de la BAR și BCS, pe care eu insumi le-am citit, prima oara integral, acum treizeci de ani, este tot 44, din care patru numerotate în pereche, așa încît numerele reale sînt tot 42!) Testament este expresia și istoria unui
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]
-
Caracostea, N. Roșu) și blamat, împins în unghiul infam al prohibiției, de către critica aflată în solda partidului comunist, de la Ion Vitner, J. Popper, Ov. S. Crohmălniceanu la Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Se părea că "ceea ce biruise după înverșunate lupte ideologice ale contemporaneității maioresciene", și anume "valoarea estetică", alcătuia "un bun definitiv cîștigat, o evidență de neclintit". Atît Sămănătorul, care forma "focarul cel mai periculos al confuziei între ideea estetică, cea etică și cea etnică", precît și Gîndirea, "lipsită de un condei critic de
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
alte calități, efectiv un prozator cu har în despărțămîntul memorialisticii, altfel zicînd în domeniul literaturii subiective. Aceste memorii au fost redactate în 1932-1934, pe baza materialului adunat în agendele sale de jurnal. în 1935 reîncepe să țină un jurnal, botezat maiorescian, Însemnări zilnice, pe care intenționa, mai tîrziu, să le dea forma unei noi serii de memorii. N-a mai apucat s-o facă pentru că, în 1948-1949, e arestat și o sfîrșește umilitor și tragic în teribila închisoare din Sighet. Și
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
intelectuali români, care au suit la catedră. Eu mă gîndesc la Maiorescu, pentru că, direct, cumva, prin Pogoneni, care au fost discipolii direcți, mă socotesc și eu un discipol al lui Maiorescu. Profesorul Vianu, și el era în felul lui un maiorescian, marele meu model, marele meu profesor. Socot că pentru ei profesoratul era un apostolat, pentru ei exemplaritatea era nu numai intelectuală. Era și de gestică, de ținută, de interpretare morală a fenomenelor, de care se ocupau în ramura respectivă, fie
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
Tanda, apoi Gura satului și Budulea Taichii și povestea Doi feți cu stea în frunte. (Gane și Negruzzi erau și ei prezenți cu patru și, respectiv, trei bucăți iar Odobescu cu Mihnea vodă cel rău). După prima parte a studiului maiorescian apărut în Convorbiri, Eminescu publică în Timpul (28 martie 1882) o recenzie pătrunzătoare la volumul lui Slavici în care recunoaște, și el, existența unui curent valid, producător de "literatură sănătoasă" pentru că eroii "au fondul sufletesc al poporului, gîndesc la fel." Ioan
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
intelectuală a politicii europene din secolul nostru, a discursului modern. Sigur, la început, Rădulescu-Motru a fost un junimist întîrziat, mai ales prin studiul său din 1904 Cultura română și politicianismul. Această concepție timpurie, în care regăsim, amplu fructificată, vestita teorie maioresciană a formelor fără fond s-a păstrat, bine încastrată, în discursul politic al filosofului. Mai tîrziu, în 1936, în Românismul, catehismul unei noi spiritualități (lucrarea sa fundamentală în această sferă de preocupări) convingerile din 1904 revin, reluînd critica pașoptismului care
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
de aderență la programul estetic al cercului său, care mergea pe linia autonomiei esteticului și europenizarea literaturii române. Astfel, Transilvania literară rotunjea unitatea orientării, întărind procesul început în secolul anterior prin prezența lui Slavici în cercul și la revista Junimii maioresciene. În "manifestul" generației de foarte tineri intelectuali, încă studenți, numele mentorului Junimii, inițiatorul autonomiei esteticului, apărea foarte adesea, în palimpsest, sub numele lui Lovinescu. Maiorescu însuși, prin plecarea lui din Transilvania la Iași și în cele din urmă la București
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
ivindu-se primele spirite critice. E. Lovinescu, bunăoară, din mantaua căruia a ieșit școala critică modernă, atît în literatură, cît și în sociologie. Lovinescu este acela care a reînnodat firul ce părea rupt al maiorescianismului, vorbind, de exemplu, de generații maioresciene de critici literari. Desigur, linia lirică și-a avut și în anii '20 susținătorii, Pârvan, bună oară, răbufnind încă o dată în deceniul al patrulea. Această răbufnire e legată de generația lui Eliade, Cioran și compania. De la Itinerariul spiritual din 1927
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
Aceștia (Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, I. Petrovici, M. Florian, D. Gusti, N. Bagdasar, T. Vianu, P. Andrei, L. Blaga, D.D. Roșca, M. Ralea, Al. Claudian, Traian Brăileanu, Nae Ionescu, N. Crainic, M. Eliade) au fost cei care au asigurat dezvoltarea legatului maiorescian în condițiile unei țări în care mai viețuia moștenirea orientală, ci continuînd - unii (Nae Ionescu, Crainic) făcînd contrariul - să realizeze modernizarea de tip occidental a cugetării românești. Alții ca, repet, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, apoi Const. Noica, M. Vulcănescu (aceștia
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
îl salvăm cu grație în final. Mecanismul ar fi acesta: iată cît de multe imperfecțiuni are și totuși cît de mare e! Surprind analizele amănunțite de roman așezate lîngă pasaje precum: ' Susținînd și în publicistică, dar și prin operă, idealul maiorescian și lovinescian al primatului valorii, Nicolae Breban a fost și mai este, poate, suspectat, precum au fost suspectați și cei doi mari critici, de insuficiență a vibrației naționale. Suspiciune iscată de judecăți simpliste: scriitorul ni se pare a fi o
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
cuvinte este forma epigonică și degenerată a retoricii, utilizînd, în exemplele citate, la procedeul amplificării, punctul principal în tehnica stilistică a retoricii. Lui i se datorează umilirea totală a retorismului pașoptist. Și, evident, a relevat că în atelierul marii oratorii maioresciene se găsesc mijloacele stilistice de căpetenie. Păcat că autorul nu a făcut apel la cele cinci volume de Discursuri parlamentare, care erau, cînd și-a scris cartea, în întregime publicate. Desigur, Eminescu poetul l-a pus în umbră pe prozator
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
nu poate fi eliminată de nici un soi de edict teoretizant, nici măcar din cîmpul criticii literare, fără riscul ca aceasta să-și uite menirea ori să sucombe. Propozițiile lui E. Lovinescu ne pot iarăși călăuzi: ,, Întreaga critică actuală este (...) estetică, adică maioresciană. Nu ajunge însă de "a fi"; îi trebuie să aibă și conștiința poziției sale culturale și a obligației ce i-o impune, într-un moment istoric atît de neprielnic... Față de rezerva și chiar de acțiunea violentă a publicisticii de ieri
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
ce încă lasă de dorit, spre a ajunge la o deschidere culturală amplă, bizuită atît pe sincronizare cît și pe diferențiere, ce ne va ajuta să ne depășim "minoratul" cultural, să ne maturizăm. Nu e decît o reluare a procesului maiorescian al raportului dintre "fond" și "formă" și a celui lovinescian privitor la preeminența formei și la caracterul revoluționar al culturii române. Concret, cerințele sînt de un indenegabil bun-simț: "necesitatea formării sau refacerii unei noi clase politice și a unui nou
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
cu adevărat o despărțire de lovinescianism, căci evoluția cu pricina ne apare firească tocmai în virtutea tezei sincroniste. Oricît se va schimba literatura în anii ce vin ideea lui Lovinescu va continua să fie vie. Pentru criticii de azi, a fi maiorescian înseamnă a fi rămas fidel criteriului autonomiei esteticului, fără de care literatura română ar fi rămas un simplu factor cultural și nu și-ar fi dobîndit prestigiul valorii; a fi călinescian înseamnă a ține mai departe pariul cu arta criticii, cu
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
Nicolae Manolescu Împreună cu G. Călinescu, Ș. Cioculescu, Perpessicius, T. Vianu și Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu (1901-1946) face parte din cea de a treia "generație maioresciană", după clasificarea celebră a lui E. Lovinescu, o generație care "s-a născut estetică cum te naști cu ochi albaștri; a fost maioresciană fără să știe; nu și-a cunoscut înaintașul și nici nu s-a ocupat de dînsul exegetic
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
Perpessicius, T. Vianu și Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu (1901-1946) face parte din cea de a treia "generație maioresciană", după clasificarea celebră a lui E. Lovinescu, o generație care "s-a născut estetică cum te naști cu ochi albaștri; a fost maioresciană fără să știe; nu și-a cunoscut înaintașul și nici nu s-a ocupat de dînsul exegetic" (T. Maiorescu și posteritatea lui critică, 1943). Aprecierea rămîne valabilă și după mai bine de jumătate de secol. Mezinul generației fiind Ș. Cioculescu
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
valabilă și după mai bine de jumătate de secol. Mezinul generației fiind Ș. Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, născut doar cu un an mai devreme , moare cel dintîi, la 45 de ani. E, de altfel, singurul pe care generația mea (a patra maioresciană?) l-a cunoscut numai din cărți (cînd el murea, eu eram în clasa întîi primară). Pe toți ceilalți i-am frecventat și personal, avîndu-i profesori ori colegi de catedră. Ș. Cioculescu mi-a condus teza de doctorat. Pe Pompiliu Constantinescu
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
popor cult". De aceea, tocmai, a stîrnit opera sa mînia cercurilor naționaliste din epocă și de după aceea care, în 1940, la sărbătorirea centenarului nașterii marelui T. Maiorescu au declarat-o "inactuală". De o însemnătate crucială se demonstrează a fi criticismul maiorescian (pomenit și mai sus), exprimat, cu deosebire, prin epocala sa teorie a formelor fără fond. E adevărat, la începuturile oricărei culturi se cască această inegalitate fatală între fondul propriu și formele importate, adaptate după modele ilustre din afară. Cu timpul
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
l-a putut îndupleca pentru călătoria prin Italia" și precizează că poetul se temea ca nu cumva, în Italia, să nu fie reinternat într-un sanatoriu. Apoi e scrisoarea Emiliei din 13/25 martie 1884 către Maiorescu pe marginea proiectului maiorescian de a-l instala pe Eminescu în țară: "Ar trebui să i se facă acum rost de o slujbă și totodată de un concediu de 2-3 luni. Acest lucru nu se va putea obține rapid pe căile obișnuite, prin intervenția
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]