956 matches
-
pentru ca în secunda următoare să se prăbușească într-o depresie ce pare fără ieșire. Aproximativ 60% dintre bolnavii cu tulburare bipolară au probleme cu drogurile sau alcoolul. Pacienții recurg la acestea pentru a-și ușura simptomele, în special în faza maniacală. O altă actriță afectată de această boală cumplită este și Catherine Zeta-Jones, care, în urmă cu doi ani a urmat un tratament contra tulburării bipolare, după ce a fost foarte afecattă de lupta împotriva cancerului pe care a dus-o soțul
Prințesa Leia din Star Wars, spitalizată din cauza unei boli cumplite by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72627_a_73952]
-
cu delirium, convulsii, tulburări psihotice Inapt 3. Tulburări mintale induse de consumul de substanțe psihoactive, toxicomanii Inapt 4. Tulburări psihotice acute Inapt 5. Schizofrenie: a) la debut; b) în evoluție (paranoidă, hebefrenică, catatonică, nediferențiată, reziduală, simplă, afectivă) Tulburările afective: - episod maniacal; - tulburare bipolară; - episod depresiv sever Inapt 6. Tulburări afective persistente: - ciclotimie; - distimie Inapt 7. Tulburări delirante persistente Inapt 8. Episod psihotic remis fără defect atestat documentar Inapt 9. Reacție la stres sever și/sau tulburări de adaptare: a) reacții acute de
ORDIN nr. 4.858/C/3.363/2022 () [Corola-llms4eu/Law/261666]
-
sau de o notă garantate științific. Constat, de asemenea, că privesc noul produs cu mult mai puțină reticență decât am privit, la începutul anilor '90, primul meu computer. Deși îl aveam în casă de vreo doi ani, continuam să clămpănesc maniacal și asurzitor la îmbătrânita mea „Olivetti." Doar dificultatea din ce în ce mai mare de a găsi în magazine panglici m-au făcut să renunț definitiv - și plin de remușcări - la mașinăria la care scrisesem câteva mii de pagini. Într-adevăr, iPad-ul e
iPad, you pad... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6223_a_7548]
-
al reciprocității": „Mircea Eliade declara fără nici o jenă: «România nu mă interesează decît dacă sunt publicat». Prima întrebare pe care mi-o punea era următoarea: Cine a mai scris despre mine?»". Deoarece: „în cazul lui Mircea Eliade, obsedantă - devenită aproape maniacală - era preocuparea exclusivă de reeditare, publicitate etc.". Nu cumva acești autori lacomi de „publicitate" uzurpau aspirațiile adînci ale lui Adrian Marino însuși? Care sunt preocupările sale consemnate? „Mă ocup și de «autodifuzare» cu metode artizanale". Ori mai precis: „Deși pare
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
cu care și-a trăit viața, salturile de umoare, pendulările între extreme atât pe planul ideilor cât și pe acela al sentimentelor sunt puse în carte pe seama unui dezechilibru mintal. Diagnosticul (presupun că era o formulare uzuală mai demult): depresie maniacală. Cu toate acestea, comportamente care în zilele noastre ar fi considerate inacceptabile erau privite cu mai multă toleranță în trecutul nu foarte îndepărtat. Koestler a băut enorm. Nu putea și nici măcar nu dorea să se stăpânească. Aproape în fiecare capitol
Maniheism la două capete (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6266_a_7591]
-
în fața sălii de cinema, ci continuă pe o altă scenă, în spațiul public. Acest zâmbet contrafăcut se dorește o expresie a tinereții cinematografului, acea tinerețe fardată în exces, cu gustul aventurii, dispensatoare de energii. Însă, zâmbetul artistului, asemeni unui blocaj maniacal, evocă deopotrivă bătrânețea prematură a unui cinematograf care descoperă în zorii existenței lui consumerismul. Destinul lui George Valentino și al lui Peppy Miller din povestea lui Hazanavicius stă sub semnul clișeului manevrat ludic al „grandorii și decadenței” artistului, încununat de
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
cu finețea unui fotograf de talia lui Alfred Stieglitz. Toate acestea sunt inserate într-un film din anii ’50 - este drept, cu Lica Gheorghiu cu tot -, ca și jazzul și luxul învăluit în lassitude al inginerilor fără vocația sacrificiului, blocați maniacal într-un trecut de o senzualitate care salvează plaisirismul burghez în timp ce-l condamnă ostentativ, dar atât de neconvingător. Primul film al lui Liviu Ciulei surprinde prin aceea că recuperează tot ceea ce dă culoare și relief cadrului și personajelor, imprimă tensiune
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
Miłosz și Aleksander Wat, în care cel din urmă afirmă fără ezitări: "Comunismul este dușmanul interiorizării, al omului lăuntric". Dincolo de toate considerațiile, Vladimir Tismăneanu constată un lucru semnificativ: sovietizarea Europei Centrale și de Est s-a făcut printr-o epurare maniacala care a mers până la autodevorare. La o privire directă, epurarea a fost esență practică - într-o imersie în străfundurile acestui fenomen, a reprezentat legitimarea teoretică a sistemului extremist-totalitar. Am lăsat deoparte segmentul istoric memorialistic, abordând, stângaci, partea teoretică, din două
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
îl lasă rece, politica de stat cu atât mai mult. Problema lui e mult mai simplă: îl înșeală sau nu iubita? Pe această schemă, epicul se rezumă la un set de anecdote. Spărgătorul pregătește atentate peste atentate cu o minuție maniacală. Inventarul pus pe hârtie conține nu mai puțin de 167 de metode (p. 199). Evident, prima dă greș, așa că numerotarea o ia de la capăt. Următoarea tentativă va fi atât de bine pusă sub obroc, încât surpriza va fi deplină, chiar
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
Grigore Vieru, sau cele ale lui Pavel Stratan cu chitara lui, pentru a nu vorbi de succesul notoriu al formației Ozon, acum doar o amintire, cu vocile de castratti ale soliștilor, sau de Vladimir Voronin, impenitentul bolsevic, cu blocajele sale maniacale. Comedia lui Napoleon Helmis ne aduce din nou aproape această lume basarabeană nu doar în datele umorului pe care orice comedie îl oferă, ci și în acelea ale certei niciodată încheiate cu istoria. Regizorul încearcă cu parțial succes să utilizeze
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]
-
pe 30 aprilie 2010, am reușit să prind un mic vernisaj în casa artistului și am realizat că îmi place foarte mult conceptul. Lumea noastră alcătuită din obiecte de cult ale plăcerii sau ale urii, ale fanteziei sau ale blocajelor maniacale este transformată de artist într-una a colocvialității pentru că sucțiunea invocată de aparenta invectivă din titlu este aici erotism pasager, efemer, fluid, al conversației, al comunicării, al atingerii obiectelor fetiș. Afișul relevă spiritul flower power al expoziției, dorința de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6333_a_7658]
-
le luăm pe rând. La data când s-a răsturnat cu mașina în plină cursă, Caba iubea nebunește o femeie, Davida Despot. După teribilul accident însă, aceasta nu vrea să-l mai accepte. Îl consideră definitiv dispărut și-i păstrează maniacal o dragoste funestă. Complicația apare din faptul că între tânărul restaurator și deja răscoapta Davida relația nu-i neapărat inocentă. Și asta nu-i tot. Printre cuceririle ulterioare ale avocatului s-a numărat, între altele, și viitoarea soție a lui
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
văzut) filmul lui Andrei Ujică, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu? Își va fi amintit, nu fără oarecare rușine, despre cum a regizat băile de mulțimi, imensa potemkiniadă a ceaușismului? Ori este cu desăvîrșire imun la asemenea sentimente, el, expertul în operația maniacală de mancurtizare a unei întregi națiuni? Violul mulțimilor prin propaganda politică se intitulează o carte faimoasă din anii ’30, scrisă de unul dintre discipolii lui Pavlov emigrat în Franța. Aceasta a fost profesia lui Dumitru Popescu, cel fără de care cultul
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
ca-ntr-un inventar al recunoașterii rădăcinilor (venind dinspre Sadoveanu, Voiculescu, Mateiu Caragiale). Tot aici, Mihai Zamfir cu Acasă. Susceptivii sunt reticenți, neîncrezători, proza lor e tatonantă. Iau răul lumii asupra lor, privirea le e adesea neagră, vag resentimentară și maniacală. Vezi proza lui Anton Holban, ca variantă autoscopică blocând propria existență sub lentila insistentă și sâcâitoare a analizei, dar și, parțial, Fetița lui Mihai Zamfir. Personajul unui Radu Petrescu se autodemolează susceptiv, dar cu o patimă mai domolită, abulică, plutitoare
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
după dispariția autorului. Pentru o asemenea performanță nu este suficient ca scrisorile să existe: trebuie să se facă și cópii, să fie ținute în ordine, arhivate. Implică o muncă de secretariat de-o viață, migăloasă, care presupune o preocupare aproape maniacală pentru conservarea unor comunicări în principiu efemere, cu atât mai dificilă cu cât mijloacele de reproducere erau mai primitive. Să ne gândim la vremurile anterioare mașinii de scris și hârtiei indigo. Și totuși, de la Henry James au rămas 12.000
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
obsedați de inflație ca adolescenții de sex. Nu înțeleg adevărata problemă în deflație, cea despre care eu vorbesc de un an de zile", afirmă Prodi. Argumentația italianului are în centru tendința Berlinului de a impune un regim de o strictețe maniacală, temându-se că latinii vor înșela cumva sistemul dacă nu au sabia deasupra capului. "În prezent există o singură țară la timonă: Germania", subliniază Romano Prodi.
Mr. Euro cere un front anti-Germania. Nemții, obsedați de inflație ca adolescenții de sex by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55172_a_56497]
-
capitol pe zi (deși, din punct de vedere cantitativ, n-ar fi imposibil). Dificultățile, capcanele, obscuritățile, perplexitățile cărții pretind însă o lectură lentă. Iar ideal ar fi una însoțită de adnotările făcute de câțiva specialiști care au dedicat decenii scrutării maniacale a opului joycean (cele mai bune sunt, în opinia mea, Ulysses Annotated, de Don Gifford și Robert J. Seidman, și Allusions in Ulysses, de Weldon Thornton). Cei care pretind că au citit cartea fără s-o fi citit mint cu
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
e cu neputință”. Neputința criticului e totuși relativă, dat fiind că, în același text, el punctează materia verbală „foarte restrînsă”, pivotarea „pe o singură imagine obsesivă”, impresia pe care o dau versurile că sînt „articulate anevoie” și forarea „necontenită, obstinată, maniacală, a aceluiași perimetru existențial redus”. Sînt cîteva linii definitorii pentru un complex liric edificat nu în spirit bacovian, cum s-a spus, ci cu instrumentele poetice ale lui Bacovia, ceea ce e altceva. O singură inexactitate observ în textul, esențial, al
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
dat în mania mesei goale, numai cu o foaie albă în centru. Nu am mai suportat ideea de covor, ci numai parchetul gol, sau răceala gresiei. Toate grămezile de cărți și dosare s-au ordonat pe verticală aproape la modul maniacal, zecile de creioane sau strâns într-un pahar ș.a.m.d. Revin, însă. Altă sursă de amuzament (nevinovat, dar nu mai puțin intens, iar uneori sarcastic) mi-o oferă partenerii mediatici. Rar trece o săptămână în care să nu șochez
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
nu-i emula, cu excepția - bineînțeles - grupului ori grupărilor din care a făcut parte ca autor novator, experimentalist, „generaționist”, întotdeauna militant. Altfel, nu ajunsese întîmplător profesor (și) de teoria literaturii: fără să aibă vocația didactică a specialiștilor domeniului și nici obsesia maniacală de a impune o anume viziune ori o terminologie de el inventată, era în apele lui acolo unde scriitura literară și faptele culturale erau disecate și interpretate ca expresii ale coerenței intelectuale, ale sistematicii gîndirii. Ipostaze ale formidabilei sale tenacități
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
ficțiunii detective e o manifestare a acesteia” (Scaggs, 2005: 72). Detectivul din specia Philip Marlowe are rolul, ingrat și sublim, de a înnobila efortul autorului și de a stabili punți de comunicare cu un cititor pentru care toate aceste preocupări maniacale rămân, pur și simplu, ininteligibile. Și e inevitabil să fie așa: cititorul intră în contact cu lumea sordidă prin intermediul „investigatorului privat”, mai precis prin codul moral sugerat de acesta. Philip Marlowe nu e un simplu instrument împrumutat din repertoriul clasic
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
că anonimatul nu e aici sinonim nici cu diletantismul, nici cu mediocritatea. Emotivitatea neobișnuită a acestor scriitori 2, febrilitatea care îi consumă, spaimele care îi desfigurează, transformându-i adesea în personaje grotești sunt rezultatul unei dedicații obsedante și, în fond, maniacale, față de literatură. La originea indeterminărilor găsim astfel nu numai condiționări etnice, ci și motivații de un alt ordin. Le-aș spune vocaționale, pentru că reflectă investiția mistică în profesiunea literară. În cazul fiecăruia dintre scriitorii evrei pe care îi înregistrează, Lovinescu
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
sațietate, de un sentimentalism desuet și care, culmea, se și termină prost. Ce mă fascina - și mă fascinează încă - în capodopera lui Fitzgerald e claritatea de cristal a stilului. Puține alte cărți sunt mai înșelător-accesibile decât această narațiune despre iubirea maniacală a unui gangster romantic, complexat și vag nevrotic și o gâsculiță care a intuit în profunzime regulile lumii moderne. O lume în care „fetele bogate nu se mărită cu băieți săraci”. Pentru vânătorii de fraze celebre, subliniez că în romanul
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
ca fiecare secundă a filmului să poarte cu sine și să reflecte autenticitate, astfel încât, i se explică Alinei, chiar și într-o scenă în care ea apare în fundal, ceea ce ea joacă, o anumită stare, răspunde acelorași exigențe cineveriste. Aproape maniacal, Paul face și desface una și aceeași scenă în secvențele care o compun, urmărind motivația psihologică a trăirii celui mai mic gest, a fiecărui detaliu. Scena discutată se reia din unghiul unei improvizații, însă fără să o vedem realizată integral
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
Fondane găsește argumente împotriva unei lecțiuni psihanalitice a observației). Preferă să țină seama de ordinea magică a gândirii, ceea ce, bineînțeles, e imposibil de contracarat (sau de admis) logic. Chestiunea legăturilor dintre biografie și operă o tratează în aceeași notă de maniacală subtilitate: se prea poate, pentru el, ca viața să decurgă într-un anume fel tocmai pentru ca literatura s-o confirme. Altminteri, a face dintr-un eveniment accidental o sursă e un gest de-a dreptul incoerent. Dacă acordăm, de pildă
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]