210 matches
-
moderne, Editura Științifică, București, 1972. MAMULEA, Mona, Dialectica închiderii și deschiderii în cultura română modernă, Editura Academiei Române, București, 2007. MAMULEA, Mona, Paradigme metodologice în istoria filosofiei românești, în "Studii de istorie a filosofiei românești", vol. III, Editura Academiei Române, București, 2008. MARGA, Andrei, Philosophy in the Eastern Transition, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1995. MICHIDUȚĂ, Adrian, Filosofia românească sub noi priviri critice, Studiu introductiv la vol. C. Rădulescu-Motru, Filosofia în România veche, Editura Fundației "Ștefan Lupașcu", Iași, 2008. MILITARU, Ion, Meditații asupra filosofiei românești
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
State Univ. Iowa, 1957. Ollé-Laprune, L., Le prix de la vie, Belin Frères, Paris, 1918. Opler, M., Culture and mental health, Macmillan Comp., New York, 1959. Osterreich, T.K., Les possédés, Payot, Paris, 1927. Park, R.E., „Les migrations humaines et l’individu en marge”, în Amm. J. Sociol., 33, 1928. Pasamanick, E.; Scarpitti, F.R.; Dinitz, S., Schizophrenics in the community, Appleton-Century-Crofts, New York, 1967. Payot, J., Educația voinței, Editura Socec, București, 1921. Pélicier, Y., „Ailleurs la psychiatrie”, în Confr. pschiat., 21, 1982. Pélicier, Y., Intégration
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
greu de suportat, și în fiecare dimineață te trezești că te așezi la rând la casă și ceri două sandvișuri cu șuncă. ― Îi plac sandvișurile cu șuncă, nu-i așa, dragă? îi spune femeia de la casă, o femeie pe nume Marge, pe care Jemima Jones a ajuns s-o cunoască. Cu mult timp în urmă, Jemima i-a spus lui Marge că sandvișurile cu șuncă sunt pentru șeful ei. Săraca fată, s-a gândit Marge atunci, eu știu că de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu șuncă. ― Îi plac sandvișurile cu șuncă, nu-i așa, dragă? îi spune femeia de la casă, o femeie pe nume Marge, pe care Jemima Jones a ajuns s-o cunoască. Cu mult timp în urmă, Jemima i-a spus lui Marge că sandvișurile cu șuncă sunt pentru șeful ei. Săraca fată, s-a gândit Marge atunci, eu știu că de fapt sunt pentru ea. Iar pentru că Marge este un suflet bun, se preface că o crede. ― Ce zi minunată, spune Marge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de la casă, o femeie pe nume Marge, pe care Jemima Jones a ajuns s-o cunoască. Cu mult timp în urmă, Jemima i-a spus lui Marge că sandvișurile cu șuncă sunt pentru șeful ei. Săraca fată, s-a gândit Marge atunci, eu știu că de fapt sunt pentru ea. Iar pentru că Marge este un suflet bun, se preface că o crede. ― Ce zi minunată, spune Marge, dându-i sandvișurile Jemimei. Aceasta și le îndeasă în geantă, continuând șarada, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ajuns s-o cunoască. Cu mult timp în urmă, Jemima i-a spus lui Marge că sandvișurile cu șuncă sunt pentru șeful ei. Săraca fată, s-a gândit Marge atunci, eu știu că de fapt sunt pentru ea. Iar pentru că Marge este un suflet bun, se preface că o crede. ― Ce zi minunată, spune Marge, dându-i sandvișurile Jemimei. Aceasta și le îndeasă în geantă, continuând șarada, și apoi o ia în sus pe stradă. După câțiva metri, sandvișurile cu șuncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Marge că sandvișurile cu șuncă sunt pentru șeful ei. Săraca fată, s-a gândit Marge atunci, eu știu că de fapt sunt pentru ea. Iar pentru că Marge este un suflet bun, se preface că o crede. ― Ce zi minunată, spune Marge, dându-i sandvișurile Jemimei. Aceasta și le îndeasă în geantă, continuând șarada, și apoi o ia în sus pe stradă. După câțiva metri, sandvișurile cu șuncă încep să te cheme. „Jemima“, șoptesc ele din adâncul genții tale. „Suntem minunate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
uite la Marjorie. Apoi o privi. Stătea cu spatele la el. Îi privi spatele. — Nu-mi mai place. Nimic nu-mi mai place. Ea nu-i răspunse. Nick continuă: — Mă simt ca și cum totul s-ar fi dus dracu’ Înăuntrul meu. Nu știu, Marge. Nu știu ce să spun. Îi privea spatele În continuare. — Nici dragostea nu-ți mai place? spuse Marjorie. — Nu, răspunse Nick. Marjorie se ridică-n picioare. Nick stătea cu capul În mâini. — O să iau eu barca, Îi spuse. Tu poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Se priviră. Se simțeau foarte bine. — Domnilor, spuse Bill, pentru Chesterton și Walpole. — Exact, domnilor, spuse și Nick. Le dădură peste cap. Bill umplu paharele. Se așezară În fața focului. — Ai fost foarte deștept, Wemedge. — Nu-nțeleg. S-o termini cu Marge. — Păi, cred că da. — Era singurul lucru pe care puteai să-l faci. Dacă nu făceai asta, acum erai acasă și munceai ca să strângi bani să te-nsori. Nick nu-i răspunse. — Odată ce te-ai Însurat, gata, ești sub papuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-sa și la tipu’ ăla cu care s-a măritat. Nick dădu din cap. — Gândește-te cum ar fi să-ți vină toată ziua-n casă și duminica să mănânci la ei și maică-sa să-i spună mereu lui Marge ce să facă și cum să se poarte. Nick tăcea În continuare. — Te-ai scos cum nu se poate mai bine, zise Bill. Acum poa’ să se mărite cu unu’ de teapa ei și să fie și ea fericită, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
calea aia, acum n-am mai fi fost noi aici, zise Bill. Asta era adevărat. Planul inițial fusese să se ducă acasă și să-și caute de lucru. Apoi se gândise să stea În Charlevoix toată iarna, ca să fie cu Marge. Acum nu mai știa ce să facă. — Probabil că n-am fi putut merge mâine la pescuit, continuă Bill. Clar, te-ai prins care-i treaba. N-am avut ce-i face, spuse Nick. — Știu. Așa se-aranjează lucrurile. — Totu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
păsări chiar În iarbă, spuse Nick. Au luat-o-n jos, spre livadă. Am văzut un cocoș dimineață, spuse Bill. — Poate dăm peste el. — Pe vântu’ ăsta nici nu poți să tragi ca lumea. Acum, că era afară, povestea cu Marge nu mai părea așa de tragică. Nu mai era nici măcar foarte importantă. Vântul spulbera lucrurile de genul acesta. — Bate direct dinspre lacu’ mare, spuse Nick. Auziră detunătura unei arme. — Ăsta-i tata, spuse Bill. E jos, În mlaștini. S-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu mesele din tablă și scaunele de răchită, scoase pe trotuarul larg, aflate sub lungi copertine colorate, se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - Mâncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lângă noi. „Cofetărița” - cum îi spunea Marga Popescu - (ea zâmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (îmi reașeză, în scurtul interval de timp cât zăbovirăm acolo, încrederea în posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
reținută, ce nu putea ascunde prea dibaci ipocrizii și refulări, - în definitiv era vorba de o „legătură nepermisă” așa cum pe drept cuvânt observară competent și obiectiv fiecare din ele, în timp ce tânăra profesoară asculta, sorbindu-și cafeaua. „Într-adevăr nepermisă” gândi Marga Popescu. „Dar de ce nepermisă? se trezi întrebându-se. Dacă aș pune o asemenea întrebare cu voce tare, aș fi precis dezaprobată. Mai mult chiar, s-ar gândi cine știe ce despre mine”. Dar cum în asemenea situații, mai ales când se vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
este. Mi-ar face plăcere să vă mai întâlnesc o dată. Își ceru scuze, mai schimbarăm câteva cuvinte și după despărțire, îi privii mersul încet, parcă solemn al celui din 1945... Când ajunsei acasă doamna Pavel îmi înmâna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul în marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată Franța, esența ei...”. O altă ilustrație aparținea mătușii: turnul Eiffel. Încântată doamna Pavel îmi cerea explicații asupra istoriei celebrului turn pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
au tăiat Duca-vodă pe trii boieri, anumi pe Vasile Gheuca vel-vistiernic și Gheorghie Bogdan vel-jicnicer și pe Lupul sulgerul, carei au fostu făcut cărți hicleni, cu iscăliturile lui Dumitrașco-vodă, la orheieni și la lăpușeni, să să ridice cu oaste, să margă să prindză pe Duca-vodă, cu toată casa lui, și pre o samă de boieri a lui”. Duca-vodă, oblicind, însă, despre “hiclenie”, “au trimis niște bulubași cu simeni de i-au luat de pre la gazdele lor și i-au închisu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ce veche și pînă la Podul Vechiu”. Ei bine, pe acest loc slobod și-au cam întins stăpînirea vecinii, fără voie domnească. Văzând asta, la 25 februarie 1755 (7263), Matei Ghica voievod a trimis pe vel logofătul „Radul Racovițe...ca să margă să ia sama și să dezbată locul ce va găsi împresurat”. Acum știu cum s-au petrecut lucrurile. Vel logofătul a strâns „pe toți cîți au locuri alăture cu locul domnescî, de la podul uliții ce trece pe denainte lui Svetîi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vrea ca bietele călugărițe să nu mai sufere din pricina cine știe căror tâlhari. Așa se face că la 16 iunie 1705 (7213) scrie vodă: „Socotindu că svânta mănăstire Socola,... mănăstire de călugărițe suptu poalele Codrului Iașilor, ca nu cândva să margă nescare tâlhari să jecuiască svânta mănăstire și să ucigă călugărițile, pentru acesta lucru le-am întărit pre dânsele... cu doisprădzece oameni poslușnici ca să fie lăcuitori lângă svânta rugă, iar de la domnia me vor ave scuteală, vor hi în paci de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu a rămas pe dinafară. La 8 noiembrie 1734 (7243) se înfruptă și ea din aceasta, prin hotărârea lui Constantin Nicolae (Mavrocordat) voievod, care îi dă o sută de lei pe an „ca să fie de chiverniseală sfintii mănăstiri și să margă ceva vinit pre an și la acea mare mănăstire de la Sfânta Gora”. Cum bag eu de seamă, părinte, vodă nu spune cât să dea mănăstirii de la „Sfânta Gora”, ci lasă să hotărască egumenul mănăstirii Dancul cât să dea la „Csiropotamo
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fie în epitropia breslii neguțitorilor din Iași”. Vodă însă nu lasă lucrurile la voia întâmplării. El hotărăște ca în fiecare an „a trie dzi după dzua praznicului Sfântului Spiridon” marii dregători: vel logofătul, vel postelnicul, vel spătarul, vel vistiernicul „să margă... acolo, la mănăstire, să caute sama epitropilor ce vor fi după vremi și de venituri și de cheltuielile anului”. Vezi bine, fiule, că vodă nu prea îi lăsa pe cei de la mănăstirea Sfântul Spiridon să se bucure de praznic. Îi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
termina povestea asta care mă apasă. De multe ori, în timp ce scriam și scriam, bătrâneii mei au intrat șontâc-șontâc în cameră, sub pretextul că vor sa dea de mâncare la peștii din acvariu , să ia vreo casetă cu tot soiul de margele și se prefăceau că ștearg praful de pe mobilele stil și icoanele cu lujeri de viță-de-vie încărcați de struguri, ieșind din coasta lui Cristos. Dar sfârșeau prin a se apropia de mine, a-mi mângâia părul lung cu o îngrijorare prost
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o mănăstire slabă fără moșii, fără vinituri,... m-am milostivit... și... o am miluit ca să aibă a lua pre tot anul din vama cea mare câte o sută de lei pre an,... ca să fie de chivernisala sfintii mănăstiri și să margă ceva vinit pre an și la acea mare m(ă)n(ă)stire de la Sfânta Gora”... ― “Chivernisala sfintii mănăstiri” era pe planul doi. Important, părinte, era faptul ca: “să margă ceva vinit pre an și la acea mare m(ă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pre an,... ca să fie de chivernisala sfintii mănăstiri și să margă ceva vinit pre an și la acea mare m(ă)n(ă)stire de la Sfânta Gora”... ― “Chivernisala sfintii mănăstiri” era pe planul doi. Important, părinte, era faptul ca: “să margă ceva vinit pre an și la acea mare m(ă)n(ă)stire de la Sfânta Gora”... ― “Ceva vinit” pare puțin spus, fiule. Mănăstirile închinate nu se abăteau de la acel “postulat” - dacă putem să-i spunem așa hotărârii lui Radu Mihnea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pre an ce i-am fost făcut din vama ce mari, încă den domniia noastră dentăi... Și iarăș(i) mai socotind... că,... cu atâta nu să poate chivernisi și având trebuință de agiutor... să-i mai prisosască ca s(ă) margă ceva venit pre an și la m(ă)n(ă)st(i)rea Xeropotamo”... ― Și ce hotărăște vodă, părinte? ― Nu se zgârcește la danii. Iată amănuntele: “Ș-am miluit-o cu tot vădritul ce va cuprinde den viili ce sântu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ce spune Grigore Ghica voievod la 27 iulie 1736 privitor la cei de la mănăstirea Sinai: ― Ascultă numai, părinte: “Viindu-ne jalobă... de la preosfințitul arhiepiscopul Sinaiu, chir Nechifor, și de la tot Soborul acei sfinte mănăstiri... și cu lacrămi rugându-să... să le margă ceva venit pre an... socotind că mila ce s-ar face acelui sfânt loc nu a fi de pagubă, ce mai vârtos folos, că nu îmblânzește mânie lui D(u)mnezeu alta, ca milostenie și faptele bune”... Stau și mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]