185 matches
-
Împlinirea. Este ca un Sisif condamnat la o fericire istovitoare. Fiecare val, dîndu-și suflarea, răsuflă ușurat. Lucrul de neînțeles, la care poți doar consimți. Marfarul pe pod marfarul pe pod - primele frunze uscate prinse-n vîltoare Două imagini În opoziție, marfarul este sus, pe pod, vîltoarea-n care-s prinse frunzele este undeva jos, În apă, poate chiar sub pod. Contrastul este și mai mare dacă simțim diferența sonoră dintre zgomotul pe care-l face marfarul În trecere pe pod și liniștea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-n vîltoare Două imagini În opoziție, marfarul este sus, pe pod, vîltoarea-n care-s prinse frunzele este undeva jos, În apă, poate chiar sub pod. Contrastul este și mai mare dacă simțim diferența sonoră dintre zgomotul pe care-l face marfarul În trecere pe pod și liniștea În care frunzele sînt antrenate-n vîrtej. Curgerea lentă a apei sub pod, calmul fluviului care-și cunoaște albia certă, micile bulboane, și ele turbulențe discrete, abia clipocind Înșelător, sînt brusc perturbate de vacarmul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe pod și liniștea În care frunzele sînt antrenate-n vîrtej. Curgerea lentă a apei sub pod, calmul fluviului care-și cunoaște albia certă, micile bulboane, și ele turbulențe discrete, abia clipocind Înșelător, sînt brusc perturbate de vacarmul În care marfarul trece pe pod. Nu doar șirul de vagoane de metal al unui tren de persoane hîrbuit, ci amestecul impur de cisterne, platforme și containere hodorogite În număr greu de socotit trece clătinîndu-se periculos pe podul care, cu zgîlțîiala lui epileptică
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ci amestecul impur de cisterne, platforme și containere hodorogite În număr greu de socotit trece clătinîndu-se periculos pe podul care, cu zgîlțîiala lui epileptică, acompaniază și mărește vacarmul perindării. Cele două curgeri sînt absolut contrastante. Exhibiționismul plin de tupeu al marfarului ține parcă să tot afirme vechea lozinca a omului care, cu fiecare trecere pe pod, Învinge Încă o dată natura. Cursul rîului, prin modul tăcut În care-și spovedește taina, pare În schimb o culme a discreției. Evenimentul insignifiant că primele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și un șef de stație bovaric. Harul narativ al prozatorului îi surprinde pe ambii în succesiunea bine ritmată a câtorva scene, derulate cinematografic. Metronomul existenței lor se mișcă leneș, aproape imperceptibil, în ritmul celor două trenuri (un personal și un marfar) care trec zilnic prin stație. Într-un asemenea calm plat, cu orizontul obturat din toate direcțiile, unica notă de culoare o procură amintirea trenului misterios care - la ora trei și șapte minute în fiecare noapte - trecea ca o nălucă prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
opt, nu conta că discurile apăreau mai târziu, doar să nu mai stea pe drumuri în tren. Iar ca să fie totul împlinit, chiar în stația din Budapesta, la câteva linii distanță de locul unde așteptau, în pauză, văzuse și un marfar. Un nenorocit de marfar, care l-a dat peste cap mai rău decât și-ar fi imaginat. Un marfar cu vagoane verzi, precum cel din amintirile lui, pe care nu le-a putut da uitării, oricât a sperat asta. Oricât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
discurile apăreau mai târziu, doar să nu mai stea pe drumuri în tren. Iar ca să fie totul împlinit, chiar în stația din Budapesta, la câteva linii distanță de locul unde așteptau, în pauză, văzuse și un marfar. Un nenorocit de marfar, care l-a dat peste cap mai rău decât și-ar fi imaginat. Un marfar cu vagoane verzi, precum cel din amintirile lui, pe care nu le-a putut da uitării, oricât a sperat asta. Oricât a refuzat să mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
fie totul împlinit, chiar în stația din Budapesta, la câteva linii distanță de locul unde așteptau, în pauză, văzuse și un marfar. Un nenorocit de marfar, care l-a dat peste cap mai rău decât și-ar fi imaginat. Un marfar cu vagoane verzi, precum cel din amintirile lui, pe care nu le-a putut da uitării, oricât a sperat asta. Oricât a refuzat să mai învie acele zile vreodată și chiar a încercat să nege că s-ar fi întâmplat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
teatru nu a luat biletele în plus, numai de ele nu-și mai amintise, dar lui Cristi i-a rămas de-atunci înfiripată în minte acea promisiune, unul dintre puținele lucruri care l-au încălzit în nopțile groaznice petrecute în marfar. Și de aceea poate, aproape de fiecare dată când avea să meargă la teatru în București, și rar scăpa vreo piesă, lua două- trei bilete în plus. Pe care însă nu le ținea ca să nu-l deranjeze nimeni, i se părea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
încă-i tremura ușor și cu greu a reușit să țină chibritul s-o aprindă. A tras tare primul fum în piept, de parcă ar fi fost ultimul din viață. A tras cu sete, în timp ce ochii încă-i erau fixați pe marfar. Sufletul său era încă prizonier acolo, în 1917. Călătoria infernală s-a terminat și au ajuns la Brăila, unde parcă iadul se dezlănțuise. Casa pe care o părăsiseră cu un an înainte, de teama invaziei inamicilor, era acum goală și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Nu și le curăța, știind că are să-și provoace noi sângerări, și era speriat să nu se infecteze din te miri ce în acel spațiu îngust mizerabil. Întunericul l-a făcut să-și amintească imediat de vagonul fără lumină din marfarul copilăriei, de la Huși la Brăila, când orice se putea întâmpla. Doar mâna obosită a maică-sii, pe care o căuta disperat și o găsea numaidecât, îi mai potolea atunci neliniștea și fricile. Aici însă nicio prezență umană nu îl putea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
sanitar în București. Muntean George, critic literar, cercetător și scriitor, candidat la Președinția României, este cunoscut ca un bucovinean care a făcut multe pentru acest colț de țară. Sorodoc Mircea a fost șeful gării Rădăuți în perioada când trenurile, de la marfar până la accelerat, nu încăpeau în stație, spre deosebire de liniștea de acum. Tomorug Octavian, s-a întors în orașul natal Rădăuți și în calitate de chirurg a tăiat tot ce a fost rău, vindecând oameni în număr neștiut, el este și acum activ fiind
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
unui samovar" spune că "în gară la Merișani/ cad castanii din castani/ și am patruzeci de ani/ și-aș mai sta și n-aș mai sta/ să beau apă din cișmea/ ca măcar alăturea/ c-am crezut la început/ cât marfare au trecut/ că nici nu mai sunt adult/ ca-n gară la Merișani/ cad castane din castani/ și am patruzeci de ani." Și ne mai învață într-un poem din seria lungă pe care e bine să o pomenim, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
surprinzătoare manifestarea unui puternic atașament față de tradiție, continuitatea și solidaritatea instituțiilor și activităților sectorului public. • Existența tabu-urilor Toate motivele invocate anterior au provocat apariția unui număr semnificativ de tabu-uri, care adesea se manifestă în opoziție cu caracteristicile sferei marfare private: astfel, noțiunile de profit și interes particular sunt respinse cu putere, iar numeroase alte concepte precum, clienți, productivitate, strategie, marketing, management le sunt asimilate. Adesea se apreciază că luarea lor în considerare ar provoca încălcarea principiilor deontologice și a
by Doina MUREŞAN [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
în a doua jumătate a anului 1942. Paznicii cei noi de șosele și drumuri aveau câte patru copii (sau chiare șapte-opt, uneori și zece). Ei au primit gratuitate pe calea ferată pentru mutare, în anumite cazuri chiar câte un vagon marfar și ajutor financiar, cu alocație lunară pentru chirie. În urma exproprierii moșiilor evreiești, care începuse imediat, au obținut și pământ. Cu toate alocațiile și ajutoarele, venitul lunar al unei familii cu cinci copii se putea ridica ușor la 260 de pengő
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
engleză, Randolph L. Braham (Enciclopedia geografică a holocaustului nord-transilvan, Budapesta-Cluj, 2008). Opera este sinteza imensă a literaturii memorialistice apărută în Israel și în Statele Unite ale Americii, a surselor și prelucrărilor acesteia. Cartea lui Lővy Dániel (De la fabrica de cărămizi la marfar, Cluj, 1998) este închinată nimicirii evreilor din Cluj. Am putut folosi chiar două studii de istorie locală pentru a putea sesiza procesele ce s-au petrecut pe plan local: lucrarea lui Tibori Szabó Zoltán despre nimicirea evreimii din comitatul Miercurea Ciuc
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
un melc, prin câmpia nesfârșită, albă și înghețată. Se lăsase un ger cumplit și ei toți erau copleșiți de frigul care le pătrunsese până în oase și erau copleșiți de frică, de oboseală, de foame și de sete. Când și când, marfarul oprea în vreo stație uitată de lume și încremenea acolo ceasuri lungi, nesfârșite, iar ei rămâneau muți, așteptând fără să știe ce așteaptă, liniștea creștea atunci enormă, li se auzea respirația, li se auzeau bătăile inimii, se auzea vântul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Victor a fost de părere să defecteze șina de cale ferată care trecea pe undeva prin preajmă, s-o defecteze cum văzuseră într-un film cu partizani, din al doilea război mondial, s-o defecteze într-o noapte când circulă marfarele cu grâne care merg în URSS. E bună ideea cu sabotajul, dar să avem grijă să nu omorâm oameni nevinovați, a zis Stan. Urmărim orarul trenurilor și stricăm șina când știm sigur că urmează să apară marfarul..., a precizat Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
noapte când circulă marfarele cu grâne care merg în URSS. E bună ideea cu sabotajul, dar să avem grijă să nu omorâm oameni nevinovați, a zis Stan. Urmărim orarul trenurilor și stricăm șina când știm sigur că urmează să apară marfarul..., a precizat Victor. Seara au adormit duși, încântați de bilanțul primei zile. *** Au fost treziți brusc după miezul nopții. Strigăte, lătrat de câini lupi, motoare de camioane militare, reflectoare aprinse care-și proiectau nemilos fascicolul de lumină puternică prin ferestruica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
eram convinși că Sfânta Naștere se petrecuse noaptea la ora douăsprezece. Aveam cu noi slănină afumată, o sticlă de vin și un pachet de țigări "Plugar" (cele mai "tari", mai bărbătești). Deodată, a trecut repede, cu zgomot de fierărie un marfar care ne-a cam speriat. Pe urmă, țipenie. Așteptam să se vadă Luceafărul sau o altă stea, să ni se transmită cumva minunea, dar cerul era ocupat de nouri leneși, consistenți și opaci, nu se vedea nimic. Nu semăna vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
început curând să împacheteze; și eu cu mama de asemenea, căci tatăl meu era concentrat încă și ne telefonase să ne grăbim și să transportăm mobilierul și lăzile (câte din ele, pline de cărți!) la gară, unde stăteau la dispoziție marfarele goale și curate (organizarea fugii a fost perfectă, niciodată autoritățile noastre n-au dat dovadă de mai mare spirit de ordine și disciplină). Evacuarea era în toi (evacuam nu numai pământuri și lucruri, ci și glorioasa Românie Mare). Într-una
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
incomplet instruit, cînd a venit rîndul plutonului din care făceam parte (cred că 4 sau 5 noiembrie), m-au pus de gardă: ziua, la postul din fundul cazărmii, care era lîngă linia ferată (de unde am văzut cum trec spre Ungaria marfare cu tancuri și tunuri rusești), noaptea, de la 1 la 3, mai în interior, lîngă un depozit. Ningea și bătea vîntul. Atîrnat de un fir, becul prins în vîrful stîlpului lipit de gard proiecta umbre lungi, suspecte, pînă aproape de mine. În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și Laurențiu Ulici), am zis că trebuie să vin!” și a venit. *Visele mele (cele pe care le țin minte) se desfășoară adesea în tren. Uneori ele sînt foarte agitate. În cel de aseară, de pildă, treceam pe lîngă un marfar în mișcare din ale cărui vagoane unul s-a rostogolit. Încărcătura, un snop uriaș de bare metalice, amenința să mă lovească. În loc să fug, am stat încremenit. O clipă chiar am avut senzația că voi fi zdrobit, dar minune!, la doar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și am plecat amândouă în căutarea unui magazin non-stop pentru a-i lua medicamente. Am avut astfel contactul cu prima imagine autentică despre America. Proiectat pe cer un imens steag american, luminat puternic, fâlfâia în vânt. În fața steagului un tren marfar trecând peste un pod. Iar noi trecând cu mașina pe sub podul acela aflat la poalele steagului. Și deasupra tuturor o lună înjumătățită, mare și luminoasă. Ieri am însoțit-o pe Dana când l-a dus pe Edy la doctor. Am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ca imediat să se simtă rece ca gheața. Timpul trecea și speranța se făcea tot mai mică. Dar deodată, impegatul se ridică de pe scaun, și dă un verdict ca un magistrat (în gândul lui) : - Da, am găsit soluția! Vine un marfar acum pe linia trei, și mergi cu el până la Ploești-Vest, de acolo mergi la Ploești-Sud cu mașina noastră și aștepți trenul de persoane cu cufărul dumitale. O ei frumușel și mergi în drumul ce ți-l știi, al dumitale. Se
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]