668 matches
-
cu orașul Viterbo, și el oraș papal. Statul papal se reducea la capitală și orașul Viterbo, celelalte posesiuni fiind numai cu numele în administrația sa. Inocențiu al III-lea a reușit să readucă sub ascultarea scaunului roman vechile feude ale marchizei Matilda de Toscana, ducatul de Spoleto și teritoriul Anconei, așa numita Pentapoli , unde se instalase feudalii imperiali. Și problema siciliană devenise favorabilă papei, care devine administratul legal al regatului, calitate care și-o exercită până în anul 1208. După moartea lui
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
mare belgian din toate timpurile. Brel s-a născut în Schaarbeek, Belgia, un cartier din Bruxelles, dar a trăit o bună parte a vieții sale la Paris. A murit la Bobigny, o suburbie a Parisului și este înmormântat în Insulele Marchize, alături de Paul Gauguin. Născut dintr-o familie de industriași flamanzi (catolici), ca cel mai tânăr dintre doi frați (celălalt, Pierre, cu 5 ani mai în vârstă, nu i-a împărtășit atracția pentru muzică), nu a arătat interes pentru afacerile familiei
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]
-
propriul avion și își petrece timpul făcând curse comerciale de pasageri între insula Hiva Oa și Tahiti. În 1977, în ciuda bolii care avansează, revine la Paris pentru a înregistra ultimul său album, apărut pe 17 noiembrie. Se reîntoarce în insulele Marchize, dar boala care se agravează îl determină să revină în vara lui 1978 în Franța metropolitană, unde moare, la 9 octombrie 1978, ora 4:10 dimineața, la spitalul Avicenne din Bobigny. Trupul său neînsuflețit a fost readus în insulele Marchize
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]
-
Marchize, dar boala care se agravează îl determină să revină în vara lui 1978 în Franța metropolitană, unde moare, la 9 octombrie 1978, ora 4:10 dimineața, la spitalul Avicenne din Bobigny. Trupul său neînsuflețit a fost readus în insulele Marchize și înmormântat în cimitirul din Atuona, pe insula Hiva Oa, alături de Paul Gauguin. Într-un sondaj din 2005 al Radioteleviziunii belgiene de limbă franceză (RTBF) a fost proclamat cel mai mare belgian din toate timpurile, înaintea regelui Baudouin. Lista de
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]
-
la plecarea din Italia tatăl său îi dăduse o suită destul de numeroasă de femei din rasa sa și printre ele, spre a face pe lângă dânsa slujba de guvernantă și institutoare, o persoană foartă frumoasă pe care cronicarii bizantini o numesc marchiza. Marchiza era frumoasă; avea mai ales ochi admirabili și o grație încântătoare. Or, împăratul Vatatzes fusese totdeauna cam afemeiat și mica lui soție din Occident, cu care se însurase mai ales din interese politice, îl interesa prea puțin. Marchizei nu
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
plecarea din Italia tatăl său îi dăduse o suită destul de numeroasă de femei din rasa sa și printre ele, spre a face pe lângă dânsa slujba de guvernantă și institutoare, o persoană foartă frumoasă pe care cronicarii bizantini o numesc marchiza. Marchiza era frumoasă; avea mai ales ochi admirabili și o grație încântătoare. Or, împăratul Vatatzes fusese totdeauna cam afemeiat și mica lui soție din Occident, cu care se însurase mai ales din interese politice, îl interesa prea puțin. Marchizei nu-i
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
numesc marchiza. Marchiza era frumoasă; avea mai ales ochi admirabili și o grație încântătoare. Or, împăratul Vatatzes fusese totdeauna cam afemeiat și mica lui soție din Occident, cu care se însurase mai ales din interese politice, îl interesa prea puțin. Marchizei nu-i fu greu să-l intereseze mai mult; cum ei îi convenea acest joc, după spusele unui cronicar, prin filtrele și farmecele ei de dragoste ea vrăji pe basileu și nu întârzie să devină favorita și rivala tinerei stăpâne
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
străină, ci și pe femeie. Odinioră, în adevăr, când avea 20 de ani, el avusese un roman de dragoste, care sfârșise rău; de atunci păstra o ură neîmpăcată întregului neam femeiesc. El începu deci s-o atace cu îndrăzneală pe marchiză; compuse pamflete împotriva ei. Și, cum acest apărător al moralei n-avea mână ușoară, el nu cruță dușmancei sale nici un fel de ocară.: regină a nerușinării, ocara lumii, scandal al universului, otravă ucigătoare, desfrânată, curtezană, acestea erau unele din gingășiile
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
remușcare pentru aventura în care se angajase. Dar inima lui era prinsă și-și potolea scrupulele spunându-și că Dumnezeu îi va arăta ora pocăinții, când va judeca de cuviință. Până atunci, el se lăsa dus de pasiune. Cât despre marchiză, se întrecea cu îndrăzneala. Mai poruncitoare, mai obraznică decât oricând, trata de sus pe toți cei ce se apropiau de ea; față de împărăteasă chiar se socotea rivală, crezându-se, cum spune un cronicar, regină veritabilă și mai mult decât regină
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
se apropiau de ea; față de împărăteasă chiar se socotea rivală, crezându-se, cum spune un cronicar, regină veritabilă și mai mult decât regină. Lucrurile durau astfel de trei sau patru ani, când un accident dramatic puse față în față pe marchiza italiană și pe dușmanul ei. Către 1248, Blemmydes era starețul mânăstirii Sfântul Grigore Taumaturgul, aproape de Efes. Favorita avu ideea să se ducă să-l înfrunte acolo. În mare costum imperial, întovărășită de o suită strălucită, ea năvăli în mânăstire, fără ca
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
să fie destul de îndrăzneț să închidă porțile în fața ei, și pătrunse în biserică în momentul în care comunitatea oficia slujba. Cu un gest, Blemmydes oprește de îndată pe preot în altar și întrerupe oficierea serviciului divin; apoi întorcându-se către marchiză, îi poruncește să părăsească sfântul loc, pe care-l profanează de două ori, fiind nedemnă prin purtarea ei să participe la comuniunea credincioșilor și prin prezența ei aducând o insultă publică legilor sfinte ale religiei. La această ocară violentă, femeia
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
va muri decât să violeze legea lui Hristos. În sfârșit, cuprinși fără voie de respect față de atâta curaj, asediatorii se retrag: dar ridicară plângere împăratului împotriva călugărului obraznic, care a îndrăznit să țină piept favoritei. Îndemnată de cei din jurul ei, marchiza cere răzbunare, afirmând că în persoana ei a fost insultată însăși majestatea imperială. Drimys pe de altă parte declară că în toată afacerea este amestecată vrăjitorie, deoarece numai prin farmece sabia lui n-a ieșit din teacă și cere pedepsirea
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
unde viețuirea umană pare a fi cu câteva sute de ani mai timpurie decât la Anakena. Insula a fost, cel mai probabil, populată de către polinezieni care au ajuns acolo pe canoe sau catamarane. Acești navigatori au pornit fie din Insulele Marchize (la 3200 kilometri distanță) fie din Insulele Gambier (insula Mangareva, aflată la 2600 kilometri distanță). Atunci cand căpitanul Cook a vizitat insula, unul dintre membrii echipajului sau, care era polinezian din Bora Bora, a fost capabil să comunice cu locuitorii insulei
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
obligați să-i repatrieze pe polinezienii răpiți dintr-o serie de insule din Pacific, au debarcat cu bună știință și purtători de variolă, fapt care a condus la o epidemie devastatoare ce s-a raspandit din Insula Paștelui până în Insulele Marchize. Populația pascuană s-a redus atât de mult încât morții nici nu mai erau îngropați. Tuberculoză, adusă pentru prima dată de către vânătorii de balene la mijlocul secolului XIX, făcuse deja primele victime atunci când o nouă epidemie a fost declanșată, involuntar, de către
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
unor evenimente sau în memoria unui personaj important. Sunt variații distincte în lungul insulei în frecvență unor anumite teme folosite în realizarea petroglifelor, cu o concentrație mai mare de "Oameni Pasăre" la Orongo. Petroglifele sunt răspândite, de asemenea, în Insulele Marchize. Insula împreună cu Motu Nui este plină de peșteri, multe dintre ele prezentând urme de activități umane, unele dintre ele servind că fortificații. Multe dintre peșterile din Insula Paștelui apar în miturile și legendele locale. Nu este clar dacă scrierea rongorongo
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
Cioflec fiind săracă în detalii. Cele mai multe lucrări din acea perioadă sunt încă risipite prin colecții particulare sau dispărute. A decorat de asemenea salonul unui vapor fluvial, precum și saloanele lui V. Antonescu, ministru de justiție din București, cu panouri pictate cu marchize și peisaje de „stil”. Semnificativ de menționat este că Antonescu i-a plătit doar o parte din bani, iar pentru restul sumei datorate i-a trimis niște pantaloni uzați pe care Luchian i-a refuzat indignat. Astfel arăta societatea bucureșteană
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
Eylau. Feodor Ivanovici Tolstoi (1782 — 1846) a fost un bețiv notoriu, gastronom și duelist. Se spune că a omorât 11 oameni în dueluri. În 1803 a participat la primul înconjur rusesc al pământului. După ce și-a tatuat corpul în insulele Marchize și a corupt întregul echipaj, căpitanul Krusenstern l-a abandonat pe una din insulele Aleutine lângă Kamceatka. La întoarcerea lui în Sankt Peterburg a fost numit "„americanul”". A luptat brav în războiul patriotic din 1812, dar și-a scandalizat familia
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Françoise d'Aubigné Scarron, marchiză de Maintenon (27 noiembrie 1635 - 15 aprilie 1719) a fost metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Inițial, ea a fost cunoscută ca Madame Scarron, și mai târziu ca Madame de Maintenon. Căsătoria cu regele nu a fost anunțată
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
cu madame Sc.; și eu cred că știu cine era prințul îmbrăcat în gri. Acest prinț e unul ca mine, detestă femeile ușoare, gândește rău de cele care se prefac modeste, iubește femeile înțelepte"). În același an regele o face marchiză de Montespan, lăsând în urmă numele bătrânului soț Scarron. În 1680, regele a numit-o pe Madame de Maintenon doamnă de onoare pentru nora sa, Delfina. Madame de Maintenon a avut o influență bună asupra regelui, iar Maria-Tereza, care după ce
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
putea căsătorii cu regele în mod deschis și deveni regină. Chiar dacă căsătoria a fost secretă, la curte zvonurile circulă:regele petrece o mare parte din timpul său în apartamentele ei. Ezechiel Spanheim, ambasadorul Brandemburgului scria:""..această relație (între rege și marchiză), care pentru mult timp a fost atribuită exclusiv stimei regelui pentru spiritul plăcut și caracterul doamnei, s-a revelat într-un sfârșit atât de mare și particulară încât se zvonește că s-ar fi căsătorit în secret (...). Această idee luată
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
în tehnică frescă, la Biserica veche, pictor fiind Gicu Hodea cu ucenicii. În vara anului 2006 s-au mai efectuat unele lucrări la Clădirea nouă, construindu-se garajul a cărui platforma devine terasă pentru bucătăria mănăstirii, ulterior se construiește și marchiza. În perioada 1-15 august 2006, în Postul Adormirii Maicii Domnului, s-a organizat la mănăstire Tabăra de Iconografie și Pictură religioasă , Acatistul Maicii Domnului”, cu participarea Centrului de creație și cercetare ,Icoana”, din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj - Napoca
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]