665 matches
-
cotoiul Ionică apare de după peretele de flori cu o turturică în bot. Vie. Fâlfâind în botul lui. Scoțând țipete de protest; de protest dragă Nelule. Și penajul acela... pur, gri cu alb... zbaterea aripilor ca pălăria de seară a unei marchize din secolul trecut, făcându-și vânt cu evantaiul la operă... N-o omorâse, vasăzică. Mai întâi, se distrase; se jucase... El privea înlemnit din fotoliul de paie. Îi arăta lui turturica, triumfător. Apoi, execuția, scurtă; și ospățul, propriu zis, în
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
în sfera unui hedonism impur pînă la extreme sado-masochiste, identificîndu-se semeț cu "divinul marchiz": "Iubito, divin, / La tine mă închin. / Luminile să nu le stingi / ŤÎn seara răzvrătită care vine / De la străbunii mei pînă la tineť / Și nu ieși / Precum marchiza lui Paul Valery, / La ora cinci, / Căci te așteaptă, / Pe ultima treaptă, / În mîna dreaptă / Cu izul / Și parul, / Marchizul Emil de Brumaru!" (Marchizul va intra la ora cinci). Pe neașteptate, prin acest ultim capitol al scrisului d-sale, Emil
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
cânta, gata să sărbătorească orice: depășirea unui tramvai tras de măgari (mijloc de transport în comun care deja se vedea tot mai rar), trecerea pe dinaintea palatului familiei Samà (în interiorul căruia se spunea că încăperile gemeau de un lux oriental), pe lângă marchiza strălucitoare a teatrului Eldorado și, mai ales, prin fața hotelului Colón, pe terasa căruia luau micul dejun cei mai importanți clienți din oraș. Dinaintea luxoasei cclădiri, maică- sa îi atrase atenția: - Juanito, dacă ești bucuros nu înseamnă că trebuie să uiți
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
cu cameră video, direct, fără nici un ecleraj special, cu planuri lungi, cu prim-planuri pe fețele oamenilor, ca un mozaic de secvențe care curg fără Ťcontinuitateť: ganguri și pasaje frumoase pe vremuri, arhitrave gigantice, cartiere vechi cu case galbene, cu marchize de geam colorat, cu lămîi înfloriți în curți, construcții cu steme misterioase, cu ogive și gorgoane sprijinind ferestre Ťoarbeť, cu lei de piatră, sparți și îngălbeniți, blocuri cu mansardele retrăgîndu-se unele din altele, ca niște zigurate, o mică piață rondă
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
prezența Morganei în periplul lui de documentare; inițial s-a temut că fiica îi va incomoda intimitatea de scriitor, ulterior s-a dovedit a fi o prezență discretă, aproape invizibilă, pentru ca în final să devină chiar benefică. Vorbind despre insulele Marchize, insulele cele mai izolate de continent, la cinci ore distanță cu avionul, spunea că un lucru l-a șocat extrem de mult; pictorul Gauguin a murit în 1903, există însă sătucul în care și-a petrecut ultimii ani de viață, un
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
la lettre infernul în care istoricește intram: „Copacii iadului umbra’n mine-și revarsă,/ Baltă de bitum, miere neagră și arsă./ Copacii iadului cu răni canceroase/ rodesc stele de mare și viermi de mătase”. (Voo-doo). Moartea apare sub figura unei Marchize apocaliptice purtînd o coasă pe care și-o ascute de inimi, ducînd tigve de copii, vînturînd dinții victimelor cum boabe de fasole. Fără a lipsi sacrilegiul antireligios: „Ostașii Marchizei, călări și’n cotiuge,/ cu suliți și scuturi, capac de cosciuge
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
mare și viermi de mătase”. (Voo-doo). Moartea apare sub figura unei Marchize apocaliptice purtînd o coasă pe care și-o ascute de inimi, ducînd tigve de copii, vînturînd dinții victimelor cum boabe de fasole. Fără a lipsi sacrilegiul antireligios: „Ostașii Marchizei, călări și’n cotiuge,/ cu suliți și scuturi, capac de cosciuge,/ cu crucea’n picioare și Christ putrezit,/ în zale de iederi coclite pe zid” (ibidem). Sînt fixate cîteva aspecte de căpetenie ale ororii care nu întîrzia să se amplifice
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor și se numește carte , daca nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Verandă de la Pompadur. Iau carte în mână și îi spun “Draga mea, asta e o carte în limba franceză Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română” . - Asta e bună dragă, îmi dai tu lecții de franceză, mie care am facut meditații cu un vector de la facultate!! - Ăla nu se numește vector, se numește lector. - Ești prost, Lector
Banc misogin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18858_a_20183]
-
-i glumă, dar asta-i prea... nu, Încă nu m-am sclerozat... știu, știu, mi-ai povestit... nu ți-a dat masa... n-am uitat... zgîrcit, da... și măgar, de acord... nici așa... merci, cine, mama Grahilor? foarte drăguț... a, marchiza Îngerilor, ei, da, așa mai merge - un rîs copilăresc se insinuează printre cuvinte - vezi că știi, tot primăvara... o escapadă, de ce nu? Obișnuitele ei momeli. Parcă În sîmbăta aceea acum doi ani, cînd a Întîrziat patru ore și casa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu toții să Închinăm un pahar În cinstea sărbătoritului.“ Niki Bârsan dispare conspirativ În vestibul și se Întoarce cu o sticlă de whyski Balantine. Umple paharele cu picior negru pînă la jumătate, apoi o strigă pe doamna E. din ușă: „Hai, marchizo, să ciocnim, adu și cuburile de gheață. Să ne trăiești, bătrîne, și noroc, lovele, gagici!“ Se pleacă la urechea domnului D., care a Încremenit În fotoliu, și-i șuieră „Să trăiești cu cine-ți place!“ Doamna E. dă tonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aplecă liniștit, Își ia cartea și citește mai departe, ca și cînd n-ar fi auzit nimic. ... haide, mă Wanda, chiar ți-ai pierdut umorul de tot? Lasă mutra asta de fecioară deflorată, că-mi strici tot cheful. Unde ești, marchizo? Păi ce facem, dragă, acum ți-ai găsit să speli vasele? Stai aici cu noi, că ăștia au cam pus-o de mămăligă. Ochelaristul a Întins-o, craii fac de priveghi la căpătîiul Corcodușei, bărbat-tu doarme dus. Intelectualul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să nu se deschidă niciodată, se afla o placă neagră cu inscripția Nunțiu Papal. Întreaga Înfățișare a clădirii și mai ales firma aceea neobișnuită dădea străzii un aer misterios. Puțin mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul curții José Algazi. În această după-amiază de sfîrșit de vară, bătrînul sefard se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o discuție aprinsă cu Domnul D. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ia mai zi, ce nu-ți place. — Nu mă lua peste picior, recunosc că nu mă pricep, dar credeam că și emoția, impresia... În sfîrșit, văd că nu ești dispus să iei În considerație părerile unui nespecialist — CÎți ani ai, marchizo? Hai, că mă faci să plîng. Ai uitat cum discutam noi nopți În șir pe plajă la 2 Mai, cînd mormolocul tău sforăia de mult, despre eliberarea prin experiment și despre infinitele șanse de comunicare ale limbajului abstract și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
arta după gradul de emoție și compasiune pe care ni le stîrnește — Nu, nu așa, de ce cobori lucrurile, Încearcă să fii obiectiv. Ți-am propus un subiect de discuție. Vezi, pentru mine bătrînul ăsta exprimă o istorie, toată istoria — Vorbe, marchizo, patetisme, nu mă interesează. Astea sînt teme de discuție pentru cercul artiștilor pensionari, nici acolo țtrebuia să mă aștept la mojiciile lui pe Bârsan nu ai voie să-l contrazici gata ai devenit o cantitate neglijabilă nu mai așteaptă nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acesta este... — Fermín Romero de Torres, asesor bibliografic la Sempere și fiul, la picioarele dumneavoastră, doamnă, proclamă Fermín, luînd mîna Bernardei și sărutînd-o ceremonios. În cîteva secunde, Bernarda se Înroși ca o sfeclă. — Vai, vă Înșelați, eu, doamnă... — Cel puțin marchiză, i-o reteză Fermín. Mi-oi fi dînd seama eu, care tot bat partea cea mai selectă a bulevardului Pearson. Îngăduiți-mi cinstea de a vă conduce pînă la secția aceasta a noastră de clasici pentru tineri și pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
posesia unuia dintre tablourile lui Strickland. Era un franțuz vârstnic și mic de statură, cu ochi blânzi și un zâmbet plăcut; pe jumătate negustor, pe jumătate marinar, avea un cuter cu care se avânta îndrăzneț printre insulele arhipelagurilor Paumotu și Marchize ducând mărfuri manufacturiere și aducând de acolo copra, scoici și perle. M-am dus la el pentru că mi s-a spus că are o perlă mare neagră pe care e dispus s-o vândă ieftin, dar când am descoperit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e bună. Apoi, cu mândrie și dispreț, o distrusese. — Dar trebuie să-ți arăt tabloul pe care-l am, îmi spuse Dr. Coutras luând-o înainte. — Și ce s-a întâmplat cu Ata și cu copilul? — Au plecat în insulele Marchize! Avea niște neamuri pe acolo. Am auzit că băiatul lucrează pe o goeletă de-a lui Cameron. Cică seamănă foarte bine cu taică-său. La ușa care dădea din verandă în cabinet, doctorul se opri și zâmbi: — E o natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și numărul mare de sfeșnice desperecheate și scaunul sculptat Louis XIV, În care nu putea ședea nimeni mai mult de cinci minute fără să sufere o dislocare a vertebrelor - Tom pretindea că asta se Întâmpla din cauză că ședeai În poala fantomei marchizei de Montespan. În orice caz, se hotărâseră să rămână din cauza mobilierului lui Tom. Ieșeau extrem de rar - la vreo reprezentație teatrală sau ca să cineze la Ritz sau Princeton Club. De când cu prohibiția, marile reuniuni fuseseră rănite mortal. Nu mai puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a descoperi caracteristicile sale, vizitând, printre altele: - Fabrica de Bere a Giganților - Hotel de Ville, construit între anii 1614-1624 în stil baroc, restaurat și complet refăcut în anii 1980-1983, în care vom găsi portretele unor personalități locale și naționale. - Moara Marchizei de Moulbaix, cocoțată deasupra unui drum pitoresc, această remarcabilă moară de vânt din lemn macină cereale și astăzi. A fost construită în 1747 și pusă în funcțiune în 1752. - Moara Albă Ostiches, datează din 1789. Galeria de la baza clădirii găzduiește
ORAŞUL GIGANŢILOR DIN BELGIA de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352130_a_353459]
-
timpului, dar esența, cum să zic ... parfumul acelor păpuși de porțelan, mi-a rămas în suflet. Cîte păpuși să fi fost? O sută, două sute? Dansatoare de cabaret, balerinele din lacul lebedelor, zînele din povești, prințesele cele mai frumoase, ducesele și marchizele și reginele lumii, dar și doamnele de onoare, puștoaicele de pe marile bulevarde, chinezoaicele delicate ca un puf de păpădie și Madame Butterfly din țara soarelui și Romy Schneider care este, după părerea mea, cea mai frumoasă femeie ce s-a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
A doua zi, în sala de ceremonii a castelului, în jurul mesei se aflau cei treisprezece membri ai Marelui Consiliu. Nume mari, de referință în lume, dar și în Consiliul Negru precum: contele Schwarz, ducele de Noire, prințul Black de Darkness, marchiza Noira de Bouchenoir, un oarecare Negru-vodă, câțiva miliardari printre care, mai importanți, Cernâi ori Aly Syach, dar și Pontenero, ori tânărul prinț Twinlight, sau cei cu nume imposibil de rostit veniți din extremul orient. Oricum, luat la valoare, grupul era
CONSILIUL ORDINULUI NEGRU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341087_a_342416]
-
din produse clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0; ... e) contravântuirile structurilor, platformele și elementele metalice necesare funcțional sau tehnologic, care nu sunt luate în calcul la rezistența și stabilitatea construcției în caz de incendiu; ... f) elementele constructive ale marchizelor, windfangurilor, verandelor, pridvoarelor, cerdacurilor și serelor; ... g) componentele nesubstanțiale, garniturile, izolatorii, elementele de vitraj simplu sau izolant (realizate din sticlă) ale ușilor și ferestrelor exterioare, inclusiv cele inserate în pereții cortină; ... h) ușile și ferestrele exterioare, inclusiv cele inserate în
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 28 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295705]
-
se precizează în mod explicit în anexă); ... f) contravântuirile structurilor, platformele și elementele metalice necesare funcțional sau tehnologic, care nu sunt luate în calcul la rezistența și stabilitatea construcției în caz de incendiu; ... g) elementele constructive situate la parter ale marchizelor, windfangurilor, verandelor, pridvoarelor, cerdacurilor, teraselor deschise și serelor; ... h) pereții interiori despărțitori despărțitori funcționali având clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0 din cadrul unor spații open-space, cu suprafața maxim normată precum și alte categorii de pereți despărțitori combustibili
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 28 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295705]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > VINE TOAMNA (RONDEL) Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 617 din 08 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Vine toamna, tristă briză, Deja vu pe-un tobogan, În ținuta-i de marchiză Din satin galben-șofran, Fără pașaport și viză... Ah, de-aș fi iar licean! Vine toamna, tristă briză, Deja vu pe-un tobogan. Fără viitor și miză În al vremilor noian, Nu am timp de analiză, Dar m-aș mai iubi
VINE TOAMNA (RONDEL) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343718_a_345047]
-
consecința dezvoltării unei „industrii a nebuniei”? Cum altfel să înțelegem această lume în care trăim, acea parte din lume care dorește distrugerea civilizației fără să conștientizeze răul pe care îl face și consecințele lui? Mă gândesc la sintagma folosită de marchiza de Pompadour: „După mine, potopul”, sau „După noi, potopul”, spusă regelui Ludovic al XV-lea după o bătălie pierdută, moment în care se credea aberant, ca și acum, că o cometă va lovi pământul și va produce inundații ca cele
DURERE, AMĂRĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379138_a_380467]