1,080 matches
-
mai văzuseră un client Înfometat de trei zile. —Ce să comandăm? Întrebă Bennie pe toată lumea. Nu câine! strigă Esmé. Atunci poate șarpe? glumi Rupert. Oare mănâncă pisici? adăugă Heidi și se cutremură la acest gând. Domnișoara Rong traduse mesajul În mandarină pentru bucătar: — Nu vor să mănânce câine, dar vor să știe dacă serviți faimosul fel de mâncare din Yunnan: „dragonul se-ntâlnește cu leul“. Bucătarul o informă cu părere de rău că nu mai primiseră șarpe sau pisică proaspete. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ce frumos! spuse femeia. Și apoi traduse pentru echipă și cântăreți. Aceștia au dat din cap și au Început să vorbească Între ei, ceea ce o Îngrijoră pe Marlena. Ea, care fusese crescută Într-o familie shanghaineză, Înțelegea cam tot atâta mandarină ca și domnișoara Rong engleză, așa că i se părea că oamenii erau supărați fiindcă le stricaseră filmarea. Într-un final, femeia Înveșmântată În roz le vorbi din nou În engleză. —Facem documentar de la această regiune, pentru televiziunea națională, pentru sensibilizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și le făcu semn lui Harry și Marlenei să se dea mai la stânga, mai aproape de femeia În roz. Sunetistul ridică microfonul deasupra capetelor lor. Mai schimbară câteva cuvinte În chineză și Începură să filmeze, cu femeia vorbind repede Într-o mandarină de Beijing perfectă: — După cum puteți vedea, Templul Clopotul de Piatră, cu bogata sa cultură, cu peșterile Încărcate de istorie și peisajele fascinante Își merită pe bună dreptate renumele internațional. Turiștii din numeroase țări vin aici atrași de decorul plăcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și profund istorică. O, și de-abia așteptăm să vedem faimoasele peșteri despre care am auzit atâtea, mai ales aceea femeiască. Se uită spre reporteră, apoi dădu scurt din cap, indicând că scena putea fi păstrată. Femeia Începu iar În mandarină: — Chiar și copiii sunt atât de fascinați Încât Își imploră părinții să-i aducă la Muntele Clopotul de Piatră. Îi făcu semn cameramanului și acesta Începu imediat s-o filmeze pe Esmé, care se plimba prin curtea plină cu arbuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dovedi a fi șeful minorității Bai. Țipă la domnișoara Rong cerând să i se plătească o amendă substanțială pentru toate aceste nelegiuiri de nedescris. Când Își dădu seama că ea nu Înțelege o vorbă din ce Îi spune, trecu pe mandarină făcând-o cu ou și cu oțet, Încât femeia Începu să plângă și toată lumea fu martora umilinței ei. Până la urmă, bătrânul zise că fiecare dintre „huliganii americani“ trebuie să plătească „un preț mare - o sută de renminbi, da, ați auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nou itinerar nu i s-a mai părut un lucru imposibil. Engleza ei putea fi Înțeleasă, și numai asta o plasa mult deasupra domnișoarei Rong. Săraca domnișoară Rong. Încă se simțea vinovat. Ei, asta e. Pe lângă faptul că vorbea fluent mandarina, Lulu spunea că știe și Jingpo, Dai, cantoneză, shanghaineză, japoneză și birmaneză. „Meine Deutsche, ach“, continuase ea autoironizându-se Într-un mod plin de umor și de greșeli, „ist nicht sehr gute“. Avea o tunsoare scurtă, Îndrăzneață. Purta ochelari moderni, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu o loțiune cu parfum de ambră. Își dădu jos lenjeria de corp, sperând că de la umiditate o să dispară urma lăsată de chilot pe piele și se Îmbrăcă cu o rochie ușoară de bumbac, gen furou, de culoarea șerbetului de mandarine. Cu inima bătând să-i spargă pieptul, de parcă ea ar fi fost fiica și nu mama, trecu pe lângă patul lui Esmé către ușă și se strecură afară, apoi pe podețul de lemn până la bungalow-ul lui Harry. Și iată-i În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
brodată din anii ’50 se afla pe marginea șemineului, ciorapii atârnau cu numele lor cusute pe ei. Farfuriile Franklin Mint care ilustrau cele douăsprezece zile ale Crăciunului decorau masa din camera de zi, iar În mijloc se aflau rodii și mandarine Într-un bol; a fost nevoie de provizii proaspete când au Început să mucegăiască. Bine că m-am Întors, a zis Bennie. Locul ăsta ar fi arătat precum dormitorul de nuntă al domnișoarei Havisham. Imediat după aceea a izbucnit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ton agitat. Sunt sigură că ați înțeles greșit... Da, da, nu. Înțeleg. Dar nu e totuși o măsură prea severă? Richard zâmbea satisfăcut. — Uh, uh, pare să fie mama Shebei... Cu ce pot să te servesc ca desert? Avem niște mandarine fabuloase. Când eram gata să răspund, Sheba a început să țipe. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Nu, nu. Cred că s-a purtat foarte urât. Da, doar că... Are doar șaptesprezece ani, nu? Expresia amuzată de pe fața lui Richard a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a condus mașini... — Aha! Jurnalul... — Dar despre ce credeai că vorbesc ? — Credeam că despre un bărbat și o femeie, spuse ea fără cea mai mică urmă de interes, ca și cînd ar fi dat la o parte o coajă de mandarină. Apoi Își fixă din nou privirea absentă În pahar. — Măcar știi ce conținea? Încercam să-mi stăpînesc mînia. Cum e posibil să nu te intereseze cîtuși de puțin jurnalul soțului dumitale?... Dar oare cine te poate interesa pe dumneata? Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca înainte. Efectul dispărea mai repede și mă cuprindea brusc spaima. Am sărit în picioare și am intrat în casă, unde m-am uitat la Home and Away, am luat prânzul (o jumătate de gogoașă cu brânză, cinci felii de mandarină, două bomboane cu ciocolată și malț și opt pastile), apoi mama mi-a schimbat bandajele înainte de plimbare. Adora să-și facă de lucru cu foarfecele chirurgical, tăind din fașa sterilă și din leucoplast, după cum îi arătase doctorul. „Infirmiera Walsh“ îngrijindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am intrat, una din ele - cu ochii încercănați, părul negru și unghii ca ale lui Freddie Kruger - a zbierat: — N-ar fi în stare să-și găsească nici fundul pe întuneric. Când am ieșit, o alta, cu fața ca o mandarină (mică și turtită, portocalie, cu porii cât gurile de canal) spunea: Așa că i-am zis, n-ai decât să mă încaleci, dar eu una mă culc! Hohote de vrăjitoare, dar nu și din partea Dettei. Nu fuma, însă doar pen’ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost crescută în tradiția chineză, deși avea sânge manciurian. Potrivit mamei, după ce manciurienii au cucerit China, au descoperit că sistemul chinez de conducere era mai bun și mai eficient, așa că l-au adoptat complet. Împărații manciurieni au învățat să vorbească mandarina. Împăratul Tao Kuang mânca folosind bețișoare. Era un admirator al operei din Peking și a angajat meditatori chinezi care să-i educe copiii. Manciurienii au adoptat, de asemenea, portul chinezesc. Singurul lucru care a rămas manciurian a fost felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nebunie Li Po, un poet din dinastia Tang. De fiecare dată când îi citea poeziile descoperea noi înțelesuri. Își punea cartea jos și privea îndelung pe fereastră. Fața ei în formă de ou de gâscă era izbitor de frumoasă. Chineza mandarină e limba pe care am vorbit-o când eram copil. O dată pe lună venea la noi un meditator să ne învețe manciuriana. Nu-mi mai amintesc nimic despre orele de curs, decât că erau plictisitoare. Nu aș fi stat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spre nord. Ambasadorul desface sulul și începe să citească din decret. Vocea lui e adâncă, vibrantă, dar nu pricep un cuvânt din ce zice. Îmi ia ceva timp să-mi dau seama că citește decretul în două limbi, manciuriană și mandarină, amândouă în vechi tonuri stilizate. Tata mi-a spus cândva că atunci când lucra la birou, ca să economisească timp sărea de obicei peste părțile în manciuriană ale rapoartelor și trecea direct la părțile în chineză. Greutatea de pe cap mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai, acesta ar trebui să fie ultimul act. Călugărul se află în genunchi lângă mine și barba lui atinge pământul. După trei plecăciuni adânci, se ridică. Deschide un manuscris în care sunt înregistrate faptele strămoșilor și începe să citească, în mandarină, numele acestora, urmate de descrierea vieților lor. Descrierile sunt aproape la fel, toate numai laude și nici o critică. Cuvinte ca „virtute“ și „onoare“ sunt în fiecare paragraf. Călugărul îmi spune să ating pământul cu capul de câte cinci ori pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
chiar dacă nu eram de acord cu ideile sale politice. Pentru Curte, Su Shun reprezintă cartea vie a cinci mii de ani de civilizație a Chinei. Amploarea cunoștințelor sale e fără egal, și el este singurul ministru care vorbește fluent manciuriana, mandarina și chineza veche. Su Shun se bucură de o mare popularitate printre clanurile manciuriene, unde opiniile sale antibarbare primesc un sprijin semnificativ. Fiind al șaptelea nepot al unui nobil și descendent al lui Nurhachi, fondatorul dinastiei Ch’ing, Su Shun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să te mai lauzi că muncești în grădină cu mâinile tale. Te pui într-o situație jenantă nu doar pe tine, ci pentru întreaga familie imperială. Continui să dau din cap, prefăcându-mă că sunt recunoscătoare pentru sfaturile ei. — Evită mandarinele. Se apleacă spre mine atât de mult, că-i simt răsuflarea de iasomie. Prea multe elemente condimentate duc la apariția coșurilor. O să pun un eunuc să-ți aducă un castron cu supă de țestoasă ca să stingă focul din tine. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu mini-Mars aproape că mi-a scos un ochi. Ce-i cu toate astea aici? Banii vinovăției, a zis Mike. întotdeauna ne aduc saci de dulciuri. Cu excepția fătălăului ăla al lui Chaquie. Nu i-a adus decât o pungă cu mandarine. Ți-a plăcut rogojina lui? —Dermot? am întrebat eu uluită. Are perucă? —Cum de nu ți-a picat fisa? a râs Mike. Ziceai că are un viezure adormit pe cap. —Și de ce „banii vinovăției“? l-am întrebat. Chestia asta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru a‑mi regăsi echilibrul. Pe bune? Ești sigur? — Foarte. Au zis că ești încântoare și cultă... am auzit că te‑au pus direct în taxi, să te duci la Guggenheim. — Așa e, zic, luând o cutie cu balsam de mandarine, pentru buze. Așa e. — Chiar și eu am fost foarte uimit când am auzit de visul tău arzător din copilărie, zice Luke. Kent a fost foarte impresionată. — Zău? spun vag. Ei, e foarte bine. — Categoric. Luke face o pauză. Ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în călăuzirea ei. Își asumă ea însăși toate meritele. Asta din cauză că lumea vrea ca ea să-și demonstreze originea proletară. Însă în 1929 Domnul Zhao Taimo este cel care-i acordă fetei intrarea în trupă, deși îi lipsesc calificări importante. Mandarina ei e proastă și nu are talent acrobatic. Domnul Zhao e atras imediat de spiritul rebel al fetei. De strălucitorii ochi în formă de migdale. De pasiunea arzătoare din spatele lor. Din felul în care fata intră în încăpere, Domnul Zhao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un cristal dur. Un cristal care nu se topește niciodată. Îmi vând toate lucrurile și-mi cumpăr un bilet de tren până la Beijing. Caut de lucru ca actriță. Trebuie să încerc. Însă orașul e neprimitor cu mine. Oriunde mă duc, mandarina mea cu accent de Shan-dong stârnește râsul. Nu sunt sunată înapoi după nici o audiție. După două luni, sunt complet falită. Nimeni nu vrea să-mi împrumute bani. Nimeni nu crede că voi avea vreun viitor ca actriță. La început, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vândute sau de la a muri de foame. Le felicit. Ne petrecem dimineața învățând un exercițiu militar. Cealaltă fată de la oraș are trăsături ciudate. Ochii îi sunt dispuși pe laturile chipului, foarte aproape de urechi, ca la capre. E încrezută și vorbește mandarina imperială. Vocea ei seamănă cu a unui bărbat, silabele i se rostogolesc una după alta. Armata Roșie nu e o armată a mântuirii, remarcă ea. E o școală pentru educație. Noi suntem comuniști, nu o șleahtă de cerșetori. E îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
unui rival politic sau aranjarea unei nopți cu o amantă. Ea e mulțumită de momentul respectiv. Pentru asta, își asumă meritele. Căci ea e cea care a câștigat, până la urmă, rolul feminin principal. Un păun printre găini. Zâmbește. Eu vorbesc mandarina. Vorbesc mai rar, ca să-i fac pe prietenii lui să mă înțeleagă. Întreb de sănătatea oaspeților, de membrii familiilor lor, de animale și recolte. Învăț meseria soțului meu. Descopăr că inima lui nu e prezentă la nuntă. De fapt, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Sheng e în mulțime. Doamna Mao Jiang Ching e pusă în mijlocul camerei, sub privirile a sute de ochi. Își face o autoevaluare, așa cum cere procedura. Respirând adânc, își începe procesul de convingere. Descrierea e atent pregătită și redată într-o mandarină plină de grație. Trecutul ei n-ar putea fi mai pur de-atât: copil al abuzului feudalist, tânără comunistă în Qing-dao, perioada petrecută la Shanghai ca actriță de stânga, devotată filmelor împotriva cotropitorilor japonezi, și, în sfârșit, ajungerea ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]