342 matches
-
săvârșirea anumitor îndatoriri și activitatea celor care se consacrau acestora, legi specifice, diferite de acelea valabile pentru restul societății. Prin urmare, universitățile s-au constituit pretutindeni într-o marginalitate principială, deliberată, nu doar factuală sau contingentă. Urma nedeslușită a acestei marginalități poate fi încă observată în zilele noastre în faptul că autoritățile obișnuite polițienești sau judiciare nu au dreptul să pătrundă în interiorul unui campus universitar decât la invitația expresă a unui decan sau a unui președinte care vorbește în numele instituției universitare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
zilele noastre în faptul că autoritățile obișnuite polițienești sau judiciare nu au dreptul să pătrundă în interiorul unui campus universitar decât la invitația expresă a unui decan sau a unui președinte care vorbește în numele instituției universitare ca atare. Dintr-o asemenea marginalitate rezultă că conceptul de Universitate închide în sine o contradicție, dacă este adevărat că ceea ce tinde să promoveze el, și anume o universalitate limitată și excepțională, se înfățișează ca un monstru logic. Însă această contradicție ne face să ne gândim
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Universitatea de societate; este, în al doilea rând, această barieră odată doborâtă, irupția tehnicii în chiar sânul Universității și nimicirea acesteia ca loc de cultură. Dată fiind importanța lor, aceste două evenimente trebuie să facă obiectul unei delimitări precise. Suprimarea marginalității specifice Universității este o revendicare explicită a cărei semnificație veritabilă este cu toate acestea mascată de motivațiile ideologice de care se prevalează și care sunt ele însele duble, politice și profesionale. Din punct de vedere politic și în numele idealurilor egalitare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Bostonul anilor '60, Firmin apare pe lume pe o grămadă de confeti provenind din Veghea lui Finnegan, "cea mai puțin citită capodoperă a lumii", hărtiile rupte având menirea să-i "amortizeze căderea în existență". Așezat încă de la început sub semnul marginalității, deoarece este al treisprezecelea născut, pe când sursele de hrană naturală nu erau decât douăsprezece, în plus firav și mereu dat la o parte, Firmin este totuși "singurul cu ochii larg deschiși" și, ca orice creatură ce iese din ordinea prestabilită
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
rumsfeld burroughs și despre/ cum războiul nu e tzara artistului/ generalii fac gloanțe/ și noi le pictăm cu sângele nostru./ Ce-am râs la urmă/ îmi dă și azi pe nas și pe gură" (Casanova în craiova). Tema aceasta a marginalității, bine explorată de Nicolae Coande în volumele precedente (unul se intitula chiar În margine, altul, Fundătura Homer), este tratată acum la un nivel sensibil inferior. Autorul ezită între calificarea negativă și cea pozitivă a spațiului său ("internaționala craiova măreț viitor
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
evenimentele sînt trăite nemijlocit, dar și în afara oricăror structuri care implică obligații directe și responsabilități scadente, tînăr și neînregimentat nici măcar prin exigențe didactice, Maxim Dumitraș trăiește totul, adică deopotrivă climatul imediat și aspirația interioară, ca pe o strictă experiență individuală. Marginalitatea lui implică, pînă la un punct, riscul de a nu-și putea determina corect resursele, dar, pe de altă parte, ea constituie și o importantă formă de protecție în fața unei tot mai mari avalanșe de conformism și de ipocrizie. În
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
asocial, aflându-se când pe culmile succesului, când în subsolul vieții de noapte a cluburilor deocheate, aproape ruinat, sufocat de datorii, Van Morrison nu reușea, în nici un chip, să se mențină la suprafață. In 1967, eșuat la Boston, își trăiește marginalitatea cu un amestec de voluptate și impulsuri sinucigașe: „La orele târzii ale nopții, diskjockey-ii se obișnuiseră cu un personaj care, cu un accent irlandez incomprehensibil, le urla beat să pună muzică de Jerry Lee Lewis." Din fericire pentru el, pentru
Van the Man (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6012_a_7337]
-
în frac,/ Cuvioasă ca un popă/ Și smolită ca un drac”). Pare să se fi folosit tot mai mult în sintagma (calchiată după franceză) lume interlopă, desemnare comodă a unui ansamblu de persoane, fenomene și situații definite prin ilegalitate și marginalitate. Sintagma e curentă în textele polițienești („Un bun investigator acoperit trebuie să aibă mai multe aptitudini, cum ar fi: să aibă cunoștință despre lumea interlopă, metodele ei și modurile de operare; să fie familiarizat cu felul lor de a vorbi
Interlop by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5917_a_7242]
-
multe texte interesante. Din sumarul său ne-a atras atenția Dosarul Lewis Carroll realizat de tineri universitari din țară: este un exercițiu de relectură binevenit într-o literatură ca a noastră preocupată excesiv de ea însăși și de aceea predispusă la marginalitate. Am reținut editorialul intitulat „Autismul literar” sub semnătura lui Adrian Popescu - un articol de atitudine în care redactorul-șef al Stelei pledează cu echilibru pentru Uniunea Scriitorilor, o asociație care reprezintă interesele majorității autorilor români de astăzi și o instituție
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4869_a_6194]
-
marele demers recuperator, prin aducerea în lumini puternice a unor valori ale literaturii noastre lăsate prea multă vreme în umbră. Sau la margine, spre a-i folosi terminologia, o ipostază la care se referă frecvent (v. și subcapitolul: „Margine, marginal, marginalitate, marginalizare”). Că aceste valori lăsate la margine sunt îndeobște produse de femeile scriitoare este un fapt de netăgăduit care își are motivațiile lui sociale, psihologice, etice sau de alt ordin. A le desluși, cu metodă și până în ultimele consecințe, este
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
Constanța Buzea, Creștetul ghețarului. Jurnal 1969 - 1971. București, Editura Humanitas, 2009 Nu există, după știința mea, în literatura română o analiză sistematică a discursului autobiografic feminin de talia demersului lui Sidonie Smith din 1987, intitulat O poetică a autobiografiei femeilor: marginalitate și ficțiunile auto-reprezentării (A Poetics of Women’s Autobiography: Marginality and the Fictions of Self- Representation). Cu toate acestea, materialul de analiză nu lipsește. De la Maria Rosetti/Mary Grant care ne-a lăsat un interesant jurnal aflat în stare de
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
promovând un limbaj incomprehensibil pentru neinițiați, universitățile au dobândit apanajele sectarismului îngust moștenit din tradiția bolșevică. Reciclând într-o păsărească ridicolă banalitățile domeniului, adepții lui Chomsky, Eagleton, ŽiŽek, Badiou și ai deja clasicilor Derrida și Foucault s-au autocondamnat la marginalitate și insignifianță. Nu trebuie să ne mire că singura lor construcție demnă de remarcat în ultimele decenii e un fel de etică generalizată a resentimentului. În acest context, un fapt care în alte împrejurări ar fi trecut fără a face
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
păstrând în același timp relația cu culturamamă. Cele trei filme Fürchte dich nicht, Jakob! (Nu te teme, Jakob!, 1982), Ein Mann Wie Eva (Un bărbat ca Eva, 1984) și Rosenemil (1993) abordează trei teme esențiale, care au ca numitor comun: marginalitatea. Primul reprezintă o ecranizare a povestirii naturaliste a lui I.L. Caragiale, O făclie de Paște care ne aruncă într-o Europă a periferiilor bântuită de demonii xenofobiei, Un bărbat ca Eva revendică o altfel de marginalitate, cea a geniului rătăcind
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
au ca numitor comun: marginalitatea. Primul reprezintă o ecranizare a povestirii naturaliste a lui I.L. Caragiale, O făclie de Paște care ne aruncă într-o Europă a periferiilor bântuită de demonii xenofobiei, Un bărbat ca Eva revendică o altfel de marginalitate, cea a geniului rătăcind prin bolgiile unei sexualități litigioase, trăind într-o promiscuitate confuză, anxioasă, iar cel de-al treilea, frecventând nostalgic periferia belle époque de o manieră deopotrivă melodramatică și comică, deopotrivă versată și igenuă. Nu te teme, Jakob
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
care/ întunericul pilește mînere de uși/ somnul ca o răsplată/ îndărătul unor perdele/ aducînd vorba/ despre craniul pleșuv al paradisului// din ghiozdanul unui școlar/ rostogolindu-se pe asfalt/ cifra obeză:/ doi” (Orașul ca un fosfor tăcut). Taedium vitae, solilocviul, retragerea, marginalitatea: iată materia din care se alcătuiește Bucuria anonimatului. O poetică a nespectaculosului, sau mai bine zis a spectacolului existenței/lor nespectaculoase (și nebăgate în seamă). Reeditarea de față ne atrage atenția că e cazul să recitim literatura din ultimul deceniu
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
și "descărnare" ("essenziale e scabro") verbală. Dacă nu exagerez versul poetului român (care scoate memorabilul volum amintit chiar acum treizeci de ani) "aliorul și mătrăguna îmi sunt mai aproape", din poezia De pe corabie, consună cu gustul specific montalian, prin alegerea marginalității cu miez tare, printr-un fel de izolare fecundă de convențiile limbajului. Baconsky e mai aulic, mai aproape de Ungaretti, Quasimodo, de generația mai veche, deci, a ermeticilor, decât de scepticul Montale, născut în 1896, care-și petrece verile copilăriei la
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
alege ține, cred, mai degrabă de arheologie, decât de istorie literară. Aceasta din urmă e rareori dispusă să-și revizuiască drastic listele. Fântâneru, ca și alți autori „uitați”, e prezentat adesea ca un marginalizat. E de discutat aici imediat despre marginalitate și marginalizare. Firea, structura, boala te pot hărăzi unei situări marginale, de care nu e nimeni din afara ta vinovat. Nu societatea, oricum. Nu e o ipostază impusă, ci una structurală. Marginalizare e greu să descoperi în schița biografică ori în
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
conceptul de latinitate și, cu aceeași intensitate, de universalism. Două concepte și două realități care legitimează ca națiune o populație mereu jenată de a se legitima cu firesc și relaxare politică și dispusă să se furișeze în contemporaneitate cu complexul marginalității și cu deliciul ușilor dosnice, sau cu siguranța precară a imitațiilor cuminți, după tendințele zilei. Câteva inventive comentarii și montaje imagistice din facebook indică direct nervozitatea iscată de ofranda latinității, una dintre situații fiind cea a excluderii animalului simbolic din
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
a îmbrățișat de mai multă vreme. Programul politic localist a fost înlocuit de agenda globalismului. Și André Brink, și Breyten Breytenbach, tovarășii ei de idealuri, au devenit, din acest motiv, prizonierii unui militantism sterp și datat, care îi condamnă la marginalitate după decenii de centralitate. Este și aceasta o ironie, pentru că, așa cum susține Nadine Gordimer, „Africa de Sud nu mai e la marginea imperiului, ci în centrul lui.” Doar J. M. Coetzee, al patrulea membru al „patrulaterului” de celebrități sud-africane, a reușit să
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
sau Gh. Grigurcu. Argumentul potrivit căruia și Iisus s-a născut într-o iesle este entuziasmant, și trebuie să adaug că ruralofobii cu pricina își merită tratamentul cu acizi. Împărtășesc, de asemenea, considerațiile cu privire la „complexele culturii române”, între care complexul marginalității, al întîrzierii istorice față de Europa și al ruralității ca subdezvoltare merită o atenție specială. O discuție separată ar merita atitudinea lui Eugen Simion față de „spiritul național” și față de ceea ce, eu unul, aș numi „ura de sine” a ultracosmopoliților postdecembriști; în
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
sau deconstructivismului. Ei bine, recitind Structuralismul și Calmul valorilor azi, devine tot mai clar că originea lor se află mai degrabă într-un umanism liberal, deschis spre diversitate, multiplicitate și democrație, decât în mișcările de descentrare a spiritului. Nu o marginalitate care să detroneze Centrul, în sensul stângii culturale și a mișcărilor postcolonialiste, ci o marginalitate menită să-l potențeze. Această viziune armonică, de nu chiar idilică, asupra literarului e de regăsit, încă de la început, la toate nivelurile criticii lui Virgil
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
originea lor se află mai degrabă într-un umanism liberal, deschis spre diversitate, multiplicitate și democrație, decât în mișcările de descentrare a spiritului. Nu o marginalitate care să detroneze Centrul, în sensul stângii culturale și a mișcărilor postcolonialiste, ci o marginalitate menită să-l potențeze. Această viziune armonică, de nu chiar idilică, asupra literarului e de regăsit, încă de la început, la toate nivelurile criticii lui Virgil Nemoianu, un critic care pare, din multe puncte de vedere, născut bătrân. Utilizarea accepțiunilor celor
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
de un creator care atât s-a hazardat cu experimentul limbajului, dar fără a trăda substanța vieții interioare și relaționale a omului. Un fel de conservator înnoitor, a cărui alternativă avea rădăcini perene, era internă, cu miez, nu pornea din marginalități superficiale, frivole, oarbe. În postcomunism mizează pe monarhism, punând drept gaj propria întoarcere în patrie, dar „trișează”. O declară în 2005 (în „Observator cultural”, nr. 259), reamintind decizia - unui indecis, cum se recunoaște adesea - de la „începutul anilor ’90”. Nu oferă
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
Franța acest premiu prestigios aduce tiraje mari și, implicit, vânzări; cu toate acestea, Jérôme Ferrari locuiește în continuare la Abu Dhabi și merge la Paris doar când e nevoie - la târguri de carte și întâlniri cu publicul cititor. În cazul lui, marginalitatea literară - regională și tematică, fiindcă, așa cum mărturisește, toate cărțile sale au ca sursă de inspirație Corsica, cu peisajele și oamenii ei (locul pe care-l cunoaște cel mai bine) - reprezintă un exemplu de vitalitate, de „sânge proaspăt” în literatura franceză
Creșterea și decăderea unei lumi by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3403_a_4728]
-
altă parte, în Istoria secretă a literaturii române, Cornel Ungureanu întreprinde și un efort de restituire a valorilor, din perspectiva geopoliticii literare, trasând o hartă coerentă a raporturilor dintre Centru și Provincie și, implicit, reevaluând potențialitățile și șansele estetice ale „marginalității”. Cornel Ungureanu recurge, însă, în cartea sa, și la o repunere în discuție a canonului literar, revelând unele dimensiuni noi ale unor scriitori de rang secund. Dan C. Mihăilescu are dreptate când afirmă că „rostul acestui amețitor amalgam de nume
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]