176 matches
-
cu care-i bătea inima și privind la silueta greoaie a profesorului său, în lumina leșioasă care se cernea prin luminatorul de deasupra ușii. Un moment mai târziu, lumina cenușie, dar limpede venită din stradă o revelă pe Alex, în mantoul ei de blană cel mai elegant, cu ochii prelungi, strălucitori, cu buzele-i lungi, palide, zâmbitoare. Când John Robert se dădu la o parte, fără să scoată un cuvânt, iar ea păși înăuntru, îl văzu pe George. Expresiile zugrăvite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuse: „Bună ziua“. Alex înaintă pe lângă John Robert, care-i ținea ușa deschisă, și se opri la piciorul scării, pentru a se feri din calea lui George. Acesta trecu pe lângă ea, întorcându-și capul. Mâna lui atinse blana moale, cenușie, a mantoului lung, pe care-l purta ea, cu un cordon din verigi de metal, bine strâns în jurul taliei subțiri. Simți în nări mireasma pudrei ei. Se cutremură când ajunse în dreptul lui John Robert și acesta închise ușa în urma lui. În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Băi, o pregătise să-l găsească îmbătrânit. Acum însă, îmbrăcat într-o haină largă, neglijentă, de catifea reiată și un pulovăr gri pe care-l purta pe sub bretele, părea mai puțin bătrân. Fără să fie invitată, Alex își scoase mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspunse: — Domnul Osmore o să se îngrijească de toate detaliile astea. O să-i cer să-ți comunice în scris. John Robert se ridică. Evident, întrevederea luase sfârșit. Alex regreta că nu acceptase ceașca de ceai. Se ridică și ea, își îmbrăcă mantoul moale, învăluitor, și își strânse cordonul cu o verigă mai mult ca de obicei. — Bine, o să ținem legătura. — Da, îți mulțumesc că ai venit. Un moment mai târziu, Alex se găsea din nou în strada măturată de vânt, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
peste care continuau să se lase, șovăielnic, fulgii ca niște scame de hârtie. Începu să se uite prin „oalele cu aburi“. — Nora mea e atât de ciudată, spuse Alex. Cu toții o iubim. Ei bine, auf Wiedersehen. Alex se îndepărtă, în mantou de blană și cizme negre. Aș dori să faci cunoscut familiei tale că numele meu de familie e Scarlett-Taylor, și nu Taylor. Ce părere ai despre mama? Foarte arătoasă. Și ce lucruri minunate i-ai povestit despre mine? Absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te așteptai, nu? Puiu a clătinat din cap. Nu cred că te interesează ce fel de materiale sunt, a presupus ea. Doar culorile, nu-i așa?... Ia uite, aici avem o stofă roșie, groasă, de iarnă, numai bună de-un mantou pentru o doamnă elegantă. Ce zici? Mama ta e elegantă? Puiu a ridicat din umeri neștiind ce să-i răspundă. După cum ești tu îmbrăcat, cred că e o femeie cu gust. Nu trebuie să ai prea mulți bani ca să te
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i aia un costum la două rânduri? Nu știi? Nu contează. E un costum elegant, pentru ocazii. Trecură împreună pe sub lumina chioară din mijlocul încăperii și doamna nu-l slăbea din ochi, iar când arăta spre rafturile cu materiale pentru mantouri și pentru costume și pentru taioare, aproape că nu se uita către ceea ce arăta. Părea că știe pe dinafară locul fiecăruia. Tu vrei să-ți faci un costum? l-a iscodit ea cu interes. Ce sunt alea cupoane? a întrebat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ploaia care cădea. Pe pod, am trecut pe lângă o siluetă întoarsă cu spatele, care, aplecată peste parapet, părea că privește fluviul. Uitându-mă mai bine am văzut o femeie tânără și subțire, îmbrăcată în negru. Între părul întunecat și gulerul mantoului i se zărea doar ceafa, proaspătă și umedă, la care n-am rămas nesimțitor. Dar, după o clipă de șovăială, mi-am văzut de drum. Ajuns la capătul podului, am apucat-o pe chei, în direcția cartierului Saint-Michel, unde locuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
muzical, datorită numeroaselor obiecte metalice prinse pe toată suprafața sa. Există o tehnică de dans care permite obținerea maximumului de efecte muzicale și șamanul nu dansează la fel dacă și-a pus centura grea cu conuri metalice a golzilor sau mantouri cu ciucuri agățați pe spatele și umerii tungușilor din Transbaikalia. Un bun șaman știe, variindu-și mișcările, să producă o muzică nuanțată, care va sublinia peripețiile ședinței. În pofida diferențelor în ceea ce privește decorul, simbolizarea și uneori croiala costumelor tungușilor (excepție făcând cele
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
la pulpă și ale cărei două pulpane din față, mânecile și mai ales spatele poartă diferite pandantive din piele, pânză grosolană și metal; - un pieptar din piele tăbăcită în untură de pește, legat în jurul gâtului cu două fâșii, acoperind tăietura mantoului și coborând mai jos de talie; - o tichie din piele tăbăcită în grăsime de pește dotată uneori cu franjuri care ascund partea de sus a feței și ridicată la șamanii puternici care pot coborî în lumea inferioară, alteori cu o
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
cu ochii lui Ashargin. Era ferm hotărât să treacă la acțiune, dar se forță să mai observe încă spațiul în care urma să acționeze. Invitații erau strânși în apropierea ușii. Erau preoți, sub îndrumarea lui Yeladji, seniorul supraveghetor, înveșmântat în mantoul său de aur și argint. Figura-i buhăită părea îmbufnată, de parcă nu-i plăcea deloc ceea ce se petrecea. Dar considera că era mai bine să nu zică nimic. Ceilalți stăteau muți ca și el. Funcționari de la curte, pe care Gosseyn-Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu ochii lui Ashargin. Era ferm hotărât să treacă la acțiune, dar se forță să mai observe încă spațiul în care urma să acționeze. Invitații erau strânși în apropierea ușii. Erau preoți, sub îndrumarea lui Yeladji, seniorul supraveghetor, înveșmântat în mantoul său de aur și argint. Figura-i buhăită părea îmbufnată, de parcă nu-i plăcea deloc ceea ce se petrecea. Dar considera că era mai bine să nu zică nimic. Ceilalți stăteau muți ca și el. Funcționari de la curte, pe care Gosseyn-Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Îndrăzneața Sonia se-nroșise până la rădăcina șuvițelor care îi alunecau de sub văl, dar spusese răspicat: „Da!“. Secvența, răspunsul și întrebarea bătuseră drumul Paris dus-întors și fuseseră luate de toate știrile. Sonia se văzu la jurnalul de seară, cu fular și mantou, dar purtând în ochi aceeași sclipire precum a maică-sii, care le spunea tuturor că e franțuzoaică. Te-ai gândit că și noi ținem fiecare, ca tot Pământul, de câte un punct cardinal? zise Veterinara. Omar se uita pe un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se piaptănă. Ea, care nu-și vedea părul decât seara, dinaintea oglinzii, atunci se reflecta pân’ la brâu, luminată de spoturile de pe marginea ramei în care erau fixate suportul pentru prosop, uscătorul de mâini, robinetul unui bideu. Era îmbrăcată în mantoul gri-șobolan cu care de obicei venea la birou și cu russari în același ton,răsucit împrejurul feței, însă ochii ei spuneau singuri ceea ce mintea ținea ascuns. Pomeții îi înfloriseră și arătau mătăsoși. Era palidă și pierdută într-o fericire secretă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
avea puterea să o ridice. O înconjuraseră, erau trei, „atâta risipă pentru o femeie!“, gândise, cu gura năclăită de sânge, și bolborosi: — Ai să-mi plătești asta, nenorocitule! — Și eu care crezusem că nimeni nu ți-a mai umblat sub mantou de vreo zece ani! Cățea prefăcută! Să nu-i uitați geanta! Are sigur documente în ea! Așadar, turnătorul era cu ei. Vorbea în întuneric, fără să se ferească ori să-i mai pese că îl recunoștea: era șeful biroului de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
desprins al perdelei lăsa să se vadă o lună galbenă, în zdrențe, închipuită de un pictor nebun. Femeia ținea gura ușor întredeschisă. N-avea reprezentarea concretă a sumei. Doar o cifră cu multe zerouri, apoi, cu un efort de imaginație, mantoul de astrahan și guler de vulpi visat de pe vremea bacalaureatului, o broșă de aur în locul cățelului ieftin din duble, un apartament mobilat cumsecade, poate o mașină... Pe buzele sculptorului răsări un zâmbet urât. Avea să dea dracului "capodoperele" și posteritatea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de opt zile. Jennifer era singura femeie pe care am abordat-o vreodată pe stradă. Eram Într-o cafenea de pe Champs-Élysées după ce vizionasem un film la spectacolul de la miezul nopții, iar ea intrase, cu picioarele goale În espadrile, purtînd un mantou vechi de blană cam tocit, o pereche de blugi și una din acele cămăși de mătase despre care am aflat mai tîrziu că erau singura ei cochetărie. CÎnd a ieșit din cafenea, m-am uitat pe geam cum se Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cu ocazia unei cine la Bénazéraf, Julie Îl cunoscuse pe Deleuze, iar de atunci se lansa tot timpul În justificări intelectuale ale pornografiei, ceea ce devenise insuportabil. În plus, Îl costa scump, ea se obișnuise de la filmări cu Rolls-urile Închiriate, cu mantourile de blană și cu toate acele tinichele erotice de prost-gust pe care el, Îmbătrânind, le suporta din ce În ce mai greu. La sfârșitul lui ’74, fu nevoit să vândă vila din Sainte-Maxime. Câteva luni mai târziu, Îi cumpără lui Bruno o garsonieră lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
degetele îi tremurau atît de emoție cît și din cauza faptului că sticla era extrem de rece, aproape congelată. Profitînd de această agitație la bar, al doilea bărbat prezent în cafenea, avînd în jur de 30 de ani, își scoase pălăria și mantoul și le atîrnă cu mișcări apoape invizibile în cuier. nu puteam să-mi dau seama de cînd aștepta el acest moment pentru a se face comod, dar fără îndoială nu avusese curajul să o facă înainte. Pînă la urmă barmanul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
geam. Încă două împușcături se auziră în direcția în care se îndreptă cel urmărit și nici o reacțiune din partea agenților. Trecu un timp, părând, din lipsa unei unități de măsură, nelimitat, fără nici o schimbare, și, de frig, Pica se zgribuli în mantoul devenit insuficient. Deodată, o fâșie de lumină mișcătoare pătrunse prin orificiul ușii, după aceea alta, în fine, chiar pe fereastră se iviră pete mobile de lumină. Pica privi pe ferăstruica ușii și văzu câteva mici reflectoare ce îmbrățișau concentric cavoul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îngerul arăta cu spada spre cer, găsiră trupul neînsuflețit al unei domnișoare de cea mai bună condiție, după înfățișare. Consternați, traseră corpul în cavou și căutară un semn de identificare. Fata nu avea poșetă, nimic asupră-i, plecase numai cu mantoul pe ea, în grabă. Cadavrul fu transportat dimineață la Morgă și poliția făcu ipoteze. Siguranța avea informații despre legăturile lui Gavrilcea cu Pica, nu poseda însă fotografia acesteia, de vreme ce Pica nu era pusă personal sub observație, întrucît nu era amestecată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ieșea în oraș, să-i cumpere un anume tuș, ce i se sfârșise și care devenise rar. Madam Ioanide se întoarse acasă la vremea mesei. Arhitectul o văzu intrând pe poartă, o auzi urcând scara la etaj să-și lase mantoul, apoi recoborînd în sufragerie. Peste puțin, madam Ioanide chemă pe arhitect la masă. Ioanide era un om care, când încredința cuiva o misiune oricât de neînsemnată, aștepta cu nerăbdare îndeplinirea ei și pretindea ca mandatarul să dea un raport imediat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el se dă în spectacol; utilizarea furculiței pentru toate înlesnirile pe care un astfel de instrument le poate aduce în servirea mesei nu are nicio semnificație. Astfel, în acest climat ecuatorial, am întâlnit un sătean care se sufoca sub un mantou gros de iarnă, spectacol neobișnuit pe care l-am căuta în zadar la lucrătorii manuali din Etoumbi, unde nu există niciodată o asemenea lipsă de adaptare a utilizării. Mai înainte, constrângerea nevoilor vitale construia economia monetară, pe de o parte
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
mă vede nimeni". Exact ca atunci când eram copil: afară din casă eram țeapăn, monosilabic și inexpresiv. Seara, după ce mi se făcea baie (să fi avut 3 ani? 4 ani?), ieșeam din cadă, îmi puneam în jurul gâtului blana de vulpe de la mantoul mamei atârnat în cuier ― capul vulpii cu ochii de sticlă și labele cu ghearele intacte îmi atârnau pe burtă ― și țopăiam, gol, în fața oglinzii, țipând de fericire și libertate. Ceea ce mă uimește, în caseta montată de Eugenia Vodă, este că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care știe să se bucure din plin de toate mărunțișurile ritualului erotic: glasul iubitei la telefon, fotografiile, scrisorile cu caligrafia și mireasma lor parfumată, zâmbetul și privirea, căldura ori răceala mâinii, atingerea involuntară a unor piese de vestimentație feminină (găsind mantoul Dianei atârnat peste paltonul său, Bizu simți "o voluptate nouă", fetișistă, de mare intensitate, care-i oprește inima în loc) în fine, întreg repertoriul menit să pregătească și să amâne tacticos actul fatal al împreunării. Ca atare, deși e obsedat de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]