2,559 matches
-
straturile / cele mai conservatoare de cărbune) / sfânta pasăre / Arheopterix a Democrației...!“ în trilul de mocrației prădătoare, „guvernele / votează tăierea înde lungatelor deveniri, / înghețarea metamorfozelor - / și-aud cum cad puii-napoi, în canguri, / cum recad mor mo locii-n broaște...!“ (Mutații malefice...), ca-n apo ca lipsa emines ciană a stingerii universului din Scrisoarea I. Finalmente, poetul se-ntoarce / recade în Rai, într-un rai în care el se confruntă bucuros cu „dragostea“ Leului edenic: «Leul se plimbă prin iarba-nspicată, / printre merii
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
Laura Harring). În pregătirea răzbunării, Castle se familiarizează în amănunt cu obiceiurile și cu rutina familiei Saint. Găsește urmele lui Howard și ale Liviei. Ca Justițiar, Castle va aduce dreptate oamenilor obișnuiți și le va face să plătească pe personajele malefice ale societății. unde? cine? când? Vineri, 25 iunie Terasa Ego, ora 22: Concert Electric Brother. The Note, ora 22: Best Retro Performance. Heaven Outdoor Club, ora 22: House Party with DJ Raoul. Warm up: DJ L.S. Club 30, ora 22
Agenda2004-26-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282592_a_283921]
-
demers. În condițiile unei critici mute, cel putin el spune cu voce tare ceea ce alții păstrează în rezervele lor de suferință înăbușita. Mai degrabă se impune întrebarea dacă în felul acesta scriitorul își găsește alinarea. (Că principial nu e nimic malefic social într-o autopublicitate - atât timp cât ea se menține în limitele decentei - o dovedește faptul că nici un autor nu are șansa să intre în Olimp doar pe această cale.) În lipsa unei instituții de impresariat literar, scriitorul rămâne curatorul propriei sale opere
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Desliu, în mărturisirile făcute interlocutorului sau, este mai repede dispus să se autoînvinuiască, astfel cum am văzut, decât să arunce cu piatră în direcția altora, fie ei și personaje de verificată reputație "rea". Dogmatici intratabili că Novicov, Selmaru, Sorin Toma, maleficul Beniuc, sunt judecați fără vehemență, priviți mai degrabă cu umor, văzuți că oameni căzuți și ei sub vitregia vremurilor. Sentințe drastice, definitive, pronunța rar, căutând cel mai adesea să descifreze resortul lăuntric, mecanismele ascunse ce au dictat o anume comportare
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
principala a tensiunii narative din această carte? Spre deosebire de genul polițist, în care crimă trebuie să fie comisă, pentru că așa se pune în mișcare tot instrumentarul gîndirii și puterii detectivului, la Márquez moartea lui Santiago Nasar este Răul fascinant și paralizant, Maleficul care blochează pe toată lumea, hipnotizînd voințe și atrăgînd irezistibil spre consumarea lui. Nasar nici macar nu e vinovatul, numele lui fusese rostit la întîmplare de către necinstita mireasă, pentru că adevăratul făptaș să fie pus la adăpost de răzbunare. Și atunci de ce tocmai
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
străfulgerări de fantastic, răsturnările de regn ale celei ce zărindu-si chipul oglindit în ochiul șoimului se întreabă: "Oare eu sunt ochiul/ sau el mă privește când pășesc pe câmpul de sare?" - Mozaic. Peisajul e straniu, străbătut de plăsmuiri mut/ malefice de felul celor ale lui Chirico: aPașii unei statui umblătoare/ se afunda născând fântâni uscate./ Arșiță a săpat brazde adânci/ pe gură zilei în amiază./ Când râde cicatrizându-se/ în nostalgia sângerie a serii/ trupuri de cretă se spulberă." Între
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
oribil să coabiteze, paradigmatic, cu altele de același tip, oricît de diferite circumstanțele istorice producătoare. Nu am impresia că aceeași ar fi miza demersului lui Besançon. Dilemă de la care pornește autorul este următoarea: cum de e posibil că principalele evenimente malefice ale acestui secol, Holocaustul și Gulagul, să fie, primul sfredelit de o hipermnezie veșnic alertă, frenetic căutătoare de noi documente, mărturii, descoperiri ale răului, iar al doilea înecat în cețurile unei amnezii suspecte? Studiul lui a apărut în Franța la
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
Virgil Gheorghiu, autorul, în timpul războiului, al volumului Ard malurile Nistrului. Pe cît de candid și inocent era cel dintîi, (memorialistul evocîn-du-l și în ipostaza mai puțin știută de pianist, profesor de pian și acompaniator al lui Enescu) pe atît de malefic și venal a fost cel de al doilea. De curînd, dna Monica Lovinescu, în volumul ei de memorialistică (La apa Vavilonului) își aduce aminte că i-a rescris în franțuzește cartea Ora 25, (care i-a adus succes și notorietate
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
între autor și opera sa. Cunoaștem un Sade complex, cu două fețe, deopotrivă autorul volumelor de teatru, nuvele, al unui roman filosofic, dar și al scrierilor obscene pe care nu le-a semnat niciodată, un înger-demon "luminat" de o fantezie malefică, devorat de propriile obsesii și fantasme. Sade, ca și Petrarca, s-a recules la mormîntul lui Virgilius aflat într-o grotă numită Posillipo, nu departe de Vezuviu (aici se petrece acțiunea). Petrarca a plantat aici un laur, crescut pe peretele
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
la o afirmație. Lipsa contractelor scrise între părți făcea ca esențială pentru buna funcționare a vieții să fie cuvântul dat. Eu sunt ca ei: nu atribui niciodată un dublu sens la ce mi se spune și în nici un caz unul malefic. În mod natural cred în modestie, onestitate și bună credință. Iar dacă, la rândul meu, nu satisfac totdeauna aceste criterii este pentru că nu mai sunt o fată de la țară. 6. În Dina deși o poveste aproape reală, pe un fundal
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
Or, e limpede că aci nu se află în cauză Ochiul unic, ca simbol al Esenței și al Cunoașterii divine, ci ochiul singular al Ciclopului, care trimite la o condiție subumană, precum cel al personajelor inferioare din mitologia irlandeză (ochiul malefic al lui Balor face să încremenească o armată întreagă; Regina Medb îi transformă pe copiii lui Caltin în vrăjitori, mutilîndu-i prin metode antiinițiatice, suprimîndu-le ochiul stîng; toate vrăjitoarele irlandeze sînt chioare de același ochi). Se cuvine a-l socoti pe
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
au plecat împreună la război, uniți sub același steag. Anii au trecut și, în luna martie 1990, câțiva extremiști din spectrul politic românesc au ieșit la rampă, scoțând tunurile ruginite ale xenofobiei. Prin intrigi ascunse și manevre încă neelucidate, forțele malefice au asmuțit minoritățile conlocuitoare, una împotriva alteia. În acele zile incendiare, la Târgu Mureș au avut loc lupte de stradă, fără precedent, urmările fiind deosebit de grave. Pe caldarâm zăceau oameni desfigurați. Scopurile acelor confruntări au fost multiple, nu mă voi
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
mit și literatura îl găsim într-un triptic ilustrativ în care "zburătorul" este privit succesiv că mit erotic, motiv folcloric și motiv literar. Astfel, "zburătorul" este un personaj foarte persistent, consecvent în descrieri, de la Dimitrie Cantemir până în secolul XX. Este malefic, nocturn, ține de "sacrul murdar" și dezvolta un complex ritualic adiacent. Motivul este foarte frecvent în literatura populară, în descântece, colinde, balade etc. În literatura culta, I.Heliade-Rădulescu marchează "o primă incursiune reușită în lumea mitului", urmat de Alecsandri, Eminescu
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
care se miră cînd descoperă ceva altfel, bombăne eventual, dar nu opune rezistență, ci asimilează acel altceva. Vicontele tăiat în două, de pildă, este un fel diavol-Dumnezeu, o creatură care are o jumatate foarte bună, angelica, și una foarte rea, malefica. Ca să se căsătorească cu o fată frumoasă, partea rea, care conduce scindatul întreg, se folosește de cea bună pentru a o seduce și păcăli să consimtă. Dar față pricepe trucul, si pentru a se feri de păcăleală accepta căsătoria direct
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
ea a intuit devreme încotro bate vîntul și cum prinde cheag complotul care va îngropa patria sub stagnare. Concomitent, alți exponenți ai elitei bucureștene, mai slabi de înger, s-au frecat la ochi fără să poată totuși zări limpede firele malefice. Ba au cochetat chiar cu favorurile baricadei care a uzurpat puterea, tolăniți "dilematici" la răspîntie de drumuri, bătîndu-si joc de deviza intransigentei și a loialității în principii. Au tras foloase din pretinsa lor neutralitate, cusuta cu ață albă și mai
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
E o vreme a echivocului spune apăsat, poate prea apăsat, Portarul (Eduard Marinescu). "Zgomotul și furia" tulbură sensurile și capacitatea de a emite judecați. Autorii spectacolului nu acuză și nu condamnă: Macbeth și iubita lui soție nu sunt niște titani malefici, ci doar oameni care fac rău. Exegeza shakespeareană a observat că dintre toate tragediile, Macbeth este cea mai scurtă. Nu numai pentru că are cele mai puține versuri, ci și pentru că timpul acțiunii este accelerat. an ziua an care Macbeth ănvinge
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
a celui ce fusese "eroul liric" al ănaltelor zboruri ("Cum stiti cu toții, căzusem de pe cal,/ și nemișcat stăteam an iarbă șiroind an sânge", Nod 12) se ăntinde o traiectorie lirica tragică. Este istoria unei prăbușiri icarice ăntr-o lume bruegeliană devenită malefica și terifică, totodată, cu orizontul strâmt că un tunel oranj inundat de o ceață luminiscenta și compactă, pe un tărâm ănghetat bântuit de hâite sălbatice, acoperit de zloate murdare sub un cer apăsător și opac de unde "murise ăngerul!" și unde
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
pus în practică un sistem de pedagogie concentraționară impecabil. Nici una din aceste adeziuni n-a fost spontană sau naivă. Debauer știa ce dezastre presupun ideologiile în cauză. Dar tocmai această încărcătură nocivă îl fascina de fiecare dată. Având un instinct malefic alert și o inteligență fără egal, se orienta acolo unde simțea gustul sângelui. Practic, Schlink combină în acest Debauer toate spaimele și toate cedările germanului middle class din ultima jumătate de secol. Gabriel Chifu pune în pagină cu extremă acuitate
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
vorbitor, Perottino, dă glas „tezei pesimiste”: iubirea se hrănește din plăcere, e act rudimentar aducător de voluptate, și cînd plăcerea ia sfîrșit fornicația e urmată de o decepție pe măsură. Al doilea vorbitor aduce „antiteza optimistă“: iubirea nu e scîrboșenie malefică, ci sentiment menit a transfigura animalul din noi. Dacă există cultură e pentru că imboldul civilizator al iubirii e însămînțat în om. Prin urmare, iubirea e sublimație, o înnobilare a instinctului pînă la rangul vocației culturale. Al treilea vorbitor, Lavinello, face
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
Christie: evident, atâția oameni din preajma dictatorului aveau motivația s-o facă; iar câțiva, și în primul rând Beria, aveau și mijloacele s-o facă. Ceea ce e de subliniat e că Stalin din această evocare documentară apare ca un personaj impresionant, malefic până la monstruos și complex, o personalitate puternică, greu de cuprins în tiparele comune - era un criminal, desigur, înconjurat de-o mulțime de supuși, ei înșiși criminali la propriu, de la Beria, pomenit aici, până la Molotov și Hrușciov. Emisiunea de la Digi 24
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
de a da seama de ocurențele dracilor în istorie. De aceea, cartea nu e despre Diavol, ci despre oglindirile culturale ale motivului demonic în felurite religii, accentul căzînd pe religia lui Hristos. Așa se face că Satana e cînd principiul malefic de care teologii au nevoie pentru a explica de ce Dumnezeu rabdă răul în lume, fie o născocire puerilă a unor credincioși cu imaginația surescitată. În ambele cazuri, Diavolul e o ficțiune, adică un rebut lexical menit a-l achita pe
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
malignității lui, oamenii, cînd au avut de-a face cu Diavolul, au întîlnit de fapt metamorfoza lui în ființe omenești. Urmarea a că în loc de Dracul cu majusculă avem de-a face cu surogate mai placide, forme larvare posedate de spirite malefice. De aici tot cortegiul de exorcizări și practici apotropaice servind la alungarea Nefîrtatului, pe care Duquesne nu ezită a le descrie. A doua trăsătură e că, înainte de orice, Diavolul înseamnă inteligență fără suflet, adică perspicacitate infailibilă fără putință de a
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
său în favoarea percepției nediferen- țiate, alibi al originarului. Rezultatul e un spectacol geneziac recondiționat prin fiorul rafinat al contemplației: „Răbdătoare, gravitatea egalizează/ nesăbuințele geometrice, împotmoleș te/ poliedrii delirînd de spumă// dar grea, vertiginoasă cum e greața,/ din orizont, Luna exasperează/ malefica feminitate a mării” (Valul concav). Poetul e obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui destin asumat: „Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași” (Ambră). La fel de întinderea marină, cu suflu originar dar și cu
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
ci în profunzime. 722. Aceeași toamnă vine atât peste cele mai semețe fire de iarbă cât și peste cele mai pricăjite. 723. Instinctul fiarei se supune subzistenței iar al omului înțelepciunii de a-și asigura subzistența. Să fie înțelepciunea mai malefică decât fiara? 724. Toate florile din lume nu valorează mai mult decât o toamnă care le ucide. 725. Fără de sfinți am fi mult mai singuri iar fără de noi am fi mai sinceri. 726. Adevărul nu poate fi tras la ruleta
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
ajungând să-și arate, în scurt timp, fața hidoasă, degradată de ridurile propagandei național-comuniste, în care domina cultul personalității „conducătorului iubit”. Dar este, totuși, acest chip de copil, chipul adevărat al regimului? Nu cumva acesta este, ab initio, o imagine „malefică”? Fiindcă, în orice caz, incompletă. Și, bineînțeles, livrată cu voie de la Putere. Subliniază bine Alexandru Matei, în mai multe rânduri, perfidia regimului, fără însă a minimaliza rolul extraordinar pe care l-a avut televiziunea în viața oamenilor, în cea mai
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]