94 matches
-
poruncit să fie răstigniți cu toții, fără nici o excepție, pe muntele Ararat, chemând în ajutor cei mai îndârjiți dușmani ai Romei, parții și alți regi caucazieni, convocați de el între timp. Acțiunea punitivă s-a extins și în Roma, unde, potrivit Martirologiului roman, mai mulți centurioni, care au îmbrățișat creștinismul au fost arestați (10 februarie), interogați (10 martie) și decapitați (10 iunie). Aprecierea inițială a rugăciunii soldaților de către Marcus Aurelius și autenticitatea scrisorii sale către senat este pusă la îndoială de mulți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
punitivă a Imperiului roman În aceste condiții, îndeplinirea diferitelor sarcini încredințate soldaților creștini de către Biserica antică comporta anumite pericole și chiar condamnarea la moarte a celui prins asupra faptului și a coreligionarilor săi, aflați în același loc. Deși în vastul martirologiu al soldaților descoperim puține procese intentate unui singur militar, totuși întâlnim civili executați împreună cu soldații și chiar execuții în masă ale soldaților din aceeași legiune. Insistența episcopilor de a sfătui prudența și silința soldaților creștini de a se adapta situației
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să fie împărat, dacă nu ar fi ajuns vreodată. Deși cei mai mulți istorici preferă tăcerea lui Eusebiu (265-340) drept opinie contra masacrului petrecut, cu certitudine istoricul cezareean nu ar fi ezitat să noteze un episod de o asemenea anvergură în istoria martirologiului Bisericii. Exceptând cazul lui Marinus, episcopul cezareean nu s-a ocupat de soldații creștini uciși în afara persecuțiilor declarate, nemenționând astfel martiriul lui Maximilianus, Marcellus și al altor soldați martiri citați acum, probabil fiind convins că aceștia erau uciși mai mult
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
eveniment au fost soldații și subofițerii ei. Ignorând elementele fantastice, adăugirile, impreciziile istorice și alterațiile scrierilor amintite, ne rămâne partea esențială: la Agaun, în Elveția, s-a petrecut un masacru împotriva creștinilor!... Dintre soldații creștini uciși din porunca lui Maximian, martirologiile occidentale amintesc disparat martiriul centurionului spaniol Zenon și al camarazilor săi, menționați pe inscripția de la Tre Fontane (Via Laurentina): La Roma lângă izvorul Guttei sfinții martiri Zenon și alți zece mii două sute trei însoțitori. În Chroniconul lui Flavius Lucius Dexter (secolele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru ca rămânând intactă (în timp ce celelalte terme au fost aproape distruse, deoarece erau lucruri mârșave) putând să se înalțe astăzi acolo Biserica Sfânta Maria a Îngerilor. Până acum nu există alte surse care să confirme veridicitatea masacrului, deși este susținut de martirologiile care ne spun că acești soldați spanioli ar fi fost aduși la Roma în anul 298, tocmai când Maximian a mers la Roma pentru inaugurarea lucrărilor de la terme! Nu este exclus să fi adus soldații creștini din Spania pentru a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
coerenți ideilor lor religioase, curajoși și fermi în deciziile lor. Reacția lor, contrară unei lumi străine Evangheliei, forma specificul obiectorilor de conștiință individuali, potrivnici îndeplinirii sentințelor capitale pronunțate contra creștinilor. 4.2. Martirii militari din timpul persecuției lui Dioclețian Potrivit martirologiilor, Biserica a avut cel mai mare număr de soldați martiri pe durata persecuției lui Dioclețian. Deși persecuția a avut loc și după renunțarea la tron a acestuia (305), datorită continuării sale, i s-a aplicat ca emblemă, pare inexplicabilă atitudinea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Bisericii? Se pare că, Eusebiu a considerat subiectul închis prin aluzia efectuată în Istoria bisericească (cap. IV și VIII), unde vorbește numai despre soldații uciși pe durata epurării, spunând că cei executați au fost puțini. Informația sa este contestată de martirologiile creștine. Care au fost motive reale ale tăcerii lui Eusebiu despre execuțiile soldaților creștini, din timpul prigoanei? Este foarte posibil ca episcopul cezareean să fi considerat procesele și condamnările la moarte ale soldaților creștini sau păgâni niște acțiuni interne ale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldații creștini pentru a se revolta împotriva unui împărat păgân, îl puteau avansa acum soldații păgâni care slujeau unui împărat creștin, care, din motive diferite, promulga dispoziții asemănătoare predecesorilor păgâni, chiar dacă acum erau de nuanță creștină. Martirii militari, evocați de martirologii, au fost uciși în bună parte în teritoriile aflate sub jurisdicția lui Maximian: Spania, Gallia, Italia și Africa. Eusebiu, oprindu-se în scrierile sale cu precădere asupra persecuției abătute asupra Palestinei, Egiptului, Armeniei, Siriei și a altor regiuni din Orientul Mijlociu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asupra Palestinei, Egiptului, Armeniei, Siriei și a altor regiuni din Orientul Mijlociu (Istoria bisericească, Despre martirii din Palestina), s-a limitat la o simplă aluzie la persecuția ce se desfășura în Italia, în Sicilia, în Gallia și în Spania. Din paginile martirologiilor aflăm, în mod exagerat, că martirii militari au fost totdeauna uciși din porunca lui Maximian, deși execuțiile capitale au fost îndeplinite pe teritoriile guvernate de Dioclețian; foarte rar ni se spune că vreunul a fost ucis din porunca acestuia din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Amin. 5. Privire retrospectivă asupra persecuțiilor Numărul martirilor creștini, în special din primele trei secole, nu a fost foarte mare, de ordinul milioanelor, după cum ne mărturisesc puținele Passiones ajunse până la noi, din numele martirilor evocați de scriitorii creștini și de către martirologiile comunităților creștine, care s-au îngrijit să păstreze cultul martirilor celebrându-le dies natalis și păstrându-le trupurile. Unii istorici, precum Grégoire, Hertling și De Moreau prin calcule prea superficiale urcă numărul victimelor din toate persecuțiile romane la doar câteva
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe meleagurile noastre strămoșești. Aduc mulțumiri celor ce au sprijinit tipărirea acestei cărți, spre folosul didactic și sufletesc al tuturor. I. DOI MARI MISIONARI ȘI PĂTIMITORI PENTRU HRISTOS LA DUNĂREA DE JOS: SFINȚII EPICTECT ȘI ASTION Încă din antichitatea creștină, MARTIROLOGIILE răsăritene redactate în limba greacă făceau mențiune despre Epictect și Astion, doi mărturisitori de la Dunărea de Jos, mai precis din nordul Dobrogei, care în vremea împăratului roman Dioclețian au fost martirizați în cetatea Halmyris. Aceste martirologii au stat la baza
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Încă din antichitatea creștină, MARTIROLOGIILE răsăritene redactate în limba greacă făceau mențiune despre Epictect și Astion, doi mărturisitori de la Dunărea de Jos, mai precis din nordul Dobrogei, care în vremea împăratului roman Dioclețian au fost martirizați în cetatea Halmyris. Aceste martirologii au stat la baza Sinaxarului Bisericii Constantinopolitane, o listă de sfinți alcătuită în veacul al VIIIlea, care, la rândul său, stă la baza Calendarului ortodox de astăzi. Fără să mai menționăm martirologiile răsăritene sau occidentale care ne oferă informații despre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dioclețian au fost martirizați în cetatea Halmyris. Aceste martirologii au stat la baza Sinaxarului Bisericii Constantinopolitane, o listă de sfinți alcătuită în veacul al VIIIlea, care, la rândul său, stă la baza Calendarului ortodox de astăzi. Fără să mai menționăm martirologiile răsăritene sau occidentale care ne oferă informații despre viața și pătimirile Sfinților Epictect și Astion, reținem doar faptul că, în anul 1920, Ch. Anuer a argumentat într-un studiu de prestigiu din „Dictionnaire ď Archéologie chrétienne et de Liturgie” autenticitatea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
patria pătimirilor celor doi sfinți martiri, studiul Les Martyrs Epictéte et Astion, în care subliniază în chip judicios faptul că sfinții martiri de la Halmyris nu vor fi singurii din Moesia a căror pomenire a fost menționată într-o redactare a Martirologiului răsăritean, mai complet decât în Breviarul siriac. Imprimarea și difuzarea lucrării eruditului hagiograf și patrolog Hippolyte Delehaye mai sus menționată, a stimulat interesul cercetătorilor români față de documentul hagiografic din Acta Sanctorum intitulat: Pătimirea Sfinților Epictect și Astion. Astfel, Radu Vulpe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de la Tomis, din vremea lui Liciniu, pomeniți la 13 septembrie în vechile Sinaxare. Mai putem menționa Pătimirea Sfântului Sava citețul din părțile Buzăului de astăzi, dintre anii 373 - 374, care a fost trimisă în Capadocia. De asemenea, sunt menționați în Martirologiul siriac și în Martirologiul hieronymian sfinții martiri Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos de la Niculițel. Pot fi menționate și alte scrieri privitoare la unii ierarhi de seamă tomitani: Bretanion, Teotim, etc., de o reală valoare documentară pentru a înțelege contextul patristic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui Liciniu, pomeniți la 13 septembrie în vechile Sinaxare. Mai putem menționa Pătimirea Sfântului Sava citețul din părțile Buzăului de astăzi, dintre anii 373 - 374, care a fost trimisă în Capadocia. De asemenea, sunt menționați în Martirologiul siriac și în Martirologiul hieronymian sfinții martiri Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos de la Niculițel. Pot fi menționate și alte scrieri privitoare la unii ierarhi de seamă tomitani: Bretanion, Teotim, etc., de o reală valoare documentară pentru a înțelege contextul patristic al epocii lor. Reținem
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
numărul creștinilor a crescut, avându-se în vedere mulțimea de martiri din Scythia Minor din timpul persecuției lui Dioclețian (284 - 305 d. Hr.) și în timpul celei pornite de către împăratul Liciniu (308 - 324 d. Hr.) prin anii 319 - 322 d. Hr.. Martirologiile și sinaxarele creștine pomenesc pentru această perioadă numele a numeroși mucenici pentru Hristos din Tomis, Durostorum, Axiopolis, Dinogetio, Noviodunum, Halmyris, neuitându-i pe Martirii de la Niculițel. Edictul de toleranță religioasă de la Mediolan din 313 a adus o perioadă de pace
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
-lea în enciclica sa Rerum novarum, publicată pe 15 mai 1891 și care orientează solidaritățile catolice de la Monarhie spre Republică. Cristos redevine cheia noii sensibilități religioase a pictorilor naturaliști, dar mai ales simboliști. Numai că ilustrările sale dobândesc tenta unei martirologii senzuale, sau intră ca în desenele și gravurile lui Félicien Rops, într-un scenariu al unei malițioase cerebralități blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la belgianul James Ensor. Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
secolului, iar întâlnirile întâmplătoare cu Eminescu sunt consemnate de contemporani mai tineri sau mai vârstnici ca întâlniri emblematice, învăluite în mister. Moartea degradantă, nebunia care-l condamnă la o stare deplorabilă și abandonarea sa într-un sanatoriu configurează tiparul unei martirologii a artistului excepțional, martirologie de factură simbolistă. În aprilie 1883, apare la Viena poemul "Luceafărul", care-l va consacra pe Eminescu drept marele poet romantic și care, ulterior, va fi socotit printre operele fundamentale nu doar ale literaturii române, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]