396 matches
-
poetul însuși, a putut face, astfel, o anumită carieră, alături de caracterizarea consecventă din partea criticii, mai ales de la un anumit moment al evoluției liricii sale, drept poet livresc, iubitor de delicii cărturărești, înrămând estetic peisaje și stări de spirit. Epitetul de "manierist" nu s-a lăsat nici el prea mult așteptat, însă în înțelesul său tipologic, de ingeniozitate și rafinament al compunerii imaginii și decorului confesiunii. Răsfrângeri de peisaj italian, și natural și muzeistic, Umbria visată și mai apoi frecventată cu încântare
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
lipsă de pudoare medievală hartanele. Niciun cuvînt nu atingea urechile lihniților, numai că o clipă unul dintre ei a părut că înțelege ceva, pentru ca replica sa să cadă magistral ca o pleașcă: "Prințule, mai ai puțină brînză?" Filmul relevă un manierist, regizorul, și un manierat, actorul, influența exercitată de Visconti, în special cel din Il Gattopardo (Ghepardul, 1963), dar și din Morte a Venezia (Moarte la Veneția, 1971) nu poate să nu sară în ochi, mai ales în folosirea clarobscurului, a
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
care ratează golul și apoi se uită mirat, la bocanc. Cabotinul nici scuza bocancului n-o are!” ( În revista Teatrul, nr.8/75). S-ar mai pune o problemă, pornind de-aici : este ca botinul una și aceeași persoană cu manieristul? PÎnă la un punct, poate! Dar acesta din urmă ar putea avea atuul elaborării: spre exemplu, marele Emil Botta era un manie rist, dar unul de geniu. Fiindcă avea rasă. Cabotinul nu are rasă : dar cochetează cu farme cul...Ergo
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de război cu săbiile deasupra capului, iar soțiile lor jeluind neconsolate. Un alt tablou, În același stil, Înfățișa un bărbat mort Într-o cadă de baie. Margaret nu se omora după asemenea tablouri, dar n-a zis nimic. Le găsea manieriste, pompoase și teribil de artificiale. Lui Karl nu i-ar fi plăcut, Își zisese În sinea ei. Cum stătea cu Georges În fața unei pânze enorme În care erau mulți luptători din Antichitate, spartani, și-a zis ea, deși nu era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și secretă, notă a scepticismului. Șerban Foarță are aerul a se îndepărta de expresie aidoma unui artizan ce se desparte de obiectul iscat de mîinile sale spre a trece la făurirea altora. Mai curînd un travesti, un carnaval de măști manieriste decît o devoalare romantică a ființei afective, creația d-sale învederează o funcție autonomă față de actantul absorbit de sforțările elaborării, care substituie ipostazele lăuntrice ale acestuia. Mai departe nu se merge. Nu cumva se află în cauză o mare sfială
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
al poemelor zise ermetice e demonstrat, pe urmele unei idei din Despre poezie, foarte plauzibil. Că lucrul n-a fost spus răspicat până astăzi e uimitor, de vreme ce oricum decriptarea mesajelor cifrate din Joc secund respecta algoritmul brevetat de Genette pentru manieriștii din Pleiada franceză!) Cu dovezi documentare, "increatul" redevine, dintr-o abstracție filozofică, o aservită mască mortuară a lui Zelea Codreanu. Revelația e zguduitoare și explică în bună măsură filonul localist al poeticii barbiene. De dragul adevărului estetic, Manolescu e tranșant în
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
una dintre calitățile esențiale ale unui astfel de performer este simplitatea. Cele două cărți prezentate mai sus au șansa întâlnirii cu doi cititori de excepție. Lectura lui Victor Rebengiuc este a unui profesionist, făcută cu multă intuiție, evitând astfel teatralismul manierist în capcana căruia pică mulți dintre confrații săi în astfel de situații. Textul este rostit firesc, cu accente ferme ce-l fac dramatic fără a cădea în exagerări, redând cu o desăvârșită finețe salturile neașteptate de la ironie la tragic, de la
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
tezele regizorului sunt evidente, am putea spune mult prea evidente pentru ca acest accent să nu devină chiar o temă de reflecție asupra propriilor instrumente, metode și teme, asupra sa ca actor cu o carieră îndelungată; un film care devine astfel manierist. Clint Eastwood este preocupat nu numai de ciocnirea dintre generații, ci și de cea dintre culturi (clash of civilizations) pe care Huntington își întemeia o întreagă teorie asupra istoriei. Melting pot-ul american este menit să absoarbă fără asperități orice
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
nu are nimic belicos. (Și dovezi există suficiente în carte.) Rezervele sunt față de câteva dintre valorile standard, de altfel foarte ușor de falsificat, pe care modernismul le-a cauționat. Una dintre ele este „angajamentul existențial”, absent, spun contestatarii, din poezia „manieristă” a membrilor Cenaclului de luni. (Pe celelalte nu le mai enumăr, de obicei ele constituie materia primă a laudelor în orice comentariu literar mediocru.) E interesant, în acest sens, cum, în capitolul dedicat poeziei generației optzeci, Mircea Cărtărescu refuză din
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
folosit termenul pentru a descrie întreaga artă peninsulară din Cinquecento care a abdicat, după moartea prematură a lui Rafael, de la idealurile raționalismului și armoniei ce caracterizaseră generațiile precedente. Nu puțini teoreticieni au încercat să alcătuiască un catalog al trăsăturilor artei manieriste: virtuozitate mai mult sau mai puțin gratuită, tendință de a „cita” din alte tablouri în loc de a căuta inspirație direct în natură; o eleganță exagerată, cu figuri alungite și pictate în poziții inconfortabile; atenție prea mare acordată detaliilor și suprafețelor pictate
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
minuțiozitate și acuratețe. Cu simbolismul lor ascuns, rod al unor atente observații științifice și în același timp complicate șarade, seriile dedicate anotimpurilor sau elementelor pe care pictorul milanez le-a creat pentru împăratul Maximilian al II-lea reprezintă tipice compoziții manieriste. Aflat în fața portretelor imaginare ale lui Arcimboldo, grupate într-o mică expoziție subintitulată „Natură și fantezie” organizată de Galeria Națională din Washington, ești cu ușurință atras de ambiguitatea proteică a acestor „teste composte”. Vrând-nevrând privirea îți alunecă mereu, captivată, între
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
vor fi un izvor permanent al creației sale de mai târziu. Evoluția artei lui Gossart n-a fost de fel liniară. Artistul nu renunță la tradițiile picturii neerlandeze în urma călătoriei în Italia. Continuă să navigheze, până la sfârșitul carierei, în spiritul manierist al reciclării unor modele pre-existente, între „realitatea” minuțios redată a modelelor nordice și preocuparea pentru arhitectură și decorație a Renașterii târzii... În aceeași perioadă în care lucrează la scene mitologice cu teme tipic renascentiste, precum „Hercule și Deianira” sau „Venus
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
noi în ea.” (pp. 39-40) Existențialismul, expresionismul și celelalte etichete de care s-a prevalat o bună parte din critica noastră literară în cazul lui Ion Mureșan nu se mai justifică în cartea Alcool. Pe măsură ce-și cultivă artificiile manieriste (fiindcă despre asta e vorba, oricât ne-am feri de cuvinte), omenescul lui Mureșan devine din ce în ce mai puțin artificios. Nu mai e grav, ca înainte, nu mai proiectează, sumbru, pandemonii și apocalipse. Nefiind un sudic, ca restul optzeciștilor de primă mână
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
acestor stări de spirit. (Gradul de coeziune al cărții Alcool fiind destul de redus.) Că Ion Mureșan tinde aici către un discurs religios așa-zicând pozitiv, angajat, e adevărat. Dar asta nu-l ecumenizează numaidecât. Că nu-și poate reprima ghidușiile manieriste, iarăși e adevărat. Dar nici asta nu-i de ajuns pentru un portret sufletesc veritabil. Că descoperă, la a treia carte, tandrețea. Că tematizează intens. Vor fi fiind alți critici care să poată decide. Mie îmi revine doar misiunea de
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
interioare printr-o grilă estetă, oferindu-ne figuri ale medierii, ale transfigurării elementarului asumat doar ca punct de pornire. Sensul liric e echivalat cu aerul enigmatic al textului (Dans cu măști). O icoană pe sticlă e reconstituită într-un cod manierist. Provocarea o dă aici apropierea maximă de un model țărănesc spre a marca o distanțare tehnică (Icoană pe sticlă). Idila are un aer grațios livresc: „Sosind în sfîrșit în grabă la locul știut / din Catul / din Ovidiu/ din Petrarca,/ am
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
sau din Paradă, de unde e și reluat un vers, se străvede. Ci, cum să zic, frânturi din toți aceștia și din alți câțiva, anume viziunea lui Foarță despre poezie. Aici, în volumul de la Editura Cartier, el e clar mai puțin manierist decât oriunde în opera sa de până acum. Tehnica lui de extracție a liricului nu mai depinde de tehnici. Evident, acestea nu sunt definitiv părăsite. Doar că obișnuinței lor li se adaugă un farmec actual. (Nu-i întâmplător că de
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
veșmintele jurnalistului-comentator al unor idei-forță și evenimente-cheie care au bulversat România și Europa în special în ultimele trei decenii, nescutit fiind de felurite puseuri de sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist al narațiunii: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist al istoriei ortodoxiei și a catolicismului. Roma cu topografia, peisajele, artele figurative și nenumăratele
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
a include și nuanțele vulgarizatoare, uneori peiorative, folosite, uzual, mai ales în massmedia. Segmentul cultural la care facem referință - folclorul genuin și nu folclorul de consum, cu care ne-a deprins scena sau festivalul, comerțul cu artă populară , stereotip și manierist - este un corp de forme creative de expresie gestuală, orală, intelectuală bazat pe tradiție, existent în societățile primitive sau civilizate, în rural și urban, la toate nivelele și categoriile sociale. Există chiar și un folclor al societăților savante. Identitatea este
O întrebare pentru dna Sabina Ispas directoarea Institutului de Etnografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6470_a_7795]
-
o serie de posibilități, unele dezvoltân-du-le, altele abandonându-le pe parcurs, pentru ca în final să le suspende provizoriu pe toate. Dincolo de moștenirea lui Hitchcock sau a expresionismului german acolo unde el transpare stă însă și altceva, plăcerea de a întrebuința manierist o serie de modele, ca și cum ți-ai lua o mașină veche, atașându-i un motor (post)modern. Ceea ce se pierde este relevanța traumei, proiectată în ficțiune, patologiile secolului riscă să devină butaforie pentru o minte rătăcită, monștrii tind să apară
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
scutit de frici și de reverențe oportuniste. Un autor corosiv, vertical și inavuabil. Toate aceste însușiri își găsesc expresia în forma protocolară, specioasă și voit răsucită a scrisului lui Grigurcu. Criticul este un calofil rutinat de ținută decadentă, genul de manierist pentru care eleganța nuanței e o dovadă a respectului de sine. Înainte de a scrie pentru alții, Grigurcu scrie pentru gustul său și i s-ar părea o trădare să-și simplifice sintaxa de dragul cititorilor. De aceea, ținând la finețea expresiei
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
nemișcător" (Sfârșit de an). Orașul Buenos Aires, convertit în mitologie, se aseamănă „trandafirului de neatins", chintesență a artei prismatice a lui Borges cel dintotdeauna. Există o pace adâncă și o împăcare, dublate, paradoxal, de neliniște, în arta poetului, ca în jocurile manieriste. Din existența totală, cea spre care năzuiește eul liric, face parte și moartea, instalată calm la ospățul ontologic: „mortul nu e un mort: este moartea./ Precum Dumnezeul misticilor,/ căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,/ mortul pretutindeni străin/ nu
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
ea”. (Angoasa putrefacției, Memorii, Vol. IV, Curtea Veche, 2006, pp. 10-11). Scriind despre Răutu, Dumitru Popescu vorbește de fapt despre el însuși. Stilul e omul: Tentația gongorică Scrise în bineștiutul și nu tocmai digestul său stil excesiv ornamentat, hiperadjectival, chiar manierist, volumele lui Popescu reconstituie sufocanta atmosferă de la ASE în perioada instaurării stalinismului. Apoi, după ce tînărul economist devine redactor la „Contemporanul” (citadelă a dogmatismului obtuz și obscurantist), apar în memorii figurile unor Iosif Ardeleanu, Ion Banu, Marcel Breazu și N. Tertulian
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
doilea, Cinema Union), răspunsul nu se lasă mult așteptat. Pleiada pe care Eugen Suciu o actualizează în fiecare moment de inspirație e formată dintr-un singur nume. Al lui Eugen Suciu însuși. Critica a văzut de la-nceput în el un manierist (în sens tipologic, desigur). Fantezia lui e predispusă la concetti. Și Țeposu, și Lefter, și Manolescu cad de acord asupra acestei chestiuni. N-a avut alți maeștri afară de el însuși. (Apropierea de Mazilescu fiind una, să zicem, mai mult morală
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
rămas pe luciul lamei de oțel // a gîndului-cuțit... Un damf de nume / rămâne și când arbagicul rumen / sau ceapa vineție, la nămiez // ori seara, le dospi de aparența / foițelor ce le ascund esența, / și, lăcrimînd, n-ajungi la nici un miez”. Manierist în explorarea până la epuizare sonoră și semantică a potențialităților verbului, Foarță concepe, cu premeditare, un spectacol al virtualităților și ipoteticului, în care sunt convocate forme ale lumii și ale poeziei, convenții și dezlănțuiri, artificii ale gândului și răsuciri spontane ale
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
Bulivar, la Eforie, / la ‘901 fix, / vieața-i o euforie / și nici o stradă nu-i un Styx. O calfă trece peste șine, / privind la domnul fotograf, / în timp ce timpul umblă-n sine /ca,-n gol, un disc de fonograf. // (...)”. Iluzoriu, inconsistent, nediferențiat, manierist și fascinant prin chiar mecanica internă a textului, universul poetic caragialian e reconstituit, în registru parodic și ludic într-un poem intitulat sugestiv Mica publicitate: „Pierdut cățel geam tren răspunde nume/ Bùbico zahăr place (pedigri)./ Uitat hotel Mizil servietă gri
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]