88 matches
-
9 Shovell și Rooke au decis că poziția lor era prea expusă ca să mai rămână pe loc. Având singurele nave dintre flota franceză și marea deschisă și neavând contact cu restul flotei aliatei, ei au decis să folosească sfărșitul valului mareic pentru a trece prin flota franceză și a se reuni cu linia englezească. Mărturiile franceze contemporane prezintă această manevră ca o greșeală, deoarece poziția lor îl punea într-o oarecare dificultate pe Tourville, dar este admisibil că dacă întreaga flotă
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
urmat-o pe cât posibil. La 20/30 mai retragerea francezilor a fost încetinită de vânt și maree și de faptul că, datorită preocupărilor de cost a Ministrului Naval francez, multe dintre nave aveau ancore necorespunzătoare pentru a rezista puternicelor valuri mareice din zonă. De asemenea, era și lipsa unui port fortificat la Cherbourg. Probabil că Tourville a încercat prea mult timp să își salveze magnifica navă amiral, "Soleil Royal", dar în cele din urmă și-a dat seama că era fără
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Saint-Louis" 64) și care au fost eșuate la La Hogue cu o zi înainte. Navele au fost puse pe uscat în 2 grupuri pe plaja întinsă pe ambele părți ale orașului. Pe plaja din Nord, între oras și mica insulă mareică Tatihou, se aflau "Ambitieux" 96 (nava lui Villette Mursay și Tourville), "Merveilleux" 90 (d’Amfreville), "Foudroyant" 84 (Relingue) și "Magnifique" 86 (Coetlogon). Împreună cu ele era și mai micul "St Philippe" 84 iar mai departe spre mal pe Tatihou era "Terrible
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
acum o șansă de a profita de succesul său pentru a ataca odată cu fluxul navele de transport din portul La Hougue. Șalupele comandate de Rooke și urmate de 2 nave incendiare aflate la remorcă, au intrat în port odată cu valul mareic, în ciuda focului tunurilor din forturi și de pe nave. Ambele nave incendiare au eșuat în apele mici de sub forturi și au fost arse fără nici un rezultat, dar mai multe corăbii din port au fost abordate și incendiate, majoritatea nave de transport
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
trebuie să ia în considerare atât căldura rezultată din dezintegrarea radioactivă, cât și posibila fisiune din cadrul reactoarelor naturale. Luna era mult mai aproape de Pământ acum câteva miliarde de ani, și e posibil să fi contribuit mult mai mult prin încălzirea mareică la bilanțul geotermal al Pământului. Un punct de vedere minoritar propus de fizicianul israelo-american Nir Shaviv, consideră influențele climatologice ale vântului solar, împreună cu ipoteza fizicianului danez Henrik Svensmark asupra unui efect de răcire cauzat de razele cosmice. Shaviv propune că
Paradoxul Soarelui slab timpuriu () [Corola-website/Science/334531_a_335860]
-
Limita Roche este distanța teoretică sub care un satelit ar începe să se disloce sub acțiunea forțelor mareice cauzate de corpul ceresc în jurul căruia orbitează, aceste forțe depășind coeziunea internă a satelitului. Își trage numele de la cel al astronomului și matematicianului francez Édouard Roche care a teoretizat-o primul. Limita Roche posedă un analog în domeniul galactic: raza
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
cauzate de corpul ceresc în jurul căruia orbitează, aceste forțe depășind coeziunea internă a satelitului. Își trage numele de la cel al astronomului și matematicianului francez Édouard Roche care a teoretizat-o primul. Limita Roche posedă un analog în domeniul galactic: raza mareică. Calculul limitei Roche este în esență o problemă complexă, întrucât depinde de structura internă a satelitului. Totuși, se pot face aproximări. Istoric, Roche considerase distanța la care două sfere nedeformabile de rază r și de masă m, în contact, orbitând
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
Totuși, se pot face aproximări. Istoric, Roche considerase distanța la care două sfere nedeformabile de rază r și de masă m, în contact, orbitând în jurul unei planete de masă M și de rază R, s-ar detașa sub efectul forțelor mareice. Această distanță este egală cu: unde formula 2 este densitatea medie a planetei și formula 3 cea a satelitului. Este posibil și să se calculeze distanța la care o bucățică din satelit - de masă µ - menținut de forța de atracție gravitațională a
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
calculeze distanța la care o bucățică din satelit - de masă µ - menținut de forța de atracție gravitațională a acesteia, începe să se detașeze (este cazul numit „rigid”): Aceste două calcule nu țin însă cont de deformarea satelitului sub efectul forțelor mareice. În situația în care coeziunea satelitului este considerată ca fiind menținută doar de forțele de gravitație interne (un fel de satelit „lichid”), el se deformează într-un elipsoid (este cazul numit „lichid”). Problema cere soluția unei ecuații transcedente care nu
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
fie prin dezagregarea unui satelit după trecerea dincoace de limită, fie prin împiedicarea agregării particulelor situate în această zonă în timpul creării planetei. În cazul inelelor lui Jupiter, este posibil să provină direct din particulele smulse sateliților Adrastea și Metis: forțele mareice provenind de la Jupiter ar fi suficiente pentru ca o particulă plasată pe suprafața lor să poată fi dusă mai departe. Inelul E al lui Saturn se întinde cu mult dincolo de orbita Roche. Grosimea lui neobișnuită lasă să se creadă că ar
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
că le și cometa Encke sunt resturile unei comete mult mai masive, care s-a dezintegrat în cursul ultimilor - de ani, spărgându-se în mai multe bucăți și dispersând fragmente prin activitatea cometară, sau poate, ocazional, în urma întâlnirilor cu forțele mareice ale Pământului sau ale altor planete. Volumul total al acestui curent de materie este cel mai important din Sistemul Solar Intern. Roiul fiind întins în spațiu, Pământului îi trebuie mai multe săptămâni să-l traverseze, de unde o destul de lungă perioadă
Tauride () [Corola-website/Science/337656_a_338985]
-
Norul lui Oort fosil” și Norul lui Oort „clasic”. Acest Nor al lui Oort fosil ar conține vreo mie de corpuri cu diametrul de circa . Contrar Centurii Kuiper supus forței lui Neptun și Norului lui Oort clasic, „influențat de forțele mareice ale Galaxiei”, Norul lui Oort fosil nu este supus niciunei forțe și este fix pentru totdeauna.
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Lactee, acolo unde stelele și norii de gaz și de praf sunt mai denși, ceea ce explică faptul că nu a fost descoperită înainte. Se pare că "Galaxia Pitica din Câinele Mare" se află într-un proces de fragmentare de către forțele mareice din Calea Lactee. Centrul galaxiei este extrem de degradat și un lung filament de stele trenează în spatele lui formând o structură în formă de inel (denumit uneori "Inelul Unicornului") care face de trei ori înconjurul Galaxiei Noastre. Cunoscută din 2002, această structură
Galaxia Pitică din Câinele Mare () [Corola-website/Science/337369_a_338698]