179 matches
-
germane. Dacă inima asta n-ar fi atît de Îndărătnică În momentele de entuziasm, dacă n-ar tropăi ca un cal nărăvaș, ațîțat de atmosfera de rodeo, tocmai cînd timpul dresurii s-a terminat! Dar mergi mai departe, iei un marfar, o drezină, o trotinetă. Fluieri singură, pufăi, poate te arată și pe tine cineva cu degetul. CÎnd se stinge lumina, aprindem lumînările și ne adunăm În bucătărie. Aștept atunci s-o aud pe Omama povestind Întîmplări cu strigoi: „Și Moșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
SERGIU GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului (frântură) Se-nalță Poetul, din mine, în a sa scară Scrutându-și adânc beata lui țară. Marfarele sar de pe-ale lor șine Nu s-a făcut, cică... producția de-afine! Tramvaie se-mpung prin a sa Capitală De crezi că-i rodeo, organizat de Hăineală. Au loc grozăvii prin Comitetul Central. Lumea-i sătulă de-atâta
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
una ce duce spre Gara de Nord a orașului, sau spre Biserica Tuturor Sfinților , lângă Textila. Și , peste aceasta intersectie, Podul Viilor. De cale ferată. În copilăria mea nu era pasarela, doar podul acela metalic prin care treceau trenuri de călători și marfare lungi, interminabile, care când mă prindeau chiar dedesupt, în stradă, mă paralizau. Spaima n-am uitat-o... nu mă puteam elibera din acel spațiu terifiant, energii nefaste mă încorsetau și-mi opreau suflarea, ritmul ucigător al roților înfiorau întreaga-mi
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
Poezia sa tonică, aduce liniște, calm, frumuseți în oceanul singurătății, al neliniștilor, și al confuziilor care ne tulbură existența, dar cu toate astea, nu lipsește și câte o tristețe reținută: „Prin gara tristă-a unui suflet,/ Mai trece câte un marfar,/ Șuierul lui produce zâmbet,/ E trenul cursei în zadar.// Acceleratul de speranță/ Este mereu întârziat,/ Poate că e în mentenanță,/ Programul lui este schimbat.// Expressul- Orient- Luxor,/ Cel programat peste un ceas,/ Trece cu-n singur călător,/ Într-un vagon
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
faci pe supărata, că eu nu te înțep, de-aș ști că... mori! sunt plictisit ca o valiză-n gară, ce-i face zâmbre unui șut s-o salte , ca un soldat ce pufăie pe scară, când trece cu-n marfar grăbit prin halte. mă simt ca o bătrână domnișoară, ce zilnic își scurtează din speranță . îi plugul ruginit și nu mai ară, iar caii trag, bolnavi, la tărăboanță. sunt plictisit ca o vădană chioară, cu ochii în pământ, dar gândul
SUNT TARE PLICTISIT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365347_a_366676]
-
cumpăra un câine» - SOrd, II, 61); Urlă în mine inima / ca pasagerul lucid / într-un avion ce se prăbușește / în flăcări. // Eu ard, ea urăște, / eu sunt dus, ea se duce... («După întoarcere» - SOrd, II, 70); Ce fel de tren marfar ești tu / dacă ți-e trupul meu șină de carne; / ce fel de măr ești tu / dacă ți-e ramură viața mea ? // Eu locuiesc într-un tril / de privighetoare. / Dorm cu ceafa pe nota Do / și-mi încalț piciorul / într-
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
e afară!... E frig și plouă. Câte-o cioară Se crede strună de vioară, Mârțoagele pe câmp mai ară Și doar profanii... se însoară! De dimineață până-n seară Hodorogim precum o moară, Și trece viața, dulce-amară, La fel ca un marfar prin gară... Luăm un toc și-o călimară Și mâzgâlim pe foi... gargară! Îmi spui tristă: E toamnă, doară! Dintr-o dată așa ștrengară, Cu pași săltați de căprioară, Te-ndrepți spre vechea oglinjoară; Prin amintiri gândul îți zboară La anii
O ASPIRINĂ ŞI GARGARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356884_a_358213]
-
parte din mine) îmi lipeam obrazul de lumina lămpii și-l vedeam pe tata tolănit pe fericire între mine și el doar o tăcere și câteva respirații dizolvau întunericul proptit de geam curiozitatea mi se plimba prin vene ca un marfar greu și cu jumătate de ochi încercam să țin timpul în loc la urma urmei orice suferință e o clipă dintr-un infinit ori o iluzie în care oamenii se retrag ca într-un templu Referință Bibliografică: CÂNDVA ȘI TATA A
CÂNDVA ŞI TATA A IUBIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370317_a_371646]
-
Acasa > Poezie > Familie > SKYPE - PARCĂ PLOUĂ MEREU... Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului Parcă plouă mereu marfarele duc pe șine cărbuni și iluzii hăt, până departe se-aud cu scrâșnetul lor metalic,sacadat, monoton Merii înfloresc, tată, nu vine nimeni, doar vântul primăverii mai tulbură zăvorul Noaptea e stranie, umblă furiș toată singurătatea din perdelele ponosite, flutură
PARCĂ PLOUĂ MEREU... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369583_a_370912]
-
Poezia sa tonică, aduce liniște, calm, frumuseți în oceanul singurătății, al neliniștilor, și al confuziilor care ne tulbură existența, dar cu toate astea, nu lipsește și câte o tristețe reținută: „Prin gara tristă-a unui suflet,/ Mai trece câte un marfar,/ Șuierul lui produce zâmbet,/ E trenul cursei în zadar.// Acceleratul de speranță/ Este mereu întârziat,/ Poate că e în mentenanță,/ Programul lui este schimbat.// Expressul- Orient- Luxor,/ Cel programat peste un ceas,/ Trece cu-n singur călător,/ Într-un vagon
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
își lasă zborul să umple spațiul. se naște poemul. caut oaza de liniște. dincolo de gândurile haotic întâlnindu-se în mintea mea, gesturile devin simple apanaje ale dorinței de a fi vizibilă. restul e uitare și fuga din cotidian cu trenul marfar. produsele au expirat demult. numai eu respir și încerc să visez. Referință Bibliografică: oaza de liniște / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 542, Anul II, 25 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate
OAZA DE LINIŞTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358037_a_359366]
-
oamenii mari la ce face un panda toată ziua, dar mie cel mai mult îmi place să mă uit la pasajul de trecere la nivel cu calea ferată de la Bergenfield New Jersey. Cool, e puțin spus. Din câte văd, doar marfare trec pe acolo, din acelea trase de două locomotive grele, ca la americani. Teribil - unui tren îi ia cel puțin două minute jumătate să treacă pe la barieră. E uriaș. Cât să aibă viteză: 60 -80-100 km/h? Deci să aibă
Atenție, elevi! A nu se citi de pe pereți! () [Corola-blog/BlogPost/338560_a_339889]
-
cu el că i-a căzut mărul în cap. Să vezi cum explică guvernul american productivitatea, de să-nțeleagă copiii mici și mari. Sau cum se gândesc școlile neozeelandezilor la cariera copiilor. Aș pune din când în când cum intră marfarul la Bengelfield și imediat o întrebare - se dă marfarul de New York care intră cu viteza de 40 de mile pe oră, știind că o milă are x km, un observator îl vede trei minute, câți metri are trenul ... iar cine
Atenție, elevi! A nu se citi de pe pereți! () [Corola-blog/BlogPost/338560_a_339889]
-
Să vezi cum explică guvernul american productivitatea, de să-nțeleagă copiii mici și mari. Sau cum se gândesc școlile neozeelandezilor la cariera copiilor. Aș pune din când în când cum intră marfarul la Bengelfield și imediat o întrebare - se dă marfarul de New York care intră cu viteza de 40 de mile pe oră, știind că o milă are x km, un observator îl vede trei minute, câți metri are trenul ... iar cine răspunde va avea revelații cel puțin cât dacă ar
Atenție, elevi! A nu se citi de pe pereți! () [Corola-blog/BlogPost/338560_a_339889]
-
Ciotat, acum 120 de ani. (poate mai mult decât americanul pe care l-am văzut vineri dimineață, apoi și luni, urmărind cu telefonul mobil trenurile care trec pe la barieră. Aflu de la forumiști că e un vânător de pokemoni). Când vezi marfarele cu benzină, făină, ciment, animale și mii și mii de containere vezi cu ochii tăi că dacă economia nu merge, măcar nu stă pe loc. La fel, dacă ai vedea în timp real ce mai mișcă pe la poarta combinatului de la
Atenție, elevi! A nu se citi de pe pereți! () [Corola-blog/BlogPost/338560_a_339889]
-
împinși de alții și în împrejurări de care sunt conștienți că nu le poate schimba. -Nu e exclus! a acceptat Călugăru, nefiind dispus la reflecții pe această temă, după care a schimbat vorba Cu vagonul ăsta, atașat mai mult la marfare, am mers eu și camaradul meu Opriș, cred, timp de peste o lună; uneori a fost atașat la trenuri care mergeau invers, de câteva ori a așteptat să fie linia sau podul reparate, alteori a fost nevoit să se întoarcă și
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
sunt trimiși în Ardeal; e inexplicabil însă de ce evenimentul militar n-a avut aceeași consecință și pentru restul populației din zonă. La Ciceu, cele două vagoane de marfă care-i transportau au fost atașate, sub instrucțiunile unui militar ungur, altui marfar, dirijat în aceeași notă confuză spre Budapesta. Aici, copiii (și cele trei educatoare care-i însoțeau) au fost comasați într-un singur vagon, evident, tot de marfă. Abia atunci educatoarele aflară că, pe traseu, copiii mai mari evadaseră din închisoarea
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343732_a_345061]
-
fratelui mai mare față de cei mai mici (cel mic avea 4 ani). Calvarul deportării spre vest a durat săptămâni. Pe teritoriul Austriei, bombardierele anglo-americanilor amenințau mereu viața micilor deportați, care, la vaietele înspăimântătoare ale sirenelor, săreau din mersul încetinit al marfarului ca să se adăpostească în tranșeele paralele cu linia ferată. La încetarea alarmei antiaeriene, la Salsburg, își amintește Grigore Dominte, nu prididea să numere morții din rândul localnicilor. În gările mari (Viena, Salsburg, Linz), în care bombardamentele Aliaților făceau din geometria
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343732_a_345061]
-
mai vulnerabil dintre frați între linii. Cu sufletul la gură, reuși să-l înhațe și să-l zvârle într-un vagon cu ușa deschisă. Fratele mai mare abia reuși să se agațe și el de scara ultimului vagon. Cum în marfare nu poți să treci dintr-un vagon în altul, iar trenul lor a mers fără oprire în multe gări succesive, micuțul Mihai a călătorit o vreme singur într-un vagon care, evident, nu era destinat călătorilor. Abia când trenul a
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
și au nevoie sa fie unse! Dar este o călătorie pe cinste! Te-aș invita și pe tine în trenul meu, însă mi-e teamă că nu are vagon la clasa I pentru oaspeți de seamă; e doar un biet marfar! Dar cine știe! Poate că ne vom întâlni cândva; în răsăritul unui zâmbet de soare ... poate pe acel câmp al promisei fericiri; unde am să poposesc un timp, împletind cunună din șoaptele spicelor ce sfioase-și vor da atunci coate
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
Ĩn drum, un țăran își lăsase căruța plină cu fân. Ema se ascunse cu copilul printre paie, în spatele grămezii. Era încă întuneric, când omul plecă pe drum, spre gară. Ĩn stație, Ema căută trenurile care pleacă spre oraș. Erau numai marfare. Cele cu mărfuri petroliere nu erau însă corespunzătoare transportului, datorită formei cisternelor. Erau de preferat cele cu cereale. Și, în sfârșit, Ema găsi vagoanele cu grâu. Ĩn ele se putea ascunde fără probleme. Și nimeni nu le controla. Vântul pătrundea
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
omeniei. Am ajuns cu volumele pe la jumătatea cărții și mi-e tot mai greu, pe măsură ce iubirea și pasiunea acestor evocări nu sporesc și posibilitățile financiare presupuse de făptuirea lor, istovirile lăsându-le deoparte. Din cauză că scrierea cărților crește la câte un marfar plin pe an, descrește aprecierea ca serioasă îndeletnicirea aceasta și în consecință interesul achiziționării de carte. Iar din cauză că scrie oricine și oricum, cei mai mulți foarte prost, puțini rămân să mai gireze sau plăti cărți. Am căzut în această groapă și-i
DEZAMĂGIRI RICOŞATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373567_a_374896]
-
dar Elisa a trăit și ea astfel de momente. În acea zi se afla sus, pe terasamentul de cale ferată, alesese drumul cel mai scurt de la serviciu spre casă, pășea din traversă în traversă, în afara ecartamentului, furată de gânduri... Un marfar se apropia. Ea mergea liniștită, parcă urca pe o scară a infinitului. Colosul aluneca pe șinele ce străluceau în soare și se depărtau în văzduhul fremătând a primăvară. Liniștea acelei zile era ciripită de trilurile discrete ale păsăricilor în zborul
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
de metri pană la Podul Viilor, cobora vreo treizeci de trepte și intra chiar pe Calea București, unde locuia în chirie. * Noi nu mai locuim demult pe acea stradă, nici măcar în acel oraș, dar Elisa n-a uitat episodul cu marfarul ce o purtase , o clipă cât o veșnicie, în zona nemuririi... Florica Patan Pitești, aprilie, 2014 Referință Bibliografică: ZONA NEMURIRII / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2250, Anul VII, 27 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
Articolele Autorului http://www.youtube.com/watch?v=QF1jdam-INI Iubita mea din alte vremuri, Când vine noptea ca un zvon În gară între două trenuri Te-aștept, sunt singur pe peron ... Din fum și depărtări de șine Se-aude un marfar de fier Ce poate pleacă, poate vine Himeric din pământ sau cer ... Târziu abia un tren-fantomă, Cu vechi vagoane gri-petrol, E tras parcă pe targă-n comă La cap de linie și-i gol ... Un om cu șapcă, pe o
AŞTEPT ORICÂT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345796_a_347125]