373 matches
-
La Plata Argentina), Damian Delorenzi în Rostower hotel (Rosario Argentina), Homaro Cantu la moto (Chicago), Wylie Dufresne la WD-50 (New York), Grant Achatz în Alinea (Chicago), Jose Andres Minibar (în Atlantic Cafe, Washington DC), Jeff Ramsey în sau tapas Bar moleculare (Mandarin Oriental hotel Tokyo), Kevin Sousa în alchimie, în Grille Bigelow (Pittsburgh), si Richard Blais la Barton G. (Miami) și Hector Santiago, Pură Vida (Atlanta), frații Allan Raush restaurant în Bogota (Columbia) și Denis Martin în Vevey (Elveția). Van der Linden
Gastronomie moleculară () [Corola-website/Science/325526_a_326855]
-
pastorală, reminiscență a ambianței sonore receptate în arealul natal, dar și de secvențele melodice preluate din practica ansamblurilor lăutărești țigănești. Structurile sonore, asemănătoare, pe alocuri (prin atmosferă, ritm și orchestrație), cu cele bartókiene (Dansuri populare românești, Concert pentru orchestră, pantomima Mandarinul miraculos) și cele enesciene din Rapsodia I, poartă însemnele unor curajoase abordări armonice, cu pregnante colorații modale, și ale unei debordante, explozive succesiuni ritmice și dinamice. După câteva repetiții, lucrarea a fost respinsă de cenzura comunistă din Ungaria de la o
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
James, Volume 2, Issue 3, Fall 2000, pp. 9-13. « The Assassination of the Diadoches », Streams of William James, Volume 3, Issue 1, Spring 2001, pp. 13-18. « Huaidehai de shijiansheng zhi sanceng genyuan » [« La triple racine de la temporalité whiteheadienne », traduit en mandarin par Liu Shu-Min], în Chang yu you: zhongwai zhexue de bijiao yu rongtong, Volume VI, février 2002, pp. 163-181. « Whitehead’s Reading of James and Its Context (Part I) », Streams of William James, Volume 4, Issue 1, Spring 2002, pp.
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
în podea. Până și Ujizane lăsă capul în piept, cu ochii spre evantaiul tatălui său care-i căzuse la picioare. Chiar atunci, intră un samurai, anunțând: — Sfinția Sa Mestrul Sessai, Seniorul Ieyasu și vasalii superiori îl așteaptă pe Domnia Voastră în Pavilionul Mandarin Portocaliu. Pavilionul Mandarin Portocaliu era construit pe o pantă plantată cu mandarini, iar acolo îi invitase Yoshimoto pe Sessai și pe ceilalți consilieri ai săi, chipurile pentru o ceremonie a ceaiului la ceas de noapte. — Aha! Serios? A venit toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și Ujizane lăsă capul în piept, cu ochii spre evantaiul tatălui său care-i căzuse la picioare. Chiar atunci, intră un samurai, anunțând: — Sfinția Sa Mestrul Sessai, Seniorul Ieyasu și vasalii superiori îl așteaptă pe Domnia Voastră în Pavilionul Mandarin Portocaliu. Pavilionul Mandarin Portocaliu era construit pe o pantă plantată cu mandarini, iar acolo îi invitase Yoshimoto pe Sessai și pe ceilalți consilieri ai săi, chipurile pentru o ceremonie a ceaiului la ceas de noapte. — Aha! Serios? A venit toată lumea? În calitate de gazdă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
evantaiul tatălui său care-i căzuse la picioare. Chiar atunci, intră un samurai, anunțând: — Sfinția Sa Mestrul Sessai, Seniorul Ieyasu și vasalii superiori îl așteaptă pe Domnia Voastră în Pavilionul Mandarin Portocaliu. Pavilionul Mandarin Portocaliu era construit pe o pantă plantată cu mandarini, iar acolo îi invitase Yoshimoto pe Sessai și pe ceilalți consilieri ai săi, chipurile pentru o ceremonie a ceaiului la ceas de noapte. — Aha! Serios? A venit toată lumea? În calitate de gazdă, nu se cade să întârzii. Yoshimoto vorbea de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la distanță, folosindu-se de boala sa ca pretext, dar totuși încerca să-l asiste atât în problemele administrative, cât și în cele militare. De la începutul primăverii acelui an, nu lipsise de la nici una dintre cele peste zece consfătuiri din Pavilionul Mandarin Portocaliu, chiar și când se simțea rău. Aveau să acționeze chiar acum, sau mai așteptau un timp? Acea conferință avea să decidă, într-un sens sau în celălalt, iar de respectiva hotărâre depindea ascensiunea sau căderea clanului Imagawa. Învăluită într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Draia și într-un alt moment, cred, semnificativ, despre care am să povestesc mai jos. Primul lucru pe care mi l-am amintit despre Oleg Danovski, în timp ce-i întindeam mâna, a fost senzația pe care mi-o lăsase spectacolul cu Mandarinul miraculos, cu Florin Brîndușe în rolul principal, văzut cu aproape cincisprezece ani în urmă. Spre deosebire de tot ce văzusem până atunci, și dincolo de jocul dansatorilor, de muzica lui Bartok și chiar de coregrafia lui, situate la un nivel incomensurabil de înalt
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
găsit decât o explicație pentru rezistența lui Oleg Danovski la insidioasa lucrare a morții provinciale. Pe care am și exprimat-o, prompt, însoțitorilor mei: "Ăsta e Dracu". Deseori îi citisem apoi, reluată de presă până la sațietate, cum se întâmplă, declarația " Mandarinul sunt eu", auzisem apoi că la un festival Bartok, montarea lui, printre atâtea montări celebre, fusese desemnată drept cea mai bună. Aveam să vorbesc mai târziu cu un important scriitor belgian care îl văzuse și care-mi spunea că e
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
că la un festival Bartok, montarea lui, printre atâtea montări celebre, fusese desemnată drept cea mai bună. Aveam să vorbesc mai târziu cu un important scriitor belgian care îl văzuse și care-mi spunea că e prea dur, prea încrâncenat Mandarinul lui Danovski și că în fond, acolo e o poveste de dragoste, și nici măcar. Acolo un străin vrea să se culce cu o prostituată într-un bordel și peștii ei nu reușesc să-l omoare, pentru a-l buzunări, înainte
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
una tot atât de gospodărească, de precisă, ca și aceea cu timpul. Un om ocupat să facă ce are de făcut, în timpul care i s-a dat. Trebuie să recunosc totuși că făcea unele concesii, rupându-și din timp și repetându-se. Mandarinul miraculos l-a refăcut, sub ochii mei, poate și datorită mie. L-a chemat pe Brinduse, din Coreea, mai bătrân cu cincisprezece ani și mai gras cu patruzeci de kilograme. Brândușe a dat jos douăzeci dintre ele, cred, și și-
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
civile, iar socialismul este susținut de social-democrații care au militat pentru întărirea funcțiilor statului, pentru buna înțelegere dintre guverne și sindicate, numită de autori "neocorporatism", precum și prin grupurile și categoriile sociale beneficiare de funcții bine plătite în stat, numite "noii mandarini". Etatizarea democrațiilor occidentale postbelice s-a amplificat cu neocorporatismul, adică cooperarea guvernelor cu organizațiile de jos ale societății. Puterea a început să oscileze între "partitocrația" manifestată prin presiunile partidelor și "tehnocrația" reprezentată de experți (18, p. 169). S-a ajuns
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Sorin Lavric Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah. Jurnal 1957- 1958, prefață de Ștefan Dimitriu, ediție îngrijită, revăzută și adnotată de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, 2012, 448 pag. Cine citește Memoriile mandarinului valah, din care Nadia Marcu- Pandrea, fiica scriitorului, a publicat anul trecut al doilea volum
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
Sorin Lavric Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah. Jurnal 1957- 1958, prefață de Ștefan Dimitriu, ediție îngrijită, revăzută și adnotată de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, 2012, 448 pag. Cine citește Memoriile mandarinului valah, din care Nadia Marcu- Pandrea, fiica scriitorului, a publicat anul trecut al doilea volum într-o ediție revăzută, nu se poate opri să se întrebe ce hram intelectual poartă acest incisiv, caustic și vitriolant autor. „Hram intelectual” însemnînd: trăsăturile
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
despre el, care conduc nemijlocit la biografie (v. volumul de interviuri Spectacolul personalității, alcătuit de I. Oprișan). Una dintre puținele scrieri consacrate spațiului carceral și nu numai, de care se ocupă C. Coroiu i se datorează lui Petre Pandrea - Memoriile mandarinului valah. Este apreciată, pe bună dreptate, excelenta portretistică, în genere, negativă, a autorului, care "îl poate face gelos pe orice prozator de mare forță epică și coloristică". Substanțială și observația că închisoarea politică le-a sporit nimbul eroic acelor figuri
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
fără nici o constrângere. O altă idee curioasă a lui C. Coroiu este aceea că el contestă "literatura de sertar", pe care, culmea, o ia în derâdere și o socotește "o gogoașă ce s-a dezumflat". L-aș întreba: dacă Memoriile mandarinului valah, carte despre care a scris cu mare entuziasm, ce fel de literatură este? Putea oare să vadă lumina tiparului în condițiile de teroare și cenzură politică înainte de 1989? Firește că nu, fiind obligată să rămână în sertar, în așteptarea
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
sigură de pix. În acest fel, se dădea bine pe lângă clienți, mânca bine și gratis și-apoi fura de la patronul lui. După cum vedeți, era un individ alunecos și necinstit până-n măduva oaselor. Odată Îmi povestise cum fusese el directorul hotelului Mandarin Oriental din Hong Kong, lucru greu de crezut din moment ce el nu știa nici măcar o boabă de cantoneză. „Și care e cel mai bun fel de mâncare acolo?“ l-am Întrebat eu, Întinzându-i momeala. Iar el răspunsese „porc dulce-acrișor“, felul preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și strângă marfa, dar nu știau Încotro ar putea să fugă. Existau, firește, gărzile orașului, dar acestea nu aveau obligația de a apăra periferia, nici bazarul și nici Drumul Mătăsii. Atâta vreme cât pericolul nu plana asupra palatelor administrative și ale bogaților mandarini, gărzile nu aveau datoria de a interveni. Ștefănel ascultă tânguirile negustorilor, plânsetul femeilor, zgomotele tarabelor desfăcute În grabă. Negustorii de oglinzi Începură și ei să strângă, dar mărfurile lor erau delicate, unele aveau mari dimensiuni, iar transportul lor Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se vor deturna banii de la destinația lor, pentru a plăti datorii vechi, precum s-au făcut și cu alte fonduri. De unde însă bani? Asta-i asta. Dar poate vom descoperi izvorul prin analogie istorică. Răspunsul să ni-l dea onor. mandarin Ma-twan-lin, vestit economist al Chinei. În anul 1000 înainte de nașterea lui Hristos, sub dinastia Tseu, a început a se bate monetele chinezești numite Tsien, dintr-un aliaj de metale nenobile, c-o gaură în patru colțuri la mijloc fiecare, pentru
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de apel gratuite unde sunteți întâmpinați de o voce (în cele mai multe cazuri feminină) care vorbește, pe lângă engleză și franceză și shqip, russki, swahili, thai, lingala (sună ca un cuvânt din Kama-Sutra, dar este vorba de un dialect african din Congo), mandarin, jula (nici o legătură cu cartierul Ferentari, este o ramură derivată din bambara), wolof (dialect din Senegal), și, în fine, ultima pe listă, tagalogul o limbă care, sincer să fiu, nu prea știu unde se vorbește în lumea aceasta largă. Poate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-ne în încăpere și poftindu-ne să luăm loc. Era trei după-amiaza și razele soarelui de iarnă luminau, ușor, gazonul. La capătul scărilor ce duceau spre grădină era un heleșteu mic înconjurat de pruni și, dincolo de grădină, o livadă de mandarini. Se mai vedeau drumul de țară, câmpul cultivat cu orez, crângul de pini și, în zare, marea. Așa cum stăteam în sufragerie, linia orizontului părea la același nivel cu pieptul meu. Splendid peisaj! exclamă mama cu tristețe în priviri. — Poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
scăpare de condeiă“ e din Kierkegaard (și abia mă abțin să nu-mi frec, răutăcios, mâinile de bucurie la gândul că acest anume pasaj din Kierkegaard ar putea să-i ia prin surprindere pe câțiva existențialiști și pe unii suprapublicați mandarini francezi). Eu unul nu cred că cineva are nevoie de un motiv de nezdruncinat pentru a cita din operele autorilor pe care-i îndrăgește, dar e întotdeauna frumos, vă asigur, dacă-l deține. În cazul de față, am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și aici era chiar Aventino. — Vrei să te Însoțesc Înăuntru sau te aștept În mașină? o Întrebă Aris, oprind motorul. — Vino, Îi spuse Maja. Clădirea, construită prin anii ’80, era un cub cenușiu Înconjurat de o grădină cu glicine și mandarini - ferestrele sclipeau de fiecare dată când razele de soare străpungeau vălul de nori. Pe unul dintre obloanele Închise ale apartamentului de la parter era prinsă o plăcuță cu inscripția: DE VÂNZARE. La câțiva metri mai Încolo, pe cealaltă parte a străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
proaspăt restaurată și avea mânere de inox șlefuit ce nu părea să fi fost atinse vreodată. Maja deschise glasvandul ce dădea spre grădină. Alte tufișuri de trandafiri ascundeau strada. Dar dincolo de zid se zăreau vârfurile chiparoșilor Villei Înclinați În vânt. Mandarinul - plin de fructe zbârcite care păreau globuri de crăciun - mângâia cu ramurile geamurile ferestrei. Buricul Romei. Centrul vieții mele. După cum vedeți - profită agentul imobiliar -, poziția este excepțională. Proprietarii tocmai au restaurat, dar sunt nevoiți să se mute cu locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
confirme acesta, Încet, ca să nu fie auzit de cuplul de la 2.15. Vreți să vă fixez o oră pentru a o putea vedea și luni? — Da, nu, vă mai sun, spuse Maja. Privi Încă o dată pereții albi ai salonului, fereastra, mandarinul, și cealaltă viață a sa, ce rămânea În spatele ușilor ce se Închideau În urma ei. — Vii cu mine la petrecerea Camillei? Ea ține foarte mult la asta. Și eu - Încercă ea să o dreagă, Întârziind În fața mașinii. Vizita aceasta fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]