227 matches
-
în proteză , prin bustul lui Hristos mort, ieșit din potir, iar un înger îngenuncheat culegându-I într-un caliciu sângele care țâșnește din coasta Sa, totul încadrat de alți doi îngeri. În diaconicon, reprezentarea sfinților loan Chrysostom, Mihail al Sinadelor, martira Marina și apostolui Filip corespundea vechiului sistem de a reprezenta pe sfinții ale căror relicve erau păstrate în capelele funerare respective, acei sfinți fiind socotiți ca intercesori . Astfel, ritualul liturgic avea și o implicație funerară care era cerută de decorația
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
-i era imposibil să aprecieze ceva atât de sofisticat și exotic. După cum a zis el: — Eu sunt un om simplu. Până la treizeci și cinci de ani nu am mâncat nici măcar bezele. Mama a mâncat și ea nițel, dar cu un aer de martiră întipărit pe chip. Mesajul pe care îl transmitea foarte clar era că e un păcat să arunci mâncare comestibilă. Chiar dacă mâncarea are un gust groaznic. Așa că mama a mâncat. Atitudinea ei părea a fi că suntem puși pe pământ ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că toate canalele aveau nevoie să se simtă libere și neconstrânse m-au făcut să suspectez faptul că purtatul chiloților nu se afla prea sus pe lista de priorități a Annei. Am strâns grămada de chiloți cu un oftat de martiră. Capitolul treisprezecetc "Capitolul treisprezece" În seara aia mă întâlneam cu Laura să bem ceva. Ar trebui să dau mai multe detalii. Eu, Laura și Judy am fost împreună la facultate. Și de-atunci am rămas prietene. Judy locuia în Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vorbesc cu nimeni despre povara teribilă pe care am purtat-o. Chiar cu nimeni, s-a gândit Hugo. Cu excepția tuturor cititorilor revistei care-i luase interviu. — Pentru că, desigur, niciodată n-am avut timp de asta, a continuat Amanda ca o martiră. Asta până acum. Aseară am purtat o lungă discuție, la telefon, cu Laura. Ea m-a sunat. M-a obligat realmente să mă deschid în legătură cu toate. Nu mai spune! a replicat Hugo sardonic. Probabil că toată treaba necesitase un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se strecura nici un regret, nici o remușcare și nici un fel de revoltă. Și doar, și noi ne-am fi putut găsi în situația aceasta, căci, la epoca de care vorbesc, Prasin reprezintase "Ceea ce nu moare", Codreanu, îmi pare, adusese în scenă "Martira", prelucrată după Richepin, eu însumi prezintasem, pe scena Naționalului din Iași, poemul adolescenței mele "Dragoste și răzbunare". Nici până atunci și nici mai târziu; afară de mine, care n-am scăpat de... cum să spun? gloria aceasta... E drept că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
omor? Nu poți fi destul de altruistă încât să nu te lași omorâtă? Dar nu, n-ai să mă părăsești, n-ai să mă părăsești niciodată, tu vrei ca lumea să te admire și să spună: „Iat-o pe Stella, biata martiră, soția virtuoasă!“ — Nu goni atât de nebunește, distrugi mașina. — Ți-e milă de mașină, dar de mine de ce nu ți-e milă? — Aș vrea să te pot ajuta. Mai bine te-ai ajuta pe tine. O să-ți pară rău... — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îl determină să se retragă din lumea baroului. Devine taciturn, meditativ, greu abordabil. Deși atras de profesiunea de actor, n-o practică, din cauza tracului exagerat. Urcă pe scenă ca actor o singură dată în stagiunea 1912-1913, în rolul Zitophanes, din Martira de Jean Richepin, piesă pe care o tradusese el însuși. Între 1891 și 1957 colaborează cu versuri, traduceri, articole pe teme diverse, evocări, comentarii la un mare număr de periodice, între care „Lumea ilustrată”, unde debutează, la cinsprezece ani, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
Statui. Sonete și evadări din sonet, București, 1939; Sonete, postfață Al. O. Teodoreanu, București, 1957; Scrieri, I-II, îngr. Constantin Ciopraga și Ilie Dan, introd. Const. Ciopraga, București, 1968-1969; Blestemat la neuitare, îngr. Lucian Vasiliu, Timișoara, 1996. Traduceri: Jean Richepin, Martira, București, 1903; Edmond Rostand, Prințesa-ndepărtată, București, 1903, Cyrano de Bergerac, Iași, 1920. Repere bibliografice: Chendi, Pagini, 371-374; Sadoveanu, Cărți, I, 76-78; Lovinescu, Scrieri, IV, 484-491, VI, 124-125; Aderca, Contribuții, I, 361-364, 375-378; Ibrăileanu, Opere, III, 61-65; Constantinescu, Scrieri, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
2002; Idișul cântă și încântă, Bat Yam, 2003; Povestea presei evreiești din România, Bat Yam, 2003. Traduceri: Jacob Grimm, Wilhelm Grimm, Povestiri cu pitici și cu uriași, București, 1938; Charles Dickens, O noapte de Crăciun, București, f.a.; Jules Lemaitre, Fecioarele martire, București, f.a. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Jurnalism și literatură, RL, 1974, 46; Alexandra Indrieș, „Trimis special”, O, 1974, 52; Victor Bârlădeanu, Itinerarul pasionat prin timp al unui trimis special, „Presa noastră”, 1975, 3; Constantin Călin, Jurnal de lectură, ATN, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
o abordare complexă a personajului feminin: pe de o parte întâlnim femeia trădătoare, concupiscentă, malefică, însă independentă, locvace, voluntară, pe de altă parte nu lipsește nici imaginea romantică, ideală, un prototip al unei feminități râvnite de toți, dar și femeia martiră. Aceste capodopere reprezintă o enciclopedie medievală a percepțiilor asupra femeii, a dragostei și a căsătoriei.45 43 Jennifer Fellows, Mothers in Middle English Romance, în Women and Literature in Britain, 1150-1550, ed. by Carol M. Meale, Cambridge, Cambridge University Press
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unor probe de o duritate uimitoare: să și cedeze copii, să accepte umilința de a fi retrogradată din poziția de soție și de a se întoarce în casa părintelui ei. Femeia se dovedește de o puritate exemplară, suferind ca o martiră, ca un veritabil Iov, toate nedreptățile venite asupra-i. Este un model demn de urmat, căci femeii în epocă i se cerea, ca de altfel până într-o perioadă târzie, o supunere desăvârșită. Dante Alighieri încheiase Divina Comedie cu imaginea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
așa cum avea să mărturisească în Precuvântarea la Povestirea notarului. „Femeile cinstite ale căror tragice vieți le povestește, eroine ale antichității clasice, făpturi care au suferit sau și-au pierdut viața din credință față de iubiții lor, sunt înfățișate ca sfinte sau martire. Este un nou exemplu al adaptării de către Chaucer a motivelor antice la realitățile zilelor lui.”685 Însă acest poem pare a fi 679 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 194. 680 Ibidem, p. 195. 681 Ibidem, p. 202. 682 Ibidem, p. 203
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și al exemplarității este din nou demistificat. Multe astfel de martire pe tărâmul dragostei sunt niște sinucigașe patetice. Cleopatra nu poate supraviețui fără dragostea și prezența soțului ei, Antoniu, care, învins de Octavian, se simte prea umilit pentru a mai dori să trăiască. Îl urmează în moarte, dar gestul ei nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
altui bărbat, ce o siluiește, pentru că știe că altfel nu poate accede la inima femeii: „S-a fost pătruns de frumusețea-i rară,/ Bălaiul păr, mlădiul trup, purtare/ și dulce vorba-i când se tânguia.”693 Nu poate fi o martiră, este cel mult o femeie pe care rușinea de a fi public blamată o determină să aleagă sinuciderea. Nu avea cum dovedi că se opusese agresorului ei. Este aici și un orgoliu feminin care nu acceptă să fie înjosit cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu un exemplu de personaj feminin virtuos și obedient, pentru a contracara imaginea feminității autoritare și răzvrătite, propuse de târgoveață. Grizilda, eroina de un incredibil devotament marital și de o obediență nemaipomenită, de o statornicie și o răbdare specifice unei martire, nu este un personaj original, ci împrumutat de la Boccaccio 782 și valorificat artistic și de un alt mare bard italian, Petrarca 783. Este o donna angelicata ce se distinge prin frumusețe, răbdare, virtute, credință, supunere și dragoste. Acțiunea povestirii, plasată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Tânăra manifestă o maturitate incredibilă, acceptă cu resemnare destinul ce îi este sortit, fără umbră de revoltă sau fără cea mai mică încercare de a face un act curajos de salvare a propriei vieți. Discursul ei devine cel al unei martire care cunoaște cu exactitate cauza din pricina căreia este jertfită: „Dau har lui Dumnezeu că pier fecioară,/ Mai bine moarte vreu, decât rușine./ Ci, tată, cum ți-i voia fă cu mine!”844 Virginius este apărat de toată cetatea, atunci când Apiu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dus la sfârșitul tragic al Virginiei: „Drept pentru care ascultați-mi sfatul:/ Cât nu-i târziu, stârpiți în voi păcatul.” 845 Numele personajelor devin emblematice, ilustrând dorința de păstrare a candorii și a onoarei 846, Virginia este un model al martirei creștine. Numele agresorului, Apius, are și el o simbolistică aparte, vine de la verbul latin apiscor (o formă mai rară a compusului adipiscor) care semnifică „a lua în posesie”, „a percepe, a zări”847. Prin pasivitate, Virginia reliefează, de fapt, imaginea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
subiectul gramatical), nu o persoană cu voință și atitudine, reprezintă, ca de altfel și celelalte donne angelicate, o idee, este unidimensională, îi lipsește libertatea și puterea de alegere. Povestirea doftorului are în plan central acest „sacrificiu pasiv”848 al unei martire caste, victimă a justiției sociale, dar și a propriului părinte. De altfel, comportamentul tuturor personajelor pare ilogic, de neacceptat într-o societate modernă: tânăra trebuie să-și piardă viața pentru a-și menține castitatea. Fecioria reprezenta pentru Părinții Bisericii o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
le-am încadrat în această tipologie, are o voce proprie, ia atitudine, se implică în plan social, determină, prin forța cu care suportă supliciul, o creștinare în masă, o schimbare radicală a celor ce făceau parte din aceeași societate. O martiră adevărată, bună, generoasă, cu solide cunoștințe biblice nu putea decât să-și influențeze în mod pozitiv concetățenii. Cu toate că rămân idilice, personajele feminine pozitive, donnele angelicate, reliefează necesitatea autorilor ale căror opere le dezbatem de a se încadra în tiparele moralizatoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
descoperirea unei cripte - martyrium de formă cubică și plan trapezoidal, acoperită de o capelă emisferică. Dimensiunile criptei erau egale (3,50 m). În interiorul acesteia se află două morminte martirice suprapuse. La nivelul inferior au fost identificate scheletele a două persoane martire, ale căror nume nu se cunosc, iar la nivelul superior, într-un sicriu colectiv, scheletele a patru martiri al căror nume: Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos, și calitatea lor de martiri ai lui Cristos, sunt notate pe pereții criptei. Construcția
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ne dăm Îndărăt, camarazi ! Să ne luptăm cu diavolul ! Trupurile noastre nu sunt decât trupuri ! Să nu le cruțăm ! Pentru că trebuie negre‑ șit să murim, să murim ca să trăim !ă”174. Ne putem lesne imagina că, pentru cei de față, martira‑ jul creștinilor era o priveliște nemaiîntâlnită : „Unul țipa și declara cu glas tare că nu vrea să jertfească idolilor, pe când al doilea striga : «sunt creștin !ă și era mândru că poate mărturisi numele Mântuitorului și, În sfârșit, al treilea Spiritualitate
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de proaspătă este cel care poate fi ghid pentru un popor cam debusolat cum e al nostru. Descoperă celui care vrea să se apropie de misterul creștin un drum inedit, drumul prin cultură spre Dumnezeu. 2.ECATERINA BĂLĂCIOIU LOVINESCU - MARTORA MARTIRĂ - Scrisorile unei mame căreia i se fură tot. Există curburi înfricoșătoare ale istoriei. Unele sunt parcă asemeni celor convexe, făcute să nu țină valorile, să se scuture de valori pentru a înfige puternic în tâmpla țării nonvalorile, cozile de topor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cele care se citesc în filigran în patetica pagină a Epistolei către Romani. Aici, unii psihanaliști, în lumina „artei lor”, au vrut să citească, punând-o în legătură cu alte indicații conținute în Epistole, o tendință spre pederastie... (Jean Colson, Paolo apostolo martire, Mondadori, 1974; Editions du Seuil, Paris, 1971). În articolul pe care redactorul de la Corriere della Sera l-a intitulat „Eu sunt împotriva avortului” - când, de fapt, ar fi fost mai bine să-l intituleze „Eu sunt împotriva unei lupte triumfaliste
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Pași de către elevii școlilor mănăstirești", în M. Bahtin, art. cit, p. 525. 184 Ibidem. 185 Bahtin citează un fragment din finalul unui Pater noster: "Sed libera nos, mais delivre nous, Sire,/a malo, de tout mal et de tout cruel martire", pentru a exemplifica apoi parodia cu prima strofă a rugăciunii: "Pater noster, tu n'ies pas foulz/Quar tu t'ies en grand repos/qui es montés haut in celis". 186 Carmina Burana, ediție bilingvă, traducere și comentarii de Eugen
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la locul și timpul debutului narațiunii. Pe fundalul jefuirii și incendierii Constantinopolei de mâna cruciaților, anvangărzi ale lui Anticrist, Baudolino își încredințează lunga pătimire cronicarului bizantin Nicetas. Cel ce, la rândul său, deplânge decăzuta capitală a imperiului; ("fecioara, târfa și martira") unde bântuie acum hidromanții, necrofilii, necromanții. Însuși regele Andronic ajunge să fie un fel de Nero creștin. Grandoare și decadență, atrocități, șarlatanii, simonie, farsa multiplicării relicvelor, miracolistică de bazar teatral, felurite mașini și mecanisme cu abur, de creat vid sau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]