KorAP: Find »[drukola/base=maniheism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...14 >

348 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

Împăratului Valentinian. Zece ani mai tîrziu, Îi acordau ospitalitate „auditorului” lor Augustin, care purta cu ei conversații despre doctrină 41. La recomandarea lor, Augustin este numit retor la Milano, orașul unde Ambrozie și Filastru din Brescia declaraseră un război necruțător maniheismului. CÎnd apostazia Îl lansează pe Augustin Într-o strălucită carieră În cadrul bisericii catolice, un „auditor” din Roma, Secundinus, Îi scrie la Hippona (405), urmărind să-l readucă la credința maniheistă 42. În 443, majoritatea maniheenilor din Italia par să trăiască

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
distanță de amenințările care planau asupra bisericii lor, mai ales În Asia Mică43, chiar dacă Încă de pe la jumătatea secolului al VI-lea singurele locuri unde mai puteau fi găsiți păreau Constantinopolul și Orașul Haran din nordul Mesopotamiei 44. E probabil că maniheismul a ajuns În China, datorită unui misionar persan, În anul 694. Se pare că la 719, un astronom manihean a vizitat curtea imperială chineză. La Începutul secolului al VIII-lea circulau scrieri maniheiste În limba chineză, lucru care a dus

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
762. Conducătorul uigur Mon Yu, poposind la Luoyang din noiembrie 762 pînă la martie 763, face cunoștință cu niște călugări maniheeni și, impresionat de Învățătura lor, Îi duce pe patru dintre ei la curtea uigură. La scurt timp după aceea, maniheismul este declarat religie de stat În Imperiul uigur, consecința fiind că maniheenii din China dispun de libertatea de a-și profesa credința. În 840 puterea uigură este distrusă de kirghizi; ca urmare, se pornește o prigoană nemiloasă Împotriva maniheenilor chinezi

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
de a-și profesa credința. În 840 puterea uigură este distrusă de kirghizi; ca urmare, se pornește o prigoană nemiloasă Împotriva maniheenilor chinezi. Pe la 981-984, un grup de refugiați uiguri stabiliți În apropriere de Turfan continuau să profeseze pe față maniheismul, alături de budismul chinez 45. În cea de a doua jumătate a secolului al IV-lea, creștinismul fuzionase cu societatea romană. Mulți dintre preoți și episcopi se căsătoreau și aveau copii; de altfel, episcopii erau aleși din sînul patriciatului, ținîndu-se seama

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
intenții erau perfect ortodoxe și a cărui doctrină era și ea aproape perfect ortodoxă, și-a dobîndit privilegiul de a fi primul creștin decapitat pentru erezie cu complicitatea Bisericii (la Trèves, În 385). Astăzi opinia generală este că acuzațiile de maniheism și de magie ridicate Împotriva lui de către un alt episcop spaniol, Itacius din Ossonoba, fuseseră pur și simplu extrase de către acesta din urmă din izvoare ereziologice binecunoscute, fără nici o referire concretă la priscillianism 60. În ciuda condamnării pronunțate de cele două

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
este Înrudit cu dialectul din Babilonia de Sus În care e scris Talmudul 72. În scrierile lor se polemizează cu Islamul, creștinismul și mai ales cu iudaismul 73. Teogoniile mandeene sînt variate și contradictorii 74. Dualismul mandeean provine direct din maniheism. El este bazat pe opoziția dintre lumea Luminii și a Vieții și lumea Întunericului. Întunericul este fie de aceeași vechime ca Lumina, fie mai recent decît aceasta din urmă. Întunericul conține Înspăimîntătoare Hewat/R@4@h@2@ (hewat este o

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Întunecată sau Noroioasă, pe Balauri și pe Răzvrătiții cei răi. Regele Întunericului este fiul arhidiavolului feminin R@4@h@2@. Acesta mai este numit Șarpele, Balaurul, Monstrul, Uriașul, Stăpînul Lumii. Un tratat din Ginz@2@ de dreapta 75 Împrumută din maniheism Înfățișarea Înspăimîntătoare a Regelui Întunericului: acesta are cap de leu, trup de balaur, aripi de vultur, carapace de broască țestoasă, mîini și picioare de monstru (vezi mai jos, capitolul 6). Cosmogoniile mandeene oscilează Între dualismul radical și cel monarhian. Mandeismul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
religioase Împrumutate din toate direcțiile, ci și un exemplu de „gnosticism precreștin”, este absolut neverificabil. Chiar cele mai vechi straturi ale mandeismului, care nu sînt defel gnostice ci pur și simplu iudeo-creștine și baptiste, nu pot fi cu mult anterioare maniheismului. Din mandeism nu se poate deduce nimic legat de gnosticismul timpuriu, cum ar fi originea, cronologia, mitologia acestuia. Adevărat, un anumit contact Între gnosticism și mandeism, În forma sa actuală, a avut loc la un moment dat, probabil după secolul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
dezlega enigma catharismului. Însă cum nu erau, ea persistă. Într-adevăr, au existat două grupuri distincte de cathari: unul de credință bogomilică și un altul care predică un dualism radical de origine intelectuală, alcătuit dintr-un amestec de origenism și maniheism, În care predominau elementele primei orientări. Cele două tipuri de catharism, deși nu aveau o doctrină comună, profesau o etică similară, derivată din bogomilism. Catharismul radical a fost, probabil, inventat pe teritoriul Imperiului bizantin; preotul bizantin Nicetas, care a vizitat

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
definit prin trăsături distinctive formele individuale de dualism, după cum urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul: radical; Bogomilismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Catharii (radicali): radical, anticosmic; Catharii (monarhieni): moderat, anticosmic. Unele trăsături n-au fost indicate, din lipsă de informații sau din lipsă de certitudine. 18. Versiunile mitului zurvanit au

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
al platonicienilor, chora), Însă resping cu energie posibilitatea ca Întunericul și Apele să fie coeterne cu Dumnezeu. După cum vom vedea imediat, gnosticii „moderați” au văzut În cartea biblică a Genezei un text maniheist (avant la lettre, evident) și au condamnat maniheismul, oricît de ciudat ar părea, drept o erezie iudaică. Revenind la scenariul ofiților, Demiurgul este zămislit ulterior de Pistis (aici Sophia este o imagine, adică o copie devitalizată a ei), cînd vizitează Haosul și se Întristează văzînd Înfățișarea Materiei. Confuzia

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Doctrina gnostică a spiritului contrafăcut reflectă o constantă polemică antiastrologică, care este chiar miezul mesajului gnostic și maniheist. Rezultatul cel mai elaborat al acestei polemici Îl reprezintă tratatul Pistis Sophia, datînd dintr-o perioadă tîrzie și ale cărui raporturi cu maniheismul așteaptă Încă să fie studiate. În Pistis Sophia, teoria spiritului contrafăcut apare limpede drept legătura principală dintre cosmologie, antropologie și soteriologie. Antimimon pneuma Își face mai Întîi apariția În capitolele 111-115 din Cartea a II-a a scrierii Pistis Sophia

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
și În mituri de o structură mai complexă. Printre acestea sînt cu deosebire tehnice mitul maniheist și mitul privitor la inversarea mișcării sferei cerești din prima carte a PS (capitolele 15-28). Că mitul conținut În PS este puternic bazat pe maniheism se va vedea ceva mai departe (vezi, mai jos, capitolul 6). Conform PS, după Înviere, Isus mai rămîne Încă unsprezece ani În mijlocul Învățăceilor (mathetai), ceea ce reprezintă un timp mai Îndelungat decît cele patruzeci de zile despre care vorbesc Faptele Apostolilor

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Lumină, iar În lume vor fi trimise mai multe suflete, accelerîndu-se astfel procesul de salvare a umanității 99. Scopul Întregii operațiuni este recuperarea Luminii Împrăștiate prin lume. Ca și Kabbala luriană, acest text gnostic de epocă tîrzie, puternic influențat de maniheism, pare să susțină ideea că sufletele trebuie să se multiplice și că, În consecință, procreația este bună. Însă mecanismul nu este destinat să funcționeze la nesfîrșit. Atunci cînd sufletele perfecte Își vor fi atins numărul (arithmos) și vor fi revenit

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
II-lea singurul concurent serios al Bisericii catolice, nu se deosebea exterior de aceasta din urmă. Un secol mai tîrziu, mișcarea marcionită se afla pe teritoriul Occidentului În plin declin. Ulterior, rămășițele comunităților marcionite occidentale aveau să fie absorbite de maniheism. În Orient, situația este diferită. Marcionismul continuă să ființeze pînă la jumătatea secolului al IV-lea și chiar atunci cînd persecuțiile vor izbuti să dezrădăcineze comunitățile din orașe, cele din spațiul rural vor supraviețui. În secolul al V-lea Theodoret

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
acum Lumea) și În cele ale Arhonților astrali ce țin În puterea lor pămîntul nostru 52. Îngenuncheat, Atlas sprijină pe umerii săi pămînturile. Structura cosmosului maniheenilor este complexă și trebuie să fi fost „științific” convingătoare pentru adepții din acele veacuri. Maniheismul aprofundează Într-adevăr tendința scientologică prezentă În gnosticism. Vom oferi Într-o secțiune ulterioară detalii asupra mecanismului cosmic destinat să recupereze particulele de lumină prizoniere În Întuneric. După Theodor bar Konai, Lumina din care sînt făcute Soarele și Luna este

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
cele trei Roți, care sînt puse În mișcare, iar Navele pornesc să Înainteze. Începe astfel procesul spectaculos de recuperare a Luminii Împrăștiate În Lume. 2. Seducerea Arhonților Mitul care urmează, ale cărui corespondențe gnostice (În SST și PS) derivă din maniheism, este povestit de mai multe surse 62. În versiunea cea mai cunoscută, pentru a-i determina pe Arhonții vii să elibereze o parte din Lumina Înghițită, Trimisul Își face apariția În mijlocul Cerului. Arhonților masculini li se arată sub chipul unei

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Ipolit. În cadrul lui trebuie să fi jucat un rol predominant istoria omenirii care include „rasa neclintită” a Străinului Seth (sperma heteron: Gen. 4:25). În narațiunea manihesită a creației se Înmulțesc episoadele dezgustătoare de nemaiauzit desfrîu, urmîndu-se logica obișnuită a maniheismului: sexualitatea este respinsă, considerată drept o activitate arhontică prin excelență. Astfel, sexualitatea derivă din partea noastră de Întuneric și indică puternica noastră Înrudire cu Tenebrele. Repetarea unor obscenități Înfricoșătoare este menită să arate gradul de decădere la care a ajuns omenirea

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
autorului său, o scientologie care Își propunea să ofere răspunsuri exhaustive la toate Întrebările privind originea și destinul lumii și al omenirii. În miezul acestei scientologii se află o aprigă polemică gnostică anti-astrologică, iar faptul explică de ce, ca și gnosticismul, maniheismul a fost o formă de contracultură și face oarecare lumină În privința dezastrului personal al lui Mani. În ochii regelui sasanid Bahram I, de exemplu, Mani era un antinomist periculos. După ce Îl lasă să aștepte la ușă pînă cînd Își isprăvește

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
se petrece În lume, sus și jos, războaie, Învălmășeli, strămutări, foamete, lăcomie și stăpînire, toate acestea cresc și descresc după mersul Conducătorilor. Ei sînt cei care pun În mișcare toată creația”99. Ca și gnosticismul, al cărui produs tardiv este, maniheismul nu ostenește niciodată să polemizeze cu astrologia, Îngrăditoare a liberului arbitru uman. Cele cinci planete și cele douăsprezece semne ale Zodiacului sînt Arhonți ai Întunericului 100. În Kephalaion 47, Despre cele patru lucruri de seamăl 01, ni se spune că

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
sînt altceva decît cele cinci planete, respectiv cele șapte minus Soarele și Luna) sub supravegherea unui apaitetes (un supraveghetor, literal: „cel care strînge dările” - cuvîntul fiind sinonim cu termenul de paralemptes, utilizat În tratatul gnostic Pistis Sophia, puternic influențat de maniheism). Cei cinci Arhonți sînt Stăpînii Întunecați ai celor cinci elemente: Jupiter domnește peste Fum, Venus peste Foc (ceea ce este ironic, din perspectiva astrologiei tradiționale)103, Marte peste VÎnt, Mercur peste Apă, Saturn peste Întuneric. Acestei liste i se mai adaugă

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
a planetelor. Astfel cele cinci planete capătă un rol central În sistemul maniheist, impunîndu-și cifra asupra altor zone ale realității care nu erau clasificate, În mod obișnuit, după o schemă pentadică, de pildă cele patru elemente (care, firește, devin În maniheism cinci). În felul acesta numărul cinci este, Înainte de orice, cifra Întunericului, a stăpînitorilor planetari malefici. A fost ulterior extins și asupra Lumii de Lumină, văzută ca typos față de care Întunericul este antitypos, matriță. Dacă În sistemul maniheist Lumina și Întunericul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
veșnicie, În concepția lui Mani, și o putem afirma cu toată certitudinea, Întunericul este primordial. 6. Antropologie și etică Ar fi cu neputință să examinăm aici mai mult de cîteva dintre subtilitățile antropologiei maniheiste și consecințele lor de ordin etic. Maniheismul prezintă lista completă de „trăsături distinctive” asociate dualismului: anticosmism, antisomatism, encratism, vegetarianism și docetism. Din acest motiv, specialiștii l-au ales drept reprezentant al tipului ideal al oricărui dualism sau pesimism. Inutil s-o mai spunem, maniheismul nu e decît

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
de ordin etic. Maniheismul prezintă lista completă de „trăsături distinctive” asociate dualismului: anticosmism, antisomatism, encratism, vegetarianism și docetism. Din acest motiv, specialiștii l-au ales drept reprezentant al tipului ideal al oricărui dualism sau pesimism. Inutil s-o mai spunem, maniheismul nu e decît În foarte mică măsură pesimist. Teoria dublei naturi a omenirii și a Cosmosului poate duce la atitudini variate, printre care și cea, perfect optimistă, potrivit căreia lumea Însăși se revelează În fiecare zi ca o epifanie a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Prin urmare, se va feri să-i tulbure acesteia armonia. Nu va ara pămîntul, căci n-ar putea s-o facă fără să tortureze mădularele dumnezeiești. Nici nu va face baie, de teamă să nu sfîșie apa132. 7. Dualismul maniheist Maniheismul este o reelaborare originală a tipului de gnosticism numit de Ipolit „sethian”, de la care moștenește dualismul radical Lumină-Întuneric, atenuat Întrucîtva prin prezența Spiritului (pneuma) Între acestea. Mani a acordat de asemenea credit și povestirilor gnostice referitoare la „rasa neclintită” a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]