416 matches
-
cât încheietura mâinii bătea în ritmul inimii. Dacă o să coboare acum e un trădător, nu l-aș putea iubi niciodată și toată vina căzu pe umerii lui, în timp ce trecea prin cadrul ușilor spre coloanele de beton. Tot atunci, cel în maiou se întoarse pe partea cealaltă și începu să sforăie. Vagonul părea mai mic și mai cenușiu pe măsură ce se îndepărta de stație. Delia consideră că e normal ca tânărul cu trandafiri să se așeze lângă ea și fiecare să înceapă să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a vedea ceva până atunci nemaivăzut, anume cum Întreaga câmpie din jurul turnului, de obicei pustie până unde vedeai cu ochii, se umpluse cu oameni. Erau miliarde. Veneau așa cum Îi prinsese moartea, care În cămașă de noapte, care În uniformă, frac, maiou cu găurele sau halat, tineri și bătrâni, toți extrași din viață ca peștii din apă, Încă zvârcolindu-se În Încercarea de a-și face un rost sau de a-și satisface o plăcere, Încă Învăluiți În stratul protector prin care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ce se petrece Într-un bloc de locuințe, vorbea mai ales despre emoția ei și despre ce i se Întîmplase În seara precedentă, totuși nu uită să menționeze că doamna Agneta Își pierduse de cîteva zile pisica. Un bărbat În maiou și cu mustață, de la etajul inferior, susținea că, În după-amiaza precedentă, văzuse urcînd scările un individ suspect, de vreo șaizeci de ani, ducînd o sacoșă În mînă și Îmbrăcat cu niște haine prea largi, nepotrivite cu vremea de afară, individ
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cineva la ușă, repetându-mi numele. Confuz, am ridicat perna de pe cap. (Dimineața soarele pătrunde Înăuntru și nu am perdele. ) Apoi m-am ridicat și, țopăind Într-un picior, am Încercat să-mi trag pantalonii deloc cooperanți, să-mi Îmbrac maioul și să deschid ușa - toate În același timp. — Vă rog, puteți să-nchideți ușa, spuse un bărbat de vârstă mijlocie, intrând direct În apartament și așezând o servietă elegantă pe masă. Numele meu este Wickert, Doctor G. Wickert, inspector adjunct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
japoneză a foamei până când poliția îi va găsi pe agresori. Academicianul-șef Eugen Simion va elogia opera celui dispărut. Adrian Păunescu va compune, pompându-și lacrimi în barbă, un poem la catafalc, arătând că și el, ca ziarist, a îmbrăcat maioul morții. Cu toții vor descoperi, cu ușurare și recunoștință, ce bun, ce deștept, ce frumos e ziaristul o dată mierlit. Dar pentru că mai sunt și lipsuri - până acum s-a realizat doar băgarea ziariștilor în spital și pușcărie, nu încă direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ce-și poate dori mai mult un artist? Al doilea personaj despre care vreau să vă povestesc s-ar putea numi Hidoșel. Era urât, slab, strâmb și îmbrăcat ca vai de el: o haină ațuită și slinoasă direct peste un maiou cândva albăstrui. Strâmb în două planuri de secțiune, ca un copăcel japonez: și șui, și adus de spate. Ochii, aruncați unul mai sus, unul mai jos, pe o față plată, cu un nas redus la două găuri, ca la peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ceaușescu și care jucau table, tați care veneau cu toată miliția și armata și rachetele din lume, care le aduceau copiilor lor canguri și bomboane cubaneze (din bomboane mai rămânea câteodată ceva, dar din canguri niciodată), care stăteau duminicile în maiou și ascultau Fotbal, minut cu minut, tați care erau tot timpul, nu ca al meu, care nu prea era, v-am spus, nu contează, tata e tata, altă definiție mai bună nu pot găsi (și nici n-am să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înăuntru o voce de femeie, un pic mirată, întrebând „e cineva?“ și am văzut-o pe mama apărând în cadrul ușii, cu cel mai nevinovat chip din lume. În spatele ei, s-a ivit imediat un nene scund și îndesat, desculț, în maiou și în pantaloni kaki, care-mi făcea cu mâna și-mi zâmbea. La vremea aia a prânzului (și a primăverii), când mi-era cam foame, am înțeles că războiul are fețe nebănuite, că un nou front se deschidea unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la unchiu-meu. Lângă zid, acolo, deasupra tunului, e locul meu, bă! Nadia sare de la trambulină împreună cu băieții, o ridică în spate, o iau în brațe și-o aruncă. E în șortul de la școală, dat pentru defilarea pe stadion, și fără maiou. Fac „mortul” și „roaba”. Eu stau în apă până la gât. - Nenea, îmi dai și mie niște pâine? - Da’ pe asta n-o vrei, pișpirică? *** - Crezi c-o să facă bază americană în Copou? mă scoate unul din rememorări. Întâi nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de către un băiat așezat cu câteva mese mai departe. Ca la orice asiatic, nu era ușor de spus ce vârstă avea. Putea să aibă Între paisprezece și douăzeci de ani. Era destul de neîngrijit, dar fără urmările foametei, nelipsite la cei mai mulți. Maioul lui alb, jegărit, avea pe piept un logo cu un animal (un urs?), sub niște litere albastre cu auriu care alcătuiau cuvântul BERKELEY. Băiatul părea totodată pierdut și foarte concentrat. Se uita oare la ei? Ea l a privit de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mine refuzul nu e niciodată un răspuns. I-a zâmbit călduros și a priceput că primește. Când propunea ceva, nu era niciodată refuzată. Pe când se ridicau să plece, Margaret a mai Întors o dată capul să se uite după băiatul cu maioul Berkeley, dar nu mai era acolo. A privit În jur, la mesele așezate În fața celorlalte bodegi. Se aștepta să-l vadă pe jumătate ascuns pe după vreun stâlp sau pierdut prin mulțime, Însă n-a văzut nimic. Fusese acolo la masă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Adam. Era vorba să deschidă o mină, dar nu le-au spus de care fel. Unul dintre ei, un american, le-a dat câte trei dolari fie căruia și un maieu vechi pe care scria BERKELEY. Neng a hotărât că maioul să-l ia Adam. Ei nu-i trebuia, era destul de mulțumită și așa, și asta nu datorită banilor, ci pentru că tatăl ei urma să aibă În sfârșit, În sfârșit, o slujbă la mină. Asta a repetat Întruna la Întoarcere. Își
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe treptele de la intrare. Era un băiat, un adolescent, ghemuit aproape ca În burta mamei. S-a aplecat și a văzut că era adormit. Din pricina țârâitului insistent al telefonului, a Început să se miște. S-a răsucit cu greu. Pe maioul lui alb era scris cu litere mari, vineții, cuvântul BERKELEY. Pleoapele Închise Îi tremurau ușor, de parcă ar fi fost tulburat de vise teribile. 6 Într-o bună zi, la puțină vreme după ce Împlinise treisprezece ani, Adam a fugit de acasă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mică piramidă pe un scaun: un teanc de haine bine Împăturite, o hartă, o carte cu titlul Scufundarea În aventură, un caiet vechi, cam jerpelit, strâns cu o bandă elastică, și o punguță de plastic cu biscuiți, mai toți sfărâmați. Maioul Însemnat BERKELEY era pus separat, pe brațul scaunului, ca și cum ar fi fost de așteptat să fie dus de ea la spălat. L-a privit o clipă și l-a luat. A simțit o durere ciudată În piept și și-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pentru el. — Vin cu dumneavoastră, a spus uitându-se la ea cu ochii mijiți. — Nu, nu se poate! — De ce nu? S-a ridicat, și-a dat iute cu degetele prin păr ca să-l aranjeze. S-a uitat În jur după maiou Înainte de a se Întinde după teancul de haine. În tot timpul ăsta și-a acoperit pieptul cu cearșaful subțire. Se simțea ciudat de fericită să-l vadă odihnit. Un zâmbet plăcut Îl făcea să pară Încă și mai copilăros. Se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar nu poți să vii cu mine, pentru că mă duc la Ambasada Statelor Unite să ncerc să aflu câte ceva despre tatăl tău. În momentul de față, cei de-acolo sunt foarte sensibili când le intră pe ușă vreun indonezian oarecare. Iar maioul ăsta merge direct la spălat. Îl ținea atârnat cu un deget, ca pe o cârpă murdară. N-o să fiu plecată multă vreme. Găsești tu ceva de mâncare În bucătărie, poți să mănânci orice poftești. Doar să-mi promiți că nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca niște luptători Dayak arătau atât de ridicoli, și-a zis ea. Nu se putea stăpâni să nu râdă văzându-le Înfățișările grotești. Încercând să pară Înspăimântători, arătau neputincioși, jalnici, cu șlapii lor și cu șorturile de nylon și cu maiourile decolorate de atâta purtare, pe care scria Țin’te bine! Ești din generația Pepsi! Treceau și grupuri de tinere cu pantaloni și bluze sobre, cu dra pele care proclamau că ele sunt REVOLUȚIONARELE DOMNULUI, sau TINERELE LUPTĂTOARE PENTRU FERICIREA OMENIRII
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că pot să fiu atât de fericit, a spus Karl. Johan, așteaptă! Nu-mi da drumul! Au intrat În bar. La capătul unui culoar Îngust, la adăpost de zgomotele străzii, pe altă ușă, era un afiș, o tânără Într-un maiou umed Îndemna privitorul: Caută adevărata aromă. Țigările americane Winston. Lumina pâlpâitoare a unui singur tub de neon nu reușea să Înlăture bezna, astfel Încât Johan n-a izbutit să se dumirească dacă fata e chinezoaică, malaeză sau eurasiatică. Putea să nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o oală mare („frunte” În clasificarea olarilor) cu vin rubiniu, rece, cu mărgeluțe Îmbietoare, care sfârâiau de plăcere, etalându-și buchetul de parfumuri și tărie, porniră spre pădure. Va era cocoțat pe umerii tăticului său. Victor, rămas numai Într-un maiou roșu-roșu ce lăsa la vedere mușchii bine conturați, mergea În față cu dulcea sa povară pe după umeri, puțin mai În urmă venea bunicu’ Gheorghi, care Își privea cu mândrie nepotul, analizându-l intens și admirându-l fără vorbe, strofocându-se să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Deci... Da. Dar bine că ați scăpat. Simion tace un timp și apoi șoptește abia auzit: Mai bine nu... O clarvăzătoare Pe șesul Bahluiului rogozul era pînă la brîu și Adela înota cu greu spre iaz. Era îmbrăcată doar în maiou și chiloți și frunzele, mai tăioase decît niște pînze de bomfaier, tăiau pielea femeii și sîngele curgea de peste tot. De-aș ajunge mai repede la iaz, acolo nu mai este rogoz și am să mă spăl, gîndea Adela grăbind pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care se pare că într-un timp am avut rolul de cearceafuri. Nu era deranjat nici de praful de pe picioare, unii spuneau că este un fel de rapăn. Îi plăcea vara să meargă desculț, în pantaloni scurți și într-un maiou, care acum era mai mult negru decît alb. Dar ce eveniment îl făcea pe bădia Ion să vegheze la ivirea zorilor? Nu-și mai amintește de cînd n-a mai văzut un răsărit de soare, deși casa era pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
încă dormea și începu să bată tare în ușă. Bătăile insistente răsunară în tot coridorul, amplificate de ecou, și, drept urmare, două uși învecinate se deschiseră aproape în același timp. Din dosul primeia se ivi un bărbat mic și flocos, în maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând amenințător un brici într-o mână. Dumirindu-se în privința zgomotelor, el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi trebuit să-i bage la zdup pe neisprăviții care tulburau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ochii spre crengile unui vișin apropiat, de unde se vedeau zbenguindu-se câteva vrăbii. Nicăieri nu e mai bine decât acasă la tine! proclamă cu satisfacție Virgil mai târziu, după ce se schimbă de hainele transpirate și reveni în curtea casei în maiou și cu picioarele goale. În zilele următoare el se apucă din proprie inițiativă să facă diferite treburi prin gospodărie. Se urcă mai întâi pe acoperișul casei, ca să curețe de funingine coșurile cu o prăjină meșterită dintr-o creangă lungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
momentul de surpriză care urmează, se examinează reciproc. Femeia Fleur poartă pe cap o pălărie neagră cu boruri largi de care atârnă, tot neagră, o voaletă scurtă până deasupra nasului. În negrul intens al pălăriei sclipesc câteva strasuri luminoase. Un maiou roșu scurt și larg îi atârnă pe trup până sub buric lăsând la vedere torsul gol, plin, rotund. Un ciorap de mătase neagră îi îmbracă piciorul drept până sus pe pulpă unde se termină prins într-o bandă elastică. Celălalt
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
de exemplu, îmbrățișându-ți corpul în timp ce așteptam ca bunăvoința medicamentului să mă salveze de tresăririle memoriei, mi-a venit în gând un asfințit de demult, din cincizeci sau cincizeci și unu, cu răzoarele din grădină proaspăt udate, domnul Fernando, în maiou, făcând gimnastică pe balcon, și o rostogolire de mâțe în curtea de lângă bucătărie, cu mine cocoțat pe zid adulmecând adierile din Monsanto și auzind caii monarhiștilor înfrânți care coborau muntele (cum mi-a povestit dona Anita, domnișoară pe vremea aceea
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]