42,328 matches
-
iepuri dintro lovitură...". Mai rar e notata în mesaje închiderea lui e la i, de altfel o trăsătură general populară ("unile bîrfe se adeveresc"), chiar dacă este fixată oarecum în stereotipurile despre vorbirea moldoveneasca ("pi moldovenește"). Unele fragmente cuprind acumulări ale mărcilor pronunției regionale - "tăt are să shie ghine..." - tinzînd să devină un fel de ghicitori, jocuri de perspicacitate în care trebuie reconstituita grafia sau intonația dezambiguizantă a oralității: "tsii shiuda?" (ți-e ciuda?); "shi mai vorba să shie" (probabil: ce-i, măi
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
sînge albastru. Misty își relatează povestea sub forma unui jurnal pe care-l adresează soțului ei, Peter, aflat în comă după o tentativă de sinucidere. Impregnat de climatul de angoasă și paranoia al insulei, plin de detalii ciudate, Jurnalul poartă marca stilistică a lui Chuck Palahniuk - fraze scurte, repetitive, ce degajă autentica forță a personajelor sălbatice și dezaxate - scrie „The New York Times”.
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
Iuliana Alexa La sud de graniță, la vest de soare este al doilea roman din creația romancierului japonez, Haruki Murakami, tradus la noi. Traducătoarea Angela Hondru, orientalist de marcă și profesoară la Universitatea din București, reușește să transmită în română tensiunea epică a unui roman de o simplitate rece. Este un roman cu miză exclusivă pe poveste. Pe scurt, Hajime, personajul narator, se îndrăgostește la începutul adolescenței de Shimamoto
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
Tudorel Urian Poet de marcă și publicist incisiv la revista ieșeană „Timpul”, președinte al deja celebrei Asociații culturale „CLUB 8”, O.(vidiu) Nimigean este unul dintre acei scriitori mereu săriți din sintezele literare care se respectă (de tipul: „generația X”, „postmodernismul literar românesc”, „poezia anilor
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
Estetismului agnostic i se suprapune postura narcisistă a personajelor principale, pentru care „lumea celorlalți” nu mai există. Rezultatul: abolirea legăturilor interumane, apoteoza scriiturii, explorarea universurilor interioare insondabile și, mai ales, declararea realității drept entitate incomprehensibilă. Există, evident, și disidenți de marcă față de această generală tendință (e de ajuns să ne gîndim la Thomas Mann, Mihail Bulgakov, romancierii sud-americani etc.), iar autorul se oprește cu delicii asupra operei lor. Nu e mai puțin adevărat însă că substanța ireductibilă a secolului se opune
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
probabil unei intonații diferite de cea care ni se pare azi dominantă: cu cele două elemente despărțite prin virgulă. Explicația pragmatică dată salutului corespunde acestei intonații: autoarea consideră că elemente precum apoi, păi, hai atenuează bruschețea întreruperii conversației, funcționînd ca mărci introductive pentru salutul de despărțire: „După cum reiese din exemple, este vorba de exprimarea unei anumite stări sufletești a vorbitorului care, hotărîndu-se să plece, este nevoit să iasă din situația favorabilă interacțiunii lingvistice, să întrerupă conversația. Pentru ca întreruperea să nu se
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
salut, majoritatea din mesaje informale, de pe forumuri de discuții din Internet: „te sun eu în 10 minute și-ți spun timpii de la boxe... hai pa...”; „mai vorbim noi. Hai pa ”. De cele mai multe ori, salutul apare singur, la încheierea mesajului, fără mărci particulare. Poate intra totuși în combinații: cu cuvinte străine („hai pa all”), cu explicații și justificări („hai pa, că io o tai!!!”; „hai pa că am treabă, nu stau acum...” - și mai ales cu alte formule de salut: „hai pa
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
pot fi explicate ca reprezentînd o folosire glumeață, intenționat aberantă, de un gen atestat încă din schițele și miticismele lui Caragiale („te apropii de Mitică și-l saluți: el îți răspunde amabil: - Adio! O ultimă observație: rolul interjecției hai ca marcă a registrului colocvial-juvenil se confirmă și în combinație cu alte saluturi: „hai vacanță plăcută, dar să te gândești și la cei ce muncesc”.
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
ziua bună. De fapt, rolul reînnoirii e întotdeauna cel de a remotiva salutul, actualizînd conținutul său semantic și pragmatic originar, de urare. Remotivarea sporește nu numai expresivitatea, ci și valorea socială a formulelor: în interiorul codului politeții, de-clișeizarea funcționează ca marcă de respect individual. În bună ziua - formulă bazată totuși pe o elipsă - urarea, desigur, nu se mai percepe. O zi bună inovează păstrînd continuitatea cu formula prototipică („bună să-ți fie ziua” / „să ai o zi bună”) - ceea ce îi asigură probabil
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
prin intermediul unui simbol ale cărui prezență și semnificație s-au putut vedea în toate volumele; apariția, în momentele tensionate ale „intrigii” din al doilea volum a trăsurii hîrbuite constituie cheia perspectivei romanești asupra faptelor care structurează firul epic al cărții, marca stilistică a romanului și marca istorică a epocii, cînd roșii spun „înainte”, iar conservatorii, „înapoi”, cupeul hîrbuit, calul costeliv și birjarul adormit reprezintă semnalele avertizoare ale imobilității, ale stopării unui proces istoric a cărui țintă este progresul. Există în Prințul
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
prezență și semnificație s-au putut vedea în toate volumele; apariția, în momentele tensionate ale „intrigii” din al doilea volum a trăsurii hîrbuite constituie cheia perspectivei romanești asupra faptelor care structurează firul epic al cărții, marca stilistică a romanului și marca istorică a epocii, cînd roșii spun „înainte”, iar conservatorii, „înapoi”, cupeul hîrbuit, calul costeliv și birjarul adormit reprezintă semnalele avertizoare ale imobilității, ale stopării unui proces istoric a cărui țintă este progresul. Există în Prințul Ghica numeroase disocieri interesante care
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
cu muzică ambientală, clasică sau cu zgomote din natură, jocuri pe telefonul mobil, un pulovăr de croșetat sau o idee care să te țină ocupat și concentrat mai mult timp, sandvișuri variate, o sticlă cu lapte, cafea columbiană (de preferință marca Juan Varez) sau ceai de tei, să ai o trusă de manichiură, cămașă și o pereche de șosete la schimb, să fii neapărat fumător și tolerant cu basarabenii. Să presupunem acum că ai supraviețuit cozilor în forma unui motiv textil
N-aveți un pașaport în plus? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13575_a_14900]
-
la 275 (Teja Bach). Senzaționala descoperire pe care o înfățișăm în fotografiile de față vine să adauge canonului brâncușian un bronz cu desăvârșire necunoscut: un cap de femeie care poartă semnătura sculptorului și - tot de mâna lui - data, 1907, precum și marca turnătoriei: Valsuani. Sculptura aparține unui colecționar care, firește - foarte firește - voiește să nu-și divulge identitatea. Piesa a fost achiziționată la Paris în același an când sculptorului, care împlinise 30 de ani, nu-i mai era îngăduit să fie student
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
tocmai redescoperise farmecul pluripartidismului. În climatul foarte încrîncenat, total lipsit de umor, al vieții politice de la începutul anilor ’90, Partidul Liber Schimbist (identificat cu persoana lui Ștefan Cazimir; eu, cel puțin, nu am știut niciodată numele vreunui alt membru de marcă al acestei formațiuni politice) a jucat rolul unei supape menite să regleze prin bună dispoziție, relaxare și (uneori) bagatelizare, presiunea (adesea) prea ridicată din cele două camere (parlamentare). Metoda era simplă și mai întotdeauna eficientă. Pe fundalul unor dezbateri excesiv de
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
este vorba în propozițiune»” (azi.ro/arhive /2002/ 03/26); „culmea e că nu despre fostul rege era vorba în propozițiune” (Dimineața, 58, 1997). Evident, propozițiune apare și în alte situații ironice, în afara sintagmei citate, dar adesea în prezența altor mărci parodice „astă ultimă propozițiune este din partea lui Anoton după «doo» căni de vin” (poezie.ro). Utilizările serioase sînt în mod previzibil legate de vîrsta, cultura, educația vorbitorilor; în genere formele în -țiune apar, ca rezultat al unor fenomene de izolare
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
literare, considerații asupra vieții literare, reacții la realitatea politică și socială din anii tranziției, reflexii asupra politicii externe și a modului în care este promovată imaginea României în lume). ( Aproape) Nimic din aceste articole nu mai poartă semnele inconfundabile ale mărcii Mircea Cărtărescu. Metaforele și visul au dispărut, tonul este rațional, argumentația corectă. Judecățile sînt impecabile, dar oarecum la nivelul bunului simț. Ele se situează pe o linie de mijloc ( împăciuitoristă?) între tendințele contradictorii care au scindat lumea culturală și societatea
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
Sfinxului, inumană expresie a dezumanizării artei, a râvnit-o Gheorghe Pituț, ci perenitatea învederată de geniul creștinismului, de la sonetele lui Dante și Eminescu, la siderala elegie blagiană. "Noblețe" nu este doar unul din sonetele demne de orice antologie, ci și marca stilistică a omului și poetului Gheorghe Pituț: Culoarea morți-i frumusețea/ frunzelor galbene ce cad/ de mii de ani pe-același vad/ dar fără ură, cu tandrețea/ timpului-gâdele nomad/ care ne-nvață ce-i noblețea/ de a te pierde cu
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
se înscriu pe aceeași linie în regimul confruntărilor, atunci când vizează chiar pe N. A. Ursu, autorul ediției Dosoftei, el "greșind" atunci când îi atribuie poetului Cuvinte de jele la robia Ierusalimului și Stihuri la dumnezeiescul David, "în care nu se pot recunoaște mărci stilistice dosofteiene, ca și în "epigrama lui David", argumentele editorului, afirmat drept "eminent", pledând "mai degrabă pentru paternitatea Spătarului Milescu". Nici recunoscutului comparatist Ladislav Gáldi nu i se trece cu vederea că repetă "eroarea de optică" atunci când îl explică pe
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
prilejuri că, din păcate, cu foarte puține excepții, acțiunile mari de promovare a culturii și spiritualității românești peste hotare nu sunt realizate de instituții abilitate ale statului român sau de diplomați de profesie, ci de o serie de intelectuali de marcă, de origine română, reprezentanții comunității române din diaspora. Între cei mai harnici și mai plini de har sunt, În opinia noastră, Lucian HETCO din Germania, Ioan MICLĂU și George ROCA din Australia, Alexandru CETĂȚEANU, Ligya DIACONESCU și George FILIP din
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
mișcă pe toți îi mișcă scaunul e tare / se dezbracă a haine de piele / miroase a sânge în nările lor". Și asta-i tot, când tocmai devenea interesant Cartea nu are nerv, nu se rețin piese pentru că nu există o marcă personală bine conturată. Uneori efectul de dramatism e ratat lamentabil: "cu ochii închiși i se aude respirația hâ hă hâ hă / ultima filă punct punct și brusc... liniște / hâ hă hâ hă întuneric / respirația ta respirația mea respiră respirăm / hâ
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
experiență cît de greu e să "repari" un text stîngaci și plin de erori; mai simplu ar fi să-l rescrii cap-coadă. Și sînt redactori "maniaci" care chiar o fac, anonim și gratis, confruntînd cu originalul, restabilind sensurile, topica și marca stilistică, dar ei aparțin "școlii vechi", care mai avea cultul muncii bine făcute, niște fraieri care pun mai presus de retribuția ei (mică) pasiunea pentru profesie. Ei știu cel mai bine că traducerea e o muncă de creație mai dificilă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
prefera totuși sintagma semn iconic. În jargonul informatic actual pe care îl ilustrez culegînd cîteva exemple din manuale, dicționare, explicații și articole disponibile în Internet - apare forma icon (a cărei pronunție nu e deductibilă din scris, despărțirea prin cratimă a mărcilor de flexiune nefiind un indiciu neechivoc), în contexte uneori extrem de hibride prin amestecul limbilor: "dați dublu clic pe My Computer, selectați icon-ul unității floppy și trageți-l pe desktop" ( e-media/computerworld); cu pluralul neutru - "Băieții de acolo au
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
pe cei în cauză de prea multe comentarii și implicit de foarte posibile alunecări în ridicol. Pentru că poezia lui Șerban Foarță este o perpetuă șaradă în care niciodată ceea ce se vede nu este ceea ce pare a fi. Stilul Foarță, probabil marca cea mai protejată din lirica românească, este un amestec între spontaneitate - improvizația după ureche demnă de un lăutar rutinat - și erudiție rafinată, de doctor în litere. De o parte ludicul, bășcălia, calamburul, coq-à-l’âne-ul, mimologismele, culorile, sevele și miresmele unui
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
comunismului, atunci se poate spune că Doamna Monica Lovinescu s-a aflat în prima lui linie. Într-o vreme în care oficialitățile americane, din rațiuni diplomatice, au impus postului de radio „Europa Liberă" o oarecare moderație în criticarea „democrației originale" - marcă inconfundabilă a regimului Ceaușescu - în Franța, Monica Lovinescu a pus la punct - împreună cu Mihnea Berindei, Dinu Zamfirescu etc. - o strategie în trepte pentru a face să treacă pe post știrile cele mai incomode. Aceasta presupunea într-o primă etapă trimiterea
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
când, în chipul cacofoniei crase și deloc inocente și a dezacordului: "feerica cadență" și, iată, " Și calde nimburi ne-apăru pe umeri", îmi apăru și mie, clară și dureroasă în fața ochilor, situația. Fusese magic "vântul cel negru" între tristețile de marcă ale unei nopți de revelion, dar și el s-a risipit pe dată, ca și prezența "martorului blând la nunta Apelor", care n-a mai avut rezonanță și nici importanță în peisajul moldav, întotdeauna dulce, din Despre Orașul meu. ( Romel-Ion
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]