178 matches
-
politică, a voinței Americii de a schimba lumea conform dezideratelor ei, dar fără traducere în fapt (Umberto Eco se întreba retoric de ce oare Superman, dispunând de puterile sale nemăsurate și de conștiința Binelui, nu îi eliberează pe chinezi de sub jugul maoist?).784 Cei mai mulți interpreți au localizat însă în efigia lui Superman nu doar codul moral absolut al societății americane post-industriale, dar și o încărcătură politică specifică, bagaj ideologic care i-a contaminat pe toți super-eroii la originile lor interbelice. În contextul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dată Scopul Societății. Cunoscut printre angajați drept cei cinci stâlpi ai Înțelepciunii, Scopul Societății este gogoașa corporatistă numărul 1. (Prin ce distorsionare a logicii au ajuns capitaliștii convinși de la sfârșitul secolului XX să imite slogane scandate la origini de țăranii maoiști care nu aveau voie să posede nici măcar o bicicletă?) —Cei Cinci Stâlpi ai societății noastre sunt: 1/ Unitate! 2/ Onestitate reciprocă! 3/ Rezultate optime! 4/ Clientul contează! 5/Dedicați succesului! Îl văd pe Dave cum se luptă cu bărbăție să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fi crimele stalinismului (unde intră epurările din timpul Marii Terori, precum și uciderile din Arhipelagul Gulag), genocidul armenilor de către Imperiul Otoman, teroarea dezlănțuită de către khmerii roșii ai lui Pol-Pot în Cambodgia, dezastrele umane însumând zeci de milioane de victime din China maoistă, și alte atâtea calamități care au zguduit umanitatea în ultima sută de ani. Fără a intra în detaliile disputei, important de menționat este că poziția lui Nolte, la care au aderat și alți istorici și intelectuali germani (Joachim Fest, Michael
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
poeților de la Black Mountain au influențat viziunea altor școli ce urmau să apară pe scena culturală americană, precum L=A=N=G=U=A=G=E (vezi). BLACK PANTHER PARTY Organizație revoluționară afro-americană de orientare socialistă, adoptând elemente de ideologie maoistă ("puterea politică vine prin violență"), brațul înarmat al mișcărilor militante afro-americane acoperite de sintagma și sloganul Black Power (vezi mai jos), este urmarea unei tendințe importante la mijlocul anilor șaizeci de distanțare a unor militanți din Mișcarea drepturilor civile (vezi, în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
doctor în științe istorice și politice, cercetător principal la CNRS, profesor, autor a numeroase lucrări și articole asupra comunismului și a extremelor europene. Momente cruciale: 1988-1991: Prăbușirea sistemului mondial comunist • Asasinat politic; Spionaj; Informare/Dezinformare; Khmerii roșii; Luptă armată; Maoism/maoiști; Zidul Berlinului; Partidul Stângii Europene; Poliție politică; Postcomunism; Terorism. JEAN-LOUIS PANNÉ, istoric, a colaborat cu Boris Souvarine și cu Franșois Furet. Este autorul lucrării Boris Souvarine, le premier dîsenchantî du communisme (Boris Souvarine, primul vindecat de comunism [Robert Laffont, 1993
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
criza partidelor de stânga tradiționale, îndeosebi comuniste. PC sunt din ce în ce mai marginalizate, cu excepția celui din Uruguay acesta fiind bine integrat în Frente Amplio și ocupând un minister. Aceasta este cadrul general de criză în care au loc unele convulsii de natură maoistă în Peru și în Mexic. Din cauza pierderii de prestigiu suferite de URSS, în anii 1960 s-au produs sciziuni maoiste în mai multe PC, ca de exemplu în Brazilia unde PC brazilian marxist-leninist s-a impus în fața partidului ortodox. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Frente Amplio și ocupând un minister. Aceasta este cadrul general de criză în care au loc unele convulsii de natură maoistă în Peru și în Mexic. Din cauza pierderii de prestigiu suferite de URSS, în anii 1960 s-au produs sciziuni maoiste în mai multe PC, ca de exemplu în Brazilia unde PC brazilian marxist-leninist s-a impus în fața partidului ortodox. în Peru, alături de PC peruan-unitar, apare în 1964 și PCP Bandera roja, a cărui aripă radicală, condusă de universitarul Abimael Guzman
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unde PC brazilian marxist-leninist s-a impus în fața partidului ortodox. în Peru, alături de PC peruan-unitar, apare în 1964 și PCP Bandera roja, a cărui aripă radicală, condusă de universitarul Abimael Guzman, constituie PC Sentero luminoso, de la o expresie cu rezonanță maoistă preluată din scrierile lui Mariategui. Intensa lui activitate teroristă*, care se desfășoară între 1980 și 1992, din Sierra Centrale până în împrejurimile Limei, provoacă moartea a zeci de mii de persoane de toate condițiile și convingerile - cu responsabilitatea, ca și în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
provoacă moartea a zeci de mii de persoane de toate condițiile și convingerile - cu responsabilitatea, ca și în Columbia, a armatei și a organizațiilor paramilitare. Arestarea lui Guzman și a locotenenților săi pune capăt vărsărilor de sânge. Nu mai puțin maoistă ca inspirație este experiența mexicană a Armatei Zapatiste de Eliberare Națională (EZLN) care, sub conducerea „vice-comandantului Marcos” - Rafael Guillen purtând întotdeauna cagulă - îmbină militarizarea comunistă și indigenismul propriu statului Chiapas pentru ca, după o îndelungată pregătire, să provoace o surpriză prin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a datoriilor internaționale al Argentinei și Ecuadorului. Practică o politică de deschidere față de toate țările ostile Statelor Unite, îndeosebi față de Iran și de China*. Crezându-se amenințat de o intervenție americană, el se pregătește de un „război al poporului” de inspirație maoistă, dar se înarmează masiv și pe plan convențional - avioane și rachete de origine rusă, deservite de specialiști cubanezi. și Bolivia s-a angajat pe calea construirii socialismului, dar după un model mult mai democratic de când, în decembrie 2005, reprezentantul Mișcării
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau democrat-conservatoare, mișcarea din Mai ’68* reaprinzând fervoarea revoluționară, ocazionează emergența unui virulent anticomunism de stânga. Cu deosebire în Franța și în Portugalia (aici, cu Revoluția garoafelor*), PC prosovietice, criticate până acum de troțkiști, se văd atacate în prezent de maoiști* și de curentele anarhiste. Sunt uneori vizate și de terorism - cazul Brigăzilor roșii din Italia. începând din 1974, odată cu publicarea Arhipelagului Gulag a lui Alexandr Soljenițîn, și cu dezvăluirile asupra sistemului concentraționar*, anticomunismul se alătură luptei disidenților*. Moartea, în 1976
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PCF merge până la a acuza guvernul Daladier că instaurează fascismul în Franța, și își va reitera acuzația și contra lui de Gaulle, în 1958, eufemizând-o ulterior sub forma „putere personală”. Stângiștii* au utilizat deseori aceeași retorică. în anii 1970, maoiști* francezi din Stânga Proletară sau din PCMLF-HR își legitimează atacurile lor contra regimului democratic calificându-l ca fascist, iar Fracțiunea Armata Roșie din Germania sau Brigăzile Roșii din Italia vor face la fel pentru a justifica terorismul*. Alții își îndreaptă argumentația
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iar Fracțiunea Armata Roșie din Germania sau Brigăzile Roșii din Italia vor face la fel pentru a justifica terorismul*. Alții își îndreaptă argumentația contra comuniștilor: anarhiștii* au denunțat de timpuriu „fascismul roșu” (Voline, 1934), în vreme ce, în anii 1970, unele organizații maoiste califică partidele prosovietice ca fiind „social-fasciste”. ANTIIMPERIALISM CONTRA IMPERIALISMULUI, STADIUL CEL MAI îNALT AL CAPITALISMULUI Lupta antiimperialistă a fost una din axele majore ale ideologiei marxist-leniniste și ale strategiei sistemului comunist mondial. Centrată pe Europa, după primul război mondial, ea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
riscă să favorizeze o preluare a ștafetei de către imperialismul american? Nu mai puțin stânjenitoare sunt pretențiile Chinei* de a se afirma ca lider natural al „luptei popoarelor” Această tentativă i-a făcut pe guvernanții de la Beijing - urmați imediat de grupurile maoiste* din lumea întreagă - să denunțe în regimul „noilor țari” de la Moscova „social-imperialismul” - ceea ce a dus la apropieri diplomatice neașteptate. Pentru că, dacă în anii 1970, URSS devenise pentru China „dușmanul principal”, dislocarea frontului antiimperialist presupunea o apropiere de SUA și de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contra linșajelor. Până la frontul popular* acest separatism teritorial este integrat în programul PCA și este apărat și de Troțki*, care face din „problema negrilor” o chestiune națională. Tematica autoapărării reapare în 1966, odată cu crearea Black Power Party, grupare de orientare maoistă*, față de care PCA oscilează între condamnare și entrism (integrarea membrilor). El își renovează imaginea antirasistă inițiind o campanie de solidaritate mondială cu Angela Davis, una din membrele de culoare ale conducerii sale, arestată în 1970; de această campanie vor profita
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și evocă, în februarie 1956, „noua fază a istoriei lumii, prevestită de Lenin, în cursul căreia popoarele din Orient vor juca un rol decisiv pentru viitorul universului”. Izbucnirea conflictului chino-sovietic* la începutul anilor 1960 ruinează această politică „Marea schismă” dintre maoiști* și „revizioniști” se traduce prin divizarea profundă a mișcării comuniste internaționale*, fiecare partid fiind obligat să se alinieze pe pozițiile URSS sau ale Chinei, fapt care provoacă sciziuni în sânul PC din Filipine, Birmania, India și Indonezia. Iar înspre final
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
istorie a bolșevismului publicând un Tratat de istorie a Partidului Comunist Bolșevic al Uniunii Sovietice care, tradus în numeroase limbi, va fi, până în 1953 - și pentru unii, și multă vreme după aceea - „biblia” comuniștilor din lumea întreagă, iar apoi a maoiștilor*. LEONID ILICI BREJNEV Născut în decembrie 1906 într-o familie de muncitori ruși din Ucraina, Leonid Brejnev absolvă cursurile unei școli medii tehnice. Muncitor metalurgist în 1921, el intră în Komsomol iar, între 1923 și 1927 studiază într-un institut
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
incapabil de așa ceva, atât din cauza totalei sale lipse de experiență în problemele economiei moderne, cât și a conflictelor care amenințau țara la marginile ei. Va fi nevoie de aproape jumătate de secol pentru ca RPC să se degajeze de un totalitarism maoist de mai mică sau de mai mare intensitate pentru a se alătura economiilor de piață, continuând în același timp să evolueze în limitele unui regim autoritar. Propunerea făcută în 1949 de către Stalin* ca PCC să se mulțumească într-o primă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
raporturile dintre putere și masele populare, ea antrenează mai multe diviziuni, mai multe nenorociri, mai multă sărăcie și o indiscutabilă slăbire în fața URSS. După eșecul devastator al Marelui Salt înainte, cel al Revoluției culturale dă o lovitură de moarte regimului maoist. și totuși, o dată în plus, Mao nu se resemnează. Timp de cinci ani, el va încerca să salveze atât Revoluția culturală, cât și propria-i imagine istorică, sprijinindu-se succesiv pe primul său ministru Zhou Enlai, pe care-l detestă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe 4 iunie 1989. înainte, regimul știa ce vrea să facă, dar nu știa întotdeauna cum, pentru că ezită încă asupra părților relative de dictatură și de democrație* și asupra rolului sectorului de stat. Cu începere din 1976, șapa de plumb maoistă este puțin câte puțin înlăturată sub loviturile puternice ale liderilor în vârstă sprijiniți de populația urbană; printre aceștia, Deng Xiaoping, revenit pe scena politică în iulie 1977. La sfârșitul anului 1978, victoria lor este completă, dar ea facilitează apariția unei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru a-și legitima puterea, cât și la crearea de partide afiliate la Internaționala comunistă*. în acest context ideologic, proletariatul s-a transformat în obiect revoluționar plecând de la mitul unei clase muncitoare unificate, colportat de leniniști, de staliniști și de maoiști*, dar și de opozițiile comuniste. în schimb, în țările cu regim comunist, distincția teoretică dintre clasa muncitoare și proletariat - asimilat cu partidul comunist - s-a transformat într-o contradicție fundamentală. în spatele fațadei „puterii celor ce muncesc”, promovată în lumea întreagă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de regrete; acesta este de altfel și unul din motivele care-i fac pe numeroși nemulțumiți să rămână în partid, pentru a nu se rupe de „familie”. Alții își mențin angajamentul fie în cadrul comunismului heterodox al diverselor grupuri troțkiste sau maoiste* - care vor recurge și ele, la rândul lor, la epurări și excluderi -, fie în cel al socialismului tradițional -: în aprilie 1923, Frossard creează o Uniune Social-Comunistă și un ziar, L’Egalitî, înainte de a se alătura SFIO. Sunt și unii care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ecou în mediile studențești. în anii 1960 se înmulțesc grupurile situate la stânga PCF și care-i critică politica - îndeosebi în timpul războiului din Algeria - dar și pe aceea a comunismului sovietic: în afara anarhiștilor* și a troțkiștilor*, apar Partidul Socialist Unificat și maoiștii*, preveniți în parte din PCF. în mai 1968, „stângismul” cunoaște în Franța ora sa de glorie. Astfel, pe 4 mai 1968, Georges Marchais, secretar al PCF, îi stigmatizează pe „stângiști” și pe „fasciști” și-l denunță pe „anarhistul german Cohn-Bendit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
marxism-leninismului în care dezvoltările cele mai excesive ale lui Stalin sunt trecute sub tăcere. Utilizarea polemică a ,leninismului” reapare în 1960 când, în cadrul conflictului chino-sovietic, Mao* publică un editorial intitulat ,Trăiască leninismul!”, în care sovieticii sunt denunțați ca ,revizioniștii moderni”; maoiștii*, care recuperează figura lui Stalin, se reclamă de la maxism-leninism, aceasta fiind considerată singura teorie revoluționară înainte ca ,gândirea mao tzedun” să vină să măture totul în vâltoarea Revoluției Culturale*. ELIBERARE REVENIREA LA LIBERTATE SAU SOVIETIZARE? Eliberarea constituie cea mai fastă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
punctul de a-și elimina revoluționari exinzându-și zona de influență până în Panama, Venezuela și Ecuador. O altă mișcare armată activă își are baza în Peru. PC din Peru pentru Cărarea Luminoasă (Sentero Luminoso) al lui Josî Carlos Mariategui, de inspirație maoistă* a fost fondat în 1970 de universitarul Abimael Guzman Reynoso. Intrat în mișcarea de gherilă în mai 1980, el și-a implantat formațiunile în rândurile populației indio de la țară. Autor a numeroase masacre - circa 30.000 de morți - Sentero Luminoso
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]