208 matches
-
spună nimic despre cele întâmplate, evidențiază forța malefică a hangiței. Revenind în plan real, personajul-narator, ajuns la han, adulmecă "aburul de pâine caldă", ascultă țiganii lăutari, în timp ce Mânjoloaia dă poruncă "unei cotoroanțe" să-i așeze masa în odaie. Pe cucoana Marghioala, naratorul o cunoștea de când era mic: era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", iar el devenise "curățel și obraznic, mai mult obraznic decât curățel". E un autoportret care relieferază îndrăzneala de a-i face curte hangiței. Convins că necuratul l-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
treptat de Mânjoloaia, care știa scopul călătoriei și îl ademenea cu farmecele sale planul fantastic. Odaia era curată și cochetă, cu miros de mere și gutui, dar fără icoane pe peretele de la răsărit. Lipsa acestora este astfel motivată de cucoana Marghioala: "Dă-le focului de icoane! d-abia prăsesc cari și păduchi de lemn". Protagonistul își face cruce, aude "un răcnet" și își imaginează că a călcat cotoiul bătrân de sub masă. În credințele populare, pisica neagră reprezintă diavolul. Cucoana deschide ușa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fel de amorțeală pe la încheieturi". Aflând că afară s-a dezlănțuit viscolul, Fănică părăsește planul fantastic, revine în realitate, constată că stătuse "două ceasuri și jumătate" la han, era în întârziere, trebuia să plece, deși afară "urla vântul nebun". Cucoana Marghioala voia să-l convingă să nu plece, și în timp ce vorbea, avea căciula lui Fănică în mână, pe care "o tot sucea ș-o răsucea", "uitându-se adânc în fundul căciulii". Mai târziu, protagonistul a înțeles că femeia îi vrăjise căciula, ca să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
gropi, cade în genunchi, iar drumețul speriat își face cruce și observă că pierduse, pe drum, iedul, iar calul îl trântește la pământ. După patru ceasuri de rătăcire, află de la un paznic la coceni, că se afla aproape de han. Cucoana Marghioala îl aștepta. Când flăcăul vru să-și facă cruce și să-i mulțumească lui Dumnezeu că a scăpat cu bine, femeia i-a apucat mâna și l-a îmbrățișat. Fănică ar fi rămas multă vreme sub vrăji, dacă nu l-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se pocăiască patruzeci de zile, la un schit în munte. Numai prin rugăciuni, omul scăpă de atracția amăgitoare a Satanei. Într-o noapte de iarnă, protagonistul află de la socrul său că hanul lui Mânjoală "arsese până la pământ", împreună cu vestita cucoană Marghioala și cu farmecele ei. Vestea îl făcuse fericit pe Iordache, care murmura: "a băgat-o în sfârșit la jăratic pe matracuca", și a ținut un discurs moralizator despre puterea diavolului, care "te spurcă" și "știe el unde te duce". Socrul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
va fi supus la necazuri, slăbiciuni, ticăloșii, neștiință, sărăcie, robie, prostie, mânie. Ajuns în București, Aghiuță își ia numele de Kir Ianulea și își inventează o biografie aventuroasă, pe care o răspândește în târg "o cotoroanță zugrăvită și smălțuită", Kera Marghioala. Și-a cumpărat o casă frumoasă ca orice negustor de seamă, a intrat în societatea aleasă și s-a căsătorit cu Acrivița, care era frumoasă, dar "se uita cruciș" și nu avea zestre. După căsătorie, din mielușea a devenit "leoaică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
înaintat prin mulțime și a ajuns pe mehedean, în fața casei lui Vasile Chițac. Mulțimea s-a așezat înaintea mașinii și din ea au coborât președintele Pliftor și procurorul Prisacaru ca să stea de vorbă cu oamenii. Toți răcneau, țipau, înjurau, blestemau. Marghioala Apreutesei s-a repezit și i-a luat geanta procurorului. A scos din geantă un pachet pe care l-a desfăcut în fața mulțimii și răcnind a spus:Ia, uitați-vă oameni buni, ce mănâncă hoții î pâine albă și salam
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Ia, uitați-vă oameni buni, ce mănâncă hoții î pâine albă și salam-și noi n-avem voie nici pâine neagră să mâncăm. Oamenii se uitau mirați căci de salam în timpurile acelea nu se prea auzea prin părțile noastre. Marghioala, înfuriată peste măsură a aruncat pachetul în mulțime care parcă era electrizată și a strigat din nou : - Hoților, ați venit să ne luați bucățica de la gură? Ați venit să ne omorâți? Ardev-ar dumnezeii, să vă ardă de vii, să nu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
om din făgașul obișnuit al vieții, și care, odată ieșit din cercul magic al înrâuririi diavolești, își reia ritmul normal de viață; s-ar putea spune că cine se folosește de practica vrăjitorească este pedepsit, așa cum a fost și coana Marghioala la bătrânețe, mistuită de incendiul care i-a ars hanul din temelii. Astfel revenim la aceste apropieri, care nu sunt propriuzis istorice pentru că nu avem fapte care să justifice ponderea unor influențe exterioare, ci numai tipologice. Toate variantele tipului voltarian
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
dubii cine se află în spatele conului Fănică. Nu este lipsit de semnificație că întruna dintre evocări, I. D. Gherea dezvăluie posibilul punct de plecare al nuvelei: ,,Era pe atunci în dosul Cișmigiului o cârciumă, cu o crâșmăriță grozav de frumoasă, coana Marghioala. Ne țineam de ea și îi făceam curte, eu și alți băieți. O «tachinam» cât puteam. Odată i-am zis uitându-mă lung și galeș la dânsa: «Fie, că strașnici ochi ei, coană Marghioalo». Ei, ce crezi că mi-a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Buiestrașu-i bun... dacă-i dau grăunțe la han și-l odihnesc trei sferturi de ceas... merge. Care va să zică, un sfert și cu trei, un ceas..’’. Tânărul ginere al pocovnicului Iordache nu are imaginație, nici neliniști metafizice. Astfel practicile magice ale cocoanei Marghioala pot acționa asupra lui, poruncitor, la nivelul senzației fără frământări. Bărbatul care se ducea să se însoare cu fata polcovnicului Iordache face un popas la hanul Mânjoalei. Emanația senzuală a hangiței se complică cu elemente exterioare; obsesia ispitei se prelungește
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un element de atmosferă. El este acela care definește substratul ideatic al demersului epic fantastic. Pentru că își trăiește fără neliniște existența și viitorul bine rânduit, povestitorul este mânat de impulsuri, nu face calcule și nu are inhibiții. Cunoscută dinainte, cocoana Marghioala, ,,frumoasă, voinică și ochioasă’’, i pare ,,mai plăcută ca niciodată’’. Apropierea se petrece după ritualul aventurilor de la han înlesnit și de stingerea lămpii. Cadrul îmbietor, atracția, aventura sunt trăite frust, fixate de impresii de la marginea conștiinței. Toată această perspectivă este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
norocul sau poate nenorocul (încă una din ambiguitățile stării de spirit ce-i prezidează acțiunile), face ca impulsul pentru aventura erotică a tânărului bărbat să se manifeste față de o femeie ieșită din comun. Femeia care stăpânește hanul lui Mânjoală, coana Marghioala, este și ea ,,însemnată’’. Grație unui presupus pact cu diavolul, are puterea de a exercita asupra oamenilor puteri nebănuite. Apropiindu-se de vestitul han, în drum spre Popeștii-de-Sus unde urmează a se logodi cu fiica polcovnicului Iordache, eroul nu rezistă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
atracție a femeii se concentrează mai ales în privire. Cu totul fascinat de chipul veșnic tânăr, tânărul bărbat nu-și poate reprima impulsul de a recunoaște pe față că însușirea aceasta îl tulbură cel mai mult În mod tipologic, coana Marghioala, sau, cum i se spune de obicei, Mânjoloaia, își datorează faima atributului de ,,vrăjitoare’’, acceptat de toți cu o teamă admirativă. În acest punct se află sursa irezistibilei atracții pe care hanul o exercită asupra călătorilor care băteau drumurile mânați
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele oamenilor’’. Atunci când trebuie să plătească șederea la han, coana Marghioala îi cere să plătească atunci ,,când o trece înapoi’’. Numai reluând lectura povestirii de la sfârșit spre început (operație ca pe care suntem dispuși a o întreprinde din același obscur impuls), vedem că întreg acest șir de amănunte, de aspect aparent
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
contribuie la puterea de fascinație a Hanului lui Mânjoală. Povestirea aventurii tinerești este încadrată într-un element fantastic, reamintindu-și de strania întâmplare într-o noapte de iarnă, care coincide cu arderea hanului, până-n temelie, incendiul ,,îngropând pe biata cocoana Marghioala, acu’ hârbuită, sub un morman uriaș de jăratic’’. Sfârșit de o adevărată vrăjitoare, care ispitise, cândva, cu satanicele farmece, și pe bătrânul Iordache. Când, după moartea Mânjoalei, pocovnicul Iordache explică aceste amănunte ca pe un meșteșug vrăjitoresc, povestitorul rămâne sceptic
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
copii (Danut,Victor - n. 1962, Daniela, Vasilică) 11. Corina Popa 2 copii (Vasilică și Marcel) 12. Lascăr Ciorăscu (n. 1934) și Mărioara (n. 1929) 13. Chelu Romică (40 de ani) și Gabriela 6 copii 14. Tache Dorin (60 ani) și Marghioala 5 copii (dintre care o studentă) 15. Elena D. Balan (90 ani)2 copii 16. Tereza Petroni (80 de ani) 4 fete 17. Anica Tătărăscu (87 ani) copil (Mimi) 18. Catea Marin (n. 1943) + Gică (n. 1943, mort, 2010) 4
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
, Ioan (1808, București - 31.XII.1855, Pau, Franța), publicist și traducător. Este fiul Marghioalei și al paharnicului Ștefan Voinescu. Și-a făcut studiile în țară. Intrat în armata națională, aghiotant de secție, în 1830 făcea parte din Statul Major. După un an e avansat căpitan, iar în 1836 maior. Fost în subordinele lui I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
cuvinte de învățătură, pe care le-a vegheat și îndrumat cu neostenită râvnă pe drumurile credinței strămoșești. Născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni din apropierea municipiului Botoșani, ca fiind al zecelea din cei 11 copii ai familiei Dumitru și Marghioala Arăpașu, a purtat din botez numele de Teodor. A urmat școala primară din satul natal, între 1921 și 1927. Din copilărie a îndrăgit viața monahală, devenind frate în mănăstirile Vorona (1928) și Neamț (1929). A urmat, în perioada 1932-1940, cursurile
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
nu avea nimic comun cu așa ceva. Era fostul palat al lui Brâncoveanu, căzut în părăsire. Acolo se aciuaseră, într-o perioadă de anarhie, după plecarea lui Mavrogheni, o seamă de derbedei și teleleici, în frunte cu unul Melamos și una Marghioala, care și-au făcut mendrele în cel mai autentic stil de carnaval (lumea cu josul în sus). Cuvântul „crai” are un evantai semantic foarte larg, mergând în descreștere : rege, figură de cărți de joc, („crai de tobă”), bărbat falnic, berbant
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
iaz la scăldat și ea îl necăjește... Început al dragostei lor. V. Iarna, când era să moară Niță, și-l scapă Faliboga. Zăcerea iarna. Primăvara vine și omul întinerește și înflorește iar odată cu natura. VI. Cum a început Niță cu Marghioala viață nouă și gospodărie nouă la Câmp. COOPERATIVE Vremea cooperativelor. "Unde-i unul nu-i putere." Sătenii se adună și se întovărășesc ca să cumpere ori să arendeze moșii. Doi scriitori se întovărășesc ca să alcătuiască un A. Mirea. Patru se întovărășesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Consolează-te însă: multora dintre intelectualii pe care-i cunosc, în familii, li se reproșează că trăiesc mai prejos decît cutare șofer, cutare zugrav, cutare tîmplar sau instalator, care știu să se căpătuiască, să șterpelească etc.” *Sporici seamănă cu kera Marghioala din nuvela „Kir Ianulea” de Caragiale: „pînă seara, toți ai casei; pînă-n două zile, mahalaua-ntreagă; pînă într-o săptămînă, tot tîrgul... toată lumea a știut istoria lui kir Ianulea (lui Cutare, în cazul său), mai bine chiar decît el”. Slobod
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Japonia, Trecutul gratuit, De ce uităm?), Ion Pas (La locul Calvarului, Plăceri de iarnă, Bătrânul, Învierea adevărată), V. Demetrius (Sacrificarea mielului), Victor Eftimiu (Omul care a vorbit regelui), Gala Galaction (Întâiul Paște petrecut în Bucovina), C. Gane ( Viața adevărată a postelnicesei Marghioala), poeții Adrian Maniu (An nou), Tudor Arghezi (Sf. Gheorghe, O poveste cu șapte ouă, Fuga în stadion închis), Al. T. Stamatiad (Un singur suflet), reporterii F. Brunea-Fox (Larvele întunericului), Ioan Massoff (Cum trăiește George Enescu, Impresiile unui operat, La Bellu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289157_a_290486]
-
dintre complicii lui Toma Cantacuzino - cel care fuge la ruși, amenințând fatal echilibrul cu greu menținut de Brâncoveanu -, niște „marghioli blestemați și de minte striini, cu carii viața lui își petrecea”, Ghinea ceaușul și Toderașcu, „brat David ceaușul”, sunt, primul - „marghiol, curvariu, becisnic, dă neam mojic și foarte om spurcat”, iar cel de-al doilea - „neam foarte ciocoiu, șcheau, varvar și plin de răotate”. Absența „blagorodniciei” - și ca atare lipsa de acces către gândul și fapta nobile - este deconspirată (cu plăceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
arau, puneau sămânța, o munceau culegeau roadele și jumătate le duceau acasă la ei și jumătate la coșarele boierului. Acest pământ (cel dat țăranilor) era mai rău: la Cioate, La Boteanu, La Izvoare, zarea Runcului La Obuz în sus etc. Marghioala Alex. Curteanu, născută Ignătescu, ne-a lăsat mărturie despre felul în care se împărțeau roadele între țăran și boier, când țăranul lua pământ în arendă, „la bună învoială cu boierul”. „Se lua o suprafață de pământ pe care țăranul o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]