258 matches
-
făcând parte din alt lot. Profesorul Cunia își amintește acest episod: „Într-o seară, împreună cu Genu Ștefănescu și Tiberică Ionescu am luat trenul italian spre frontiera franceză; eu eram cu o mandolină în mână, ca să arătăm cumva, că suntem turiști - mandolină pe care o cumpărasem în Italia, la Trieste, cu banii primiți de la fratele meu din Viena. Am trecut prin spatele postului de observație fără să fim luați în seamă, și, peste munți, urmând tot timpul direcția spre vest, am ajuns
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
strada sau în casa în care am crescut. Noi copiii eram obligați să participăm la Ora de Rugăciune și la Studiu Biblic, dar la predică ieșeam și mergem în sala pentru copii. De fapt în sala aceea se țineau și mandolinele, acolo erau și cuierele pentru haine, acolo am văzut-o de mică pe soția mea și am inceput sa schimbam câteva vorbe ca-ntre copii. Mă dădeam mare :) Îmi amintesc de mulți frați și surori din Biserică, dar învățătorii de
ACOLO, ACASA, INIMA... AM AVUT UN VIS... de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356816_a_358145]
-
dureros Când nu mai plouă peste mine și norii pleacă-n alte lumi; Răsare-un curcubeu, dar ochii-mi privesc a lacrimă în jos Că am păstrat picuri de apă pentru acum, când ploaia nu-mi Mai cântă ca o mandolină o serenadă sub ferești. Eu mă întorc în poezie, să-i dau să bea din elixir, Altfel și muza o să plece-n nemărginirile cerești; Cum de-a rămas mereu cu mine? Mă-ntreb, mă mir și iar mă mir... 10
MĂ-NTREB, MĂ MIR... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370947_a_372276]
-
de stih. Cu ruga spre ceruri m-avânt, Și mă închin cu suflet smerit. Aduc slavă-n veci cu versuri, Cu cânturi din suflet cântate. Tatălui Sfânt Cel din ceruri, Ce veșnic e a mea cetate. Mi-e inima o mandolină, Ce vibrează pe unde divine... Cu orchestra cerească și cântă, Mereu slavă Celui ce Vine! Baia Mare, 15 iunie 2016 Ochii Vieții Ochii Vieții cu soare în pupile, Colorează orizontul Cu nemărginită dragoste. Se-aud pași înlăcrimați Peste lume. Baia Mare, 15
VARA CA UN POEM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370024_a_371353]
-
slăbit puterea credinței și-a iubirii Adă, Doamne, zorii sfintei dimineți. Cluj Napoca 23 august 2015 Am prins Am prins în mână mii de stele Cu strălucirea lor diamantină Și-am dat făpturii lor incandescente Tot dorul ce îl cântă o mandolină. Am tresărit la strunele de astru Îngenuncheat în fața veșniciei Înveșmântat-am sufletu-mi albastru Cu-n vis ce arde-n mine ca și o făclie. Am ascultat cum murmură izvorul În pacea unui minunat destin Fără de vină curge și curat
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
primească lumina zilei și seara răspândind miresme și o desăvârșită liniște și împăcare binecuvântată. Dintr-un asemenea univers au luat naștere multe poezii în care frumusețile naturii au ecouri deosebite asupra trăirilor sale: „Vibrează frunza în cădere,/ Toamnei, îi cântă mandolina./ Viață copacilor iar piere,/ Ceața le stinge-ncet lumina.” (Toamnei îi cântă mandolina) Faptul că autoarea și-a adunat avuțiile de suflet între coperte de carte e un lucru îmbucurător, pentru că, oricât ne-am strădui și oricât am agonisi, această
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
binecuvântată. Dintr-un asemenea univers au luat naștere multe poezii în care frumusețile naturii au ecouri deosebite asupra trăirilor sale: „Vibrează frunza în cădere,/ Toamnei, îi cântă mandolina./ Viață copacilor iar piere,/ Ceața le stinge-ncet lumina.” (Toamnei îi cântă mandolina) Faptul că autoarea și-a adunat avuțiile de suflet între coperte de carte e un lucru îmbucurător, pentru că, oricât ne-am strădui și oricât am agonisi, această mărturie este tot ceea ce rămâne. Și asta nu e puțin. Aceste poezii smulse
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
domnii Maniu și Pillat, eu lui Barbu Ion , am să-i ridic în marmuri un monument ci filigrane, Dar mai trezește-te, Ioane. Un melc se-mprieteni cu-n diavol, Melchiom, Melchior și Bravol. În limuzină, Meluzina făcea amor cu mandolina. A voi fără a vrea să voiești, vuiește Codrul de povești. Fraged și gingaș se naște omul, Uscat și tare rămâne oul, Nimic mai moale decât apă, Lasă cortina să înceapă. BMM Referință Bibliografică: Urmașilor mei, copiii / Boris Mehr : Confluențe
URMAȘILOR MEI, COPIII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353362_a_354691]
-
în atmosfera plină de « farmec viu, aprins, îmbătător. » Unul din ei se îndrăgostește de un înger alb, cu fruntea încoronată de flori albe de crin aduse din Milan, care se arăta la balcon. Își exprimă dorul în viers duios de mandolină. Cântecul lui ajunge până în sălile palatului de unde reginele impresionate ies la balcoane și își lasă bijuteriile să cadă în gondola lui. Deodată pe el cad florile de crin ale iubitei. Iubirea i se împlinește și foarte fericit a doua zi
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
Acasă > Poeme > Antologie > COOL Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1546 din 26 martie 2015 Toate Articolele Autorului , Cool și felin Cool și felin, black mandoline, Prieten, sfârșitul sforăie lin, În dim light, o raita în right, se conturează obiect ce optează, Ochiul răsare din nimicul ce doare, Omul pe gură, moartea din sura, Pedepsiți vederea, ochiul că mierea, Orbul deveni un clarvăzător, Mortul este astăzi
COOL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357789_a_359118]
-
de crini. Se scriu iar prin parcuri, pe copaci și alei Poeme bizare, cu parfum de tei Noi cei mai maturi, simplii concurenți Tema-i de iubire, suntem corigenți Noaptea se îmbracă și în stele roz Atunci cănd iubirea căntă-n mandolină La ferestra inimii un visător Stă-n genunchi și plănge, n-are nici o vină. Puneți în bagaje florile și pleacă. Totul se păstrează, sufletul e plin, Eu opresc furtuna, sabia-i în teacă Visele frumoase, ele ne mai țin. foto
VISE FRUMOASE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360237_a_361566]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PLOILE NETĂCERII Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1683 din 10 august 2015 Toate Articolele Autorului Plouă pe strune Plouă pe strune de mandolină... Versul cu versul se încunună. Plouă cu soare, plouă cu lună, Plouă cu Dragostea care-i Stăpână. Astăzi privim cu genele ude Cum visele se duc spre genune. Batem cu pleoapele de mătase, La ușa dorințelor noastre. Plouă cu vorbe
PLOILE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340241_a_341570]
-
apoi a venit frumosul nume dat după culoarea cu care se văd de la distanță munții Apalași și de la iarba verde întunecat (genul Poa), care crește în special în văile muntoase din Kentucky și Tennessee. Orchestră tipică de Blue Grass Country: mandolină, ghitară, bas clasic, banjo, scripcă (vioară) Cum orașul meu intră în zona apalașă, varianta blue grass de country are o prezență marcantă în zonă. Sunt multe grupuri care practică acest gen de muzică, suntem des vizitați de cele mai cunoscute
Blue Grass, muzica zonei Apalașe () [Corola-blog/BlogPost/338816_a_340145]
-
blue grass jazz, blue grass gospel și balade blue grass. La petrecerile mele cu prietenii am invitat des grupuri locale, printre care cel al lui Earl, vechiul meu pacient. El cântă la scripcă, fiul lui la ghitară, un nepot la mandolină și un prieten la banjo și bas. Toți au meserii, dar fac muzică de mici și iau din ea o mare bucurie. Micile onorarii pe care le cer le ajung pentru călătorii și instrumente. Stilul orchestrei lui Earl este blue
Blue Grass, muzica zonei Apalașe () [Corola-blog/BlogPost/338816_a_340145]
-
mult la biserică, unde erau muzicieni foarte buni, educați și foarte dornici să ajute copiii. Sunt câteva caracteristici ale muzicii de blue grass. Mai întâi structura orchestrei, care - în varianta clasică - cuprinde obligatoriu scripca, ghitara, banjoul, contrabasul vertical clasic și mandolina. Blue grass-ul nou are instrumentele de coarde amplificate, a mai adăugat acordeonul, muzicuța, ghitara bas, ghitara de armonie Dobro, uneori bateria și keyboard-ul. Scripca nu e altceva decât o vioară, care are uneori călușul modificat, dar pe care se cântă
Blue Grass, muzica zonei Apalașe () [Corola-blog/BlogPost/338816_a_340145]
-
piesa ce a rămas emblemă în perioada sărbătorilor de iarnă pe toate radiourile din lume, alături de Last Christmas (Wham) sau Silent Night (Franz Xaver Gruber). Jose Feliciano știe să cânte la 17 instrumente, printre care : contrabas, banjo, orgă, double six, mandolina, muzicuța, pian, harpa, acordeon și alte instrumente specific sud-americane că timbales, timbalines, kazoo etc. Un alt element extraordinar este că Jose feliciano cântă în șase limbi! Împletirea vocii lui cu ritmurile jazz-soul-blues ale chitarei sale și cu influență latină au
Concert Jose Feliciano Sala Palatului Bucuresti [Corola-blog/BlogPost/100790_a_102082]
-
Prin frumoasa-i poezie Va trăi la nesfirșit. Înger alb, să dormi în pace! Cu luceafăr te-ai unit Sus, nemuritor și rece, Jos, statuie și slăvit. Ploaie Eminesciană De Alex Enache În tot teluricul n-a existat nicicând O mandolină sfântă și frumoasă, O slovă serafică și mândră, Precum a fost a noastră. Ah, Doamne... ce ciocârlie a liricii! O adevărată ploaie Eminesciană, Ce inundă manuale și ziare din țară, Stăpânind lumea cu a sa forță divină. Afară plouă tumultos
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
Toți vrem un Mihai viteaz care să ne unească pe vecie; Să se cânte și să se joace mereu ca-n plină sărbătoare; Comemorând jertfa războinică a eroilor neamului românesc. Ploaie Eminesciană În tot teluricul n-a existat nicicând O mandolină sfântă și frumoasă, O slovă serafică și mândră, Precum a fost a noastră. Ah, Doamne... ce ciocârlie a liricii! O adevărată ploaie Eminesciană, Ce inundă manuale și ziare din țară, Stăpânind lumea cu a sa forță divină. Afară plouă tumultos
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Anotimp > CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului (Ortansei...) Renaște iar culoarea Din țărna odihnită, E verde iar cărarea Sub pleata de răchită. Din luncă se aud Cântări de mandoline, Ison de zumzet surd Țin coruri de albine Privirea-mi se inundă Cu rozele din ram, Miresmele abundă Ca-n sânul lui Avram. C â nd firea viu prime ș te Sub ochii mei mira ț i, De omul ce
CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381244_a_382573]
-
unchi de al meu care locuia într-o comună alăturată, fost director al unei școli din apropiere, la declanșarea războiului a fost încorporat ca sublocotenent și a plecat pe front cu singurul obiect pe care îl îndrăgea și anume o mandolină. Familia nu a mai știut nimic despre el până prin 1954 când, într-o bună zi, lumea care se îmbulzea la acceleratul de Suceava Nord care a oprit în Gara Buzău a rămas blocată descoperind un ofițer al armatei regale române
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
1954 când, într-o bună zi, lumea care se îmbulzea la acceleratul de Suceava Nord care a oprit în Gara Buzău a rămas blocată descoperind un ofițer al armatei regale române care a coborât din tren ținând la subțioară ... o mandolină. Drumul până acasă l-a putut face numai cu un car cu boi al unui țăran care-l cunoștea iar tot drumul până sus la munte a fost presărat cu lacrimile și rugăciunile femeilor îngenunchiate pe marginea drumului care își
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
zărit pe după cotul drumului coloana interminabilă de oameni cu preoți în frunte care conduceau carul în care se afla unchiul meu. Serile stăteam cu toții până târziu în noapte pe veranda spațioasă și îl ascultam pe unchiul meu acompaniindu-se la mandolină și interpretându-ne cântece din prizonierat iar uneori, îmi amintesc cum i se punea câte un nod în gât și nu mai putea rosti nici un cuvânt însă în bezna din jur îi zăream numai jarul țigării din care sorbea fumul
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
s-a încercat a-i fi puse la zid. Numai că iubirea de care se bucura a deschis o firidă în acest zid, iar cântecele ei, proliferate ca un sunet melodic liric și alinător din strunele unei voci sensibile ca mandolina, și magice, n-au putut fi stinse! Nu universul vestic al tentațiilor cele mai fenomenal împânzite printre români, ca un năvod, a atras-o, ci Danemarca, regatul insondabil pentru mulți dintre români. Cântecele artistei Éva Kiss, însă, au călătorit, dar
ÉVA KISS. CÂNTECE CU DOUĂ PATRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374972_a_376301]
-
Un pardesiu pentru stafii, În ore reci și purpurii. La geamul vechi, o rândunea Așteaptă primul fulg de nea, Așa cum eu aștept, tăcut, Ecoul lumii desfăcut, Pe care iarbă a crescut În drumul nostru-aproape mut. Îmi sună-n minte-o mandolina. Pe coarda-ntinsă, coralină, Un greiere, în pași de vals, Se-mpiedică atât de fals... Lăcustele, din dans în dans, Reinventează un balans, Pe care eu mi-l amintesc, Atunci când totul născocesc; Dar este totuși lumea mea Și dincolo de o
LITERA STACOJIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374022_a_375351]
-
lumini lumânărií,Un pardesiu pentru stafii,În ore reci și purpurii.La geamul vechi, o rânduneaAșteaptă primul fulg de nea,Așa cum eu aștept, tăcut,Ecoul lumii desfăcut,Pe care iarbă a crescutîn drumul nostru-aproape mut. Îmi sună-n minte-o mandolină.Pe coarda-ntinsă, coralină,Un greiere, în pași de vals,Se-mpiedică atât de fals...Lăcustele, din dans în dans,Reinventează un balans,Pe care eu mi-l amintesc,Atunci când totul născocesc;Dar este totuși lumea meași dincolo de o perdea
LITERA STACOJIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374022_a_375351]