368 matches
-
Sidon a cauzat un incident ce a rezultat în moartea unuia dintre nepoții lui Kitbuqa. Furios, Kitbuqa a prădat Sidonul. Baronii de Acra și ultimele avanposturi cruciate au fost contactați și de mameluci, care căutau ajutor militar împotriva mongolilor. Deși mamelucii erau inamicii tradiționali ai francilor, baronii de Acra i-au considerat pe mongoli drept amenințarea imediată și, ca urmare, Cruciații au optat pentru o poziție de neutralitate prudentă între cele două forțe. Într-o mișcare neobișnuită, au fost de acord
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
inamicii tradiționali ai francilor, baronii de Acra i-au considerat pe mongoli drept amenințarea imediată și, ca urmare, Cruciații au optat pentru o poziție de neutralitate prudentă între cele două forțe. Într-o mișcare neobișnuită, au fost de acord ca mamelucii egipteni să mărșăluiască spre nord prin teritoriile cruciate fără să fie atacați și chiar li s-a permis să își ridice tabăra în apropiere de Acra. Când au sosit veștile că mongolii au traversat Râul Iordan, sultanul Qutuz și-a
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
și-a condus trupele spre sud-est, spre Ain Jalut. Primii care să avanseze au fost mongolii, a căror forță includea și trupe din Regatul Georgiei și circa 500 de trupe din Regatul Armean al Ciliciei, ambele fiind supuse autorității mongole. Mamelucii erau în avantaj deoarece cunoșteau terenul iar Qutuz a profitat de acest lucru ascunzând marea parte a forțelor sale în dealuri, sperând să îi ademenească pe mongoli într-o confruntare cu o forță mai mică condusă de Baybars. Cele două
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
restul forțelor mameluce ascunse printre copaci. Liderul mongol Kitbuqa, deja provocat de fugile constante ale lui Baybars și ale trupelor sale, a comis o greșeală severă: în loc să suspecteze capcana, Kitbuqa a decis să avanseze cu toate trupele sale pe urmele mamelucilor aflați în retragere. Când mongolii au ajuns la dealuri, trupele mameluce au ieșit din ascunzători și au început să lanseze săgeți și să atace cu cavaleria lor. Astfel, mongolii erau înconjurați din toate părțile. Armata mongolă a luptat foarte feroce
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
fost împinși și au fugit spre Beit She'an, urmați de forțele lui Qutuz, dar au reușit să se reorganizeze și să se întoarcă pe câmpul de luptă, lansând un contraatac de succes. Totuși, balanța luptei s-a înclinat în favoarea mamelucilor, care acum dețineau avantajul geografic și psihologic, și în cele din urmă o parte din trupele mongole au fost forțate să se retragă. Când bătălia s-a încheiat, cavaleria grea mamelucă a realizat ceva ce nu a fost posibil până
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
Kitbuqa și aproape toată armata care a rămas în regiune au pierit. este importantă deoarece este cea mai veche confruntare cunoscută în care au fost folosite tunuri de mână explozive ("midfa" în limba arabă). Acești explozibili au fost folosițo de mamelucii egipteni pentru a speria caii mongoli și cavaleria și să cauzeze dezordine în ranguri. Compoziția explozivă de praf de pușcă a acestor tunuri a fost mai târziu descrisă în manualele militare și de chimie arabe la începutul secolului al XIV
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
fost asasinat de câțiva emiri într-o conspirație condusă de Baybars. Baybars a devenit noul sultan. Succesorii săi vor captura ultimul stat cruciat din Țara Sfântă în 1291. Conflictul devastator l-a împiedicat pe Hulagu să exercite putere deplină asupra mamelucilor pentru a se răzbuna pentru înfrângerea de la Ain Jalut. Berke Han, hanul Hoardei de Aur, s-a convertit la islam și a privit cu groază cum vărul său a distrus Califatul Abbasid, liderul spiritual al islamului. Istoricul musulman Rashid-al-Din Hamadani
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
care condamna atacul asupra Bagdadului (fără să știe că Möngke a fost ucis în China): "El (Hulagu) a prădat toate orașele musulmanilor și a provocat moartea califului. Cu ajutorul lui Dumnezeu îl voi trage la răspundere pentru vărsarea de sânge nevinovat." Mamelucii, aflând prin intermediul spionilor că Berke era un musulman și deloc atașat de vărul său, au avut grijă să dezvolte relațiile cu el și hanatul său. După ce succesiunea mongolă a fost stabilită, Kublai devenind ultimul Mare Han, Hulagu a revenit în
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
au avut grijă să dezvolte relațiile cu el și hanatul său. După ce succesiunea mongolă a fost stabilită, Kublai devenind ultimul Mare Han, Hulagu a revenit în teritoriile sale în 1262 și a strâns armatele sale pentru a se răzbuna pe mameluci pentru înfrângerea de la Ain Jalut. Totuși, Berke Han a lansat o serie de raiduri care l-au atras pe Hulagu spre nord, departe de Levant. Hulagu a suferit o înfrângere devastatoare într-o tentativă de invazie în nordul Caucazului în
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
într-o tentativă de invazie în nordul Caucazului în 1263. Acesta a fost primul război deschis între mongoli și a semnalat sfârșitul imperiului unit. Hulagu a reușit să trimită doar o armată mică în încercarea de a se răzbuna pe mameluci care fost învinsă. Hulagu a decedat în 1265 și a fost succedat de fiul său Abaqa.
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
celelalte mașini de asediu -cum ar fi berbecul- ca și armament pe câmpul de luptă.În Orientul Mijlociu, prima utilizare a unui tun de mână este susținută prin izvoare că a fost în timpul desfășurării bătălii de la Ain Jalut, în 1260, între mameluci și mongoli. Tunurile au fost folosite în Europa pentru prima dată, probabil, în Iberia, în timpul lui Reconquistei, iar de englezi prima dată în „Războiul de o Sută de Ani", la Bătălia de la Crecy, în 1346. Pe continentul african, tunul a
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
al IX - lea cel Sfânt al Franței, recent eliberat din captivitatea egipteană . În 1268 sultanul (de origine cumană) Taher al Baibars, după victorii strălucite asupra mongolilor și a cruciaților în Palestina , cucerește Yaffa fără luptă și o anexează la Egiptul mameluc. Beibars măcelărește cu această ocazie o mare parte din locuitori și dărâmă casele și zidurile cetății. Lasă în picioare doar două din turnuri pentru uzul forțelor sale. În secolul următor, al XIV - lea, reîncepe Yaffa să slujească drept port pentru
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
sale. În secolul următor, al XIV - lea, reîncepe Yaffa să slujească drept port pentru pelerinii creștini. dar în toate aspectele, în secolele XIV-XV localitatea cunoaste o decădere. La un moment dat, în anul 1345 este iarăși distrusă, din ordinul sultanului mameluc, de teama de a nu servi drept bază unei noi cruciade . Mărturie sunt însemnările călătorului Cotwyk care găsește Yaffa complet ruinată la sfârșitul secolului al XV-lea , precum și vizitatorul evreu din Italia , Rabbi Meshullam din Volterra în anul 1481. După
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
la porțile Yaffei, pe care o apăra Ahmed Tukan, fratele guvernatorului Nablusului. În ciuda sprijinului primit de la flota rusă, Dahar al Umar nu izbutește să cucerească orașul decât după șapte luni de asediu. În 1776, beiul Muhammad Abu Dahab, fost aliat mameluc al lui Dahar și devenit între timp stăpânitorul Egiptului, înaintă dinspre sudul Palestinei și se lovi la Yaffa de o împotrivire înverșunata. După 66 de zile de nereușită comandantul egiptean i-a înșelat pe cei asediați și s-a prefăcut
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
se lovi la Yaffa de o împotrivire înverșunata. După 66 de zile de nereușită comandantul egiptean i-a înșelat pe cei asediați și s-a prefăcut că încheie cu ei un acord . În vreme ce locuitorii sărbătoreau așa zisa "pace" obținută , izbutiră mamelucii lui Abu Dahab să intre în cetate . Urmează un jaf general, cu noi distrugeri de case și culturi agricole și noi măceluri. Abu Dahab dă ordin să fie executați circa 1500 locuitori de sex bărbătesc, iar capetele celor uciși sunt
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
guvernator peste Ierusalim, Yaffa și Ghaza, succesorul lui Ahmed Jazzar la pașalâcul Sidonului și Acrei, Suleyman pasha al Adil, izbutește să-l contracareze pe acesta și să-l așeze ca guvernator (mutasarrif) la Yaffa și la Ghaza pe protejatul său mameluc, Muhammad Agha (n.1770 ) de origine caucaziană (cerkez sau poate georgian). Între 1807 - 1818, sub acest aprig guvernator, poreclit Abu Nabut (""Tatăl ciomagului"", sau "Ciomăgarul") ( probabil din cauza obiceiului de a străbate localitatea cu o bâtă în mână) Yaffa cunoaște o
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Templier de către Papa Clement al V-lea. Templierii au menținut aici o garnizoană până în 1302, alcătuită din 120 de cavaleri Templieri, 500 de arbaletrieri și 400 de auxiliari localnici, sub comanda lui Barthélemy de Quincy. Templierii au fost înfrânți de mameluci la 26 septembrie 1302 și au pierdut controlul asupra insulei. Insula este teritoriu al Republicii Arabe Siriene, districtul Tartus, guvernoratul Tartus. Importanța economică a insulei Arwad este minoră. Activitățile desfășurate aici sunt pescuitul, construcția navală mică și reparațiile minore. Insula
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
ad-deen ibn Taymiyya al-Hanbali (m. 1255) a fost un profesor reputabil al școlii de jurisprudență islamică hanbalită. Din cauza invaziei mongole, familia lui Ibn Taymiyya a trebuit să se mute la Damasc în 1268, care era condus, în acea perioadă, de către mamelucii din Egipt. Aici tatăl său a ținut predici din amvonul moscheii Umayyade, iar Ibn Taymiyya a călcat pe urmele tatălui, studiind împreună cu discipolii erei sale. Ibn Taymiyya s-a familiarizat cu științele religioase ale timpului. El s-a axat nu
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
Sultanatul Mameluc (turcă:"Memlük Sultanlığı") a fost un stat islamic, medieval, independent, din Egipt, cu capitala la Cairo, care a existat de la răsturnarea dinastiei Ayyubide până la cucerirea otomană a Egiptului în 1517. Casta de guvernământ a sultanatului a fost compusă de mameluci
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
Mameluc (turcă:"Memlük Sultanlığı") a fost un stat islamic, medieval, independent, din Egipt, cu capitala la Cairo, care a existat de la răsturnarea dinastiei Ayyubide până la cucerirea otomană a Egiptului în 1517. Casta de guvernământ a sultanatului a fost compusă de mameluci, soldați predominanți cumani. Mamelucii au fost sclavi convertiți la islam, de origine cerchezi, bulgari sau alte popoare balcanice și caucaziene, care au fost folosiți drept structură de bază în armata egipteană a sultanilor ayyubizi. Fiecare sultan și emir de rang
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
a fost un stat islamic, medieval, independent, din Egipt, cu capitala la Cairo, care a existat de la răsturnarea dinastiei Ayyubide până la cucerirea otomană a Egiptului în 1517. Casta de guvernământ a sultanatului a fost compusă de mameluci, soldați predominanți cumani. Mamelucii au fost sclavi convertiți la islam, de origine cerchezi, bulgari sau alte popoare balcanice și caucaziene, care au fost folosiți drept structură de bază în armata egipteană a sultanilor ayyubizi. Fiecare sultan și emir de rang înalt emir avea propriul
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
de bază în armata egipteană a sultanilor ayyubizi. Fiecare sultan și emir de rang înalt emir avea propriul său corp privat, iar sultanul as-Salih Ayyub (domnie 1240-1249) s-a bazat mai ales pe acest mijloc pentru a-și menține puterea. Mamelucii, care numărau între 800 și 1.000 de călăreți, au fost numiți Bahris, după cuvântul arab "bahr", ceea ce înseamnă mare sau râu mare, pentru că barăcile lor s-au situat pe insula Rawda de pe Nil. Ei au fost în mare parte
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
condus o cruciadă prin invadarea Egiptului, a capturat Damietta, iar mai apoi se deplasează încet spre sud. În timpul avansului, as-Salih Ayyub a murit și a fost succedat de fiul său al-Muazzam Turanshah, dar înainte de Turanshah ar putea ajunge pe front, mamelucii Bahri i-au învins pe cruciații în bătălia de la Al Mansurah și l-au capturat pe Ludovic, încheind în mod eficient cruciada. Turanshah i-a apropriat pe proprii mameluci, numiți Mu`azzamis, în poziții de autoritate în detrimentul intereselor Bahri. Patru
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
său al-Muazzam Turanshah, dar înainte de Turanshah ar putea ajunge pe front, mamelucii Bahri i-au învins pe cruciații în bătălia de la Al Mansurah și l-au capturat pe Ludovic, încheind în mod eficient cruciada. Turanshah i-a apropriat pe proprii mameluci, numiți Mu`azzamis, în poziții de autoritate în detrimentul intereselor Bahri. Patru săptămâni după capturarea lui Ludovic, la 2 mai 1250, un grup de Bahris l-au asasinat pe Turanshah. Astfel, mamelucii conduși de Baybars I, stârnesc o revoltă și îi
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
mod eficient cruciada. Turanshah i-a apropriat pe proprii mameluci, numiți Mu`azzamis, în poziții de autoritate în detrimentul intereselor Bahri. Patru săptămâni după capturarea lui Ludovic, la 2 mai 1250, un grup de Bahris l-au asasinat pe Turanshah. Astfel, mamelucii conduși de Baybars I, stârnesc o revoltă și îi înlătură de la domnie pe ayyubizi și întemeiază Dinastia Mamelucă. În perioada de zece ani de la moartea lui Turanshah, Egiptul și Siria era într-o instabilitate politică, datorită concurenței dintre facțiuni pentru
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]