8,009 matches
-
ce-nseamnă,/ Și renunțînd la găsirea pisicilor tale, la glorie,/ Oh, ne-am pictat unul altuia, palizi, pe coapsele calde, vechi peisaje de toamnă...” (Prima elegie a detectivului Artur). Așa încît, triumf al artificiului moral, senzualitatea poartă, la rîndul său, masca stilistică. O mască suprapusă alteia, în această barocă prin excelență alcătuire care e creația lui Emil Brumaru, din substanța căreia copilăria ludică și libovul exacerbat ne măsoară cu ochi gravi, aproximînd figura unei ființe ce ezită, din sfială, a se
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
renunțînd la găsirea pisicilor tale, la glorie,/ Oh, ne-am pictat unul altuia, palizi, pe coapsele calde, vechi peisaje de toamnă...” (Prima elegie a detectivului Artur). Așa încît, triumf al artificiului moral, senzualitatea poartă, la rîndul său, masca stilistică. O mască suprapusă alteia, în această barocă prin excelență alcătuire care e creația lui Emil Brumaru, din substanța căreia copilăria ludică și libovul exacerbat ne măsoară cu ochi gravi, aproximînd figura unei ființe ce ezită, din sfială, a se mărturisi, proiectată însă
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
ficțiune dar, în același timp, își joacă rolul cu o sublimă inconștiență: „Dacă sunt intelectuali, discută despre anumiți autori sau opere, acordă prioritate unor citate, revin mereu la aceleași teme și obsesii... Treptat, toate acestea le mulează pe chip o mască. Ea le imprimă o originalitate mai mult sau mai puțin pronunțată. Această mască exprimă, nu ascunde. Ea transformă pe orice ins dintr-o persoană într-un personaj”. Întreaga semnificație a romanului este ilustrată de opoziția dintre Marea Bibliotecă și Biblioteca
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
sunt intelectuali, discută despre anumiți autori sau opere, acordă prioritate unor citate, revin mereu la aceleași teme și obsesii... Treptat, toate acestea le mulează pe chip o mască. Ea le imprimă o originalitate mai mult sau mai puțin pronunțată. Această mască exprimă, nu ascunde. Ea transformă pe orice ins dintr-o persoană într-un personaj”. Întreaga semnificație a romanului este ilustrată de opoziția dintre Marea Bibliotecă și Biblioteca lui Noe. Prima este un simbol al cenzurii comuniste care consideră că „oamenii
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
ca în „Fantomas”, cu un tricou „foarte bine mulat pe corp - încât să ne facem înalți” - s-ar strecura în camera unde doarme femeia pe care vrea s-o recucerească. Oprit lângă pat, ar contempla-o „prin deschizătura îngustă/ a măștii care ne-acoperă fața și în care suflăm zgomotos” - un vis de adolescent, sau de adult care-și regăsește adolescența. Răpitorul (conjugal?) coboară treptele scării interioare, cu adormita în brațe, spre bibliotecă. Deodată se regăsește singur, cu paharul în mână
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
aceea azi rediscutate etic, ceea ce ar duce la o retipologizare, în funcție de parcurs, de miză, de efecte, de domeniu și de jucători. În final, în centrul caruselului de poliedre te descoperi pe tine însuți, ca cititor, în jurul căruia autorul își schimbă măștile. Știi că e el, chiar atunci cînd auzi semioticianul sau matematicianul. De la un moment dat însă, măștile îi fură chipul și îi arată o identitate unică și incontestabilă: cea a Savantului. Solomon Marcus, Jocul ca libertate, Ed. Scripta, seria “Ludica
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
domeniu și de jucători. În final, în centrul caruselului de poliedre te descoperi pe tine însuți, ca cititor, în jurul căruia autorul își schimbă măștile. Știi că e el, chiar atunci cînd auzi semioticianul sau matematicianul. De la un moment dat însă, măștile îi fură chipul și îi arată o identitate unică și incontestabilă: cea a Savantului. Solomon Marcus, Jocul ca libertate, Ed. Scripta, seria “Ludica”, București, 2003. 288 pag.
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
de viață și eșecul catastrofal al celor șaptesprezece tentative de a-și pune pirostriile. Se lasă total și pînă la capăt pe mîna regizorului și, deopotrivă, a unui personaj caraghios, cabotin, plin de frivolități, guraliv, tonic, debordant, pentru ca, în final, masca acestui clovn să alunece, iar tot entuziasmul să se strîngă în nedumerirea unei lacrimi. Ieșirea din scenă, înfrînt, a personajului este un moment de teatru mare. Agafia Tihonovna, fată bătrînă și de măritat a fost “dirijată” să-l aleagă pe
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
Geometrie și incantație , adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd, mai apoi, ca într-o experiență pneumatică pe jumătate mistică, pe jumătate fiziologică, aerul tare sau fetit al tuturor sonorităților, Poetul - arheolog amator și fantast profesionist, un
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
funcționarul bancar - că-i un bun platnic etc. În situația de performer, nevoit (prin presiune socială) să controleze, de fapt, impresia pe care-o produce, actorul social își construiește o „față” (care, la Goffman cel puțin, nu se confundă cu masca ori persona). O povestire dintr-un volum de-nceput al lui O. Henry îl are drept erou pe un tînăr care, timp de 10 săptămîni, duce o viață dintre cele mai anoste și lipsite de perspectivă, ca funcționar mai mult
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
spectatorilor cum că el ar fi de altă părere, dar are gura pecetluită, nu e momentul potrivit să spună ce gîndește. Ministrul iese de data aceasta victorios, și-a demonstrat calitățile civice și de profesionist al unei politici democratice. În privința măștii pe care-o afișează moderatorii noștri la ora actuală ea variază între o mohoreală abisală de tip “om definitiv supărat pe lume și pe viață”, cu varianta “om care are pe umeri toate poverile lumii” și o veselie bruscă, cu
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
-n/ viteză viteza:/ instantanee de-a pururi ca frumusețea.// Femeia e fascinată/ de spatele bărbatului// cum el aleargă în timp/ interiorul lui/ ca un copil care și-a scăpat în praf ochelarii/ rămîne în urmă” (ibidem). Modificîndu-se văzînd cu ochii, măștile lumii se vădesc a fi purtătoare ale unei forțe care nu se mulțumește cu acest proteism fabricitant, care vrea să le multiplice precum un însemn al prolificității. Parcă din teama demonicei sterilități, chipurile se înmulțesc: „bărbatul e în umbră/ deși
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
texte de origine africană, din Madagascar și din Oceania, pe care le-a folosit apoi la seratele Cabaretului. În program erau anunțate versuri ale triburilor Aranda, Kinya sau Loritja... Hugo Ball era mereu la baterie, iar Maya Chrusecz dansa purtînd măștile lui Iancu, pe texte de Tristan. Mișcarea se lansase. «În fiecare seară - constată Iancu - grupului nostru i se alătură noi prieteni.3) Denumirea «Dada» a fost găsită din întîmplare, răsfoind un dicționar. Și certurile ridicole ce vor izbucni mai tîrziu
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
și viziunea plumburie a fostului dictator, a intrigantului din culoarele Cotrocenilor. Cuvântarea i s-a oprit în gât, mimica i-a înghețat ș...ț Trăsăturile chipului său compus și supravegheat se trădară o clipă într-o strâmbătură sinistră, într-o mască indeniabilă de gâde oriental; degetele lungi se crispaseră, vinele gâtului se umflară apoplectic...” (Tiranul năbușit). Viitorul deputat de Roman (în perioada 1928-1932) își dublează pamfletele ad-personam cu pamflete ad-rem, demascând fără rezerve, în tușe îngroșate până la refuz, confuzia și vacarmul
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
de monografie a ridicolului. Gest mai curînd previzibil decît insolit, la intersecția coordonatei noastre spațial-morale („O, țară tristă, plină de humor”) cu cea temporală (perioada „de tranziție”, „de o absurditate degradantă, incredibilă, rizibilă prin toate fețele și discursurile, prin toate măștile din piețele publice”, în caracterizarea defel plușată a autorului). Cineva trebuia să trateze subiectul. Deoarece avem nevoie de conștiința ridicolului, care poate vegeta mult și bine fără a lua notă de sine, nefiind însă mai puțin compromițător, mai puțin nociv
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
în nimicnicia vieții umane. El constituie o antivaloare, un derapaj al autenticității. E drept că nu reprezintă un rău major, ci, conform definiției lui Aristotel, „o urîciune care te face de rușine fără să-ți cauzeze durere sau pagubă, așa cum masca comică este urîtă și schimonosită, dar nu aduce suferință”. Ceea ce e în avantajul insului ridicol, care, avizat fiind, posedă șansa unei redresări. Criza cunoașterii are un caracter decisiv, căci printr-însa, precizează eseistul nostru, „omul ridicol este umilit și se
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
se adapteze locului fără a avea plasticitatea necesară, iar propria substanță e diluată. E o încercare de ascundere de sine, dar care ajunge tocmai la ieșirea din ascundere pentru că îl arată pe om așa cum este - o ființă politropică inversînd uneori măștile”. Din punct de vedere etic, este prezentată teoria lui Nicolai Hartmann privitoare la fenomenele vieții omenești care întrunesc condițiile ridicolului. Cel dintîi grup al unor astfel de fenomene e dat de meschinărie și slăbiciunea morală care aspiră a se impune
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
dar și mulțimea plicurilor este un motiv. Plicuri doldora cu opere poetice complete, în manuscris, și cu proze lipsite de valoare, în schimb, de mare întindere. Orgoliul autorilor lezați de un răspuns neconvenabil se manifestă agresiv, după ce aceiași veniseră cu masca falsei modestii pe chip și cu creștetul presărat cu cenușă. Ar mai fi o problemă, reproșul celor care își trimit la redacție lucrările, fără să-și oprească cópii, și li se pierde pe drum astfel tocmai varianta ultimă, refăcută, cea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
frumos colorate și unii dintre noi, probabil, chiar se încântă ieftin. Corupția și alte chestiuni grave par episoade dintr-un roman-foileton derulat pe o scenă: la sfârșit, actorii care jucau rolul judecătorilor și cei care jucau rolul pedepsiților își scot măștile, vezi că sângele ce părea să curgă șiroaie e suc de roșii, totul se dovedește o făcătură, cei care se confruntau pe scenă sunt buni amici, pleacă împreună de la reprezentație să bea o bere și râd de noi, spectatorii naivi
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
un atentat la ființa noastră spirituală. Ideea autorului "anonim" ( cine altul decât P.C.R.?) era să fie cu desăvârșire eliminate lucrările de sorginte fascistă, nazistă, legionară, antisemită, dar, observă pe bună dreptate prefațatorul, aceasta nu constituia decât o simplă fațadă, o mască "pentru adevărata ofensivă de cea mai mare anvergură: cea dusă împotriva întregii culturi naționale." Și lista de nume ne-o va confirma. Antifascismul ei este dubios, notează penetrant mai departe Victor Frunză, pentru că ea include nume care n-aveau nimic
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
ghilotină ar putea fi invocate și în comentariul prozei lui Creangă". În continuare e chemat la bară ca martor autorul Posedaților: „Marii osîndiți din proza lui Dostoievski au șansa mîntuirii. Creangă răpește acestui om orice șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una estetică: „Citit, în cazul de față, cu seninătate, Creangă își pierde din profunzime". Așa să fie? Poate că e mai curînd decît postura auctorială o imagine obiectivă a unei cruzimi pragmatice imemoriale
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
mai bun caz, ei dau ture dintr-o parte în alta, ca niște animale în cușcă, valorificîndu-și, unul cîte unul, miturile personale, făcînd iar și iar inventarul eșecurilor moștenite. În cel mai rău caz, adoptă anumite poze, confundă imitația cu masca, vorbind despre ei înșiși fără oprire și fără să trezească vreun interes prin intermediul unor citate luate, minuțios, de la alții." Nu mai e nevoie să spun că diagnosticul se potrivește în aceeași măsură, poate chiar mai mult, prozei. Însă trebuie să
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
încredere în întîlnirea fortuită dintre două serii de amintiri foarte tîrzii ( p. 115). Un volum cu foarte explicite conotații erotice poate produce, la o lectură "naivă", seisme în cercul de cunoscuți ai autorului. Tentația de a recunoaște personajele reale din spatele măștilor fictive este mare, iar pentru unele dintre ele rememorarea în detaliu a ședințelor erotice de acum 15-20 de ani nu ar fi un lucru tocmai dezirabil. Conștient de aceste riscuri de interpretare, autorul ține să își ia toate măsurile de
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
Mircea Mihăieș Cu masochismul caracteristic neamului, aștept de mult căderea măștii lui Adrian Năstase. Și n-am de ce să fiu nemulțumit. Nu trece săptămână fără ca premierul-minune să n-o facă de oaie ca să întrebuințez limbajul tradițional românesc. Încăpățânarea, aroganța, agresivitatea și violența îmi par a fi dominante ale caracterului său, pe
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
până în ajun iobagi, menținuți în întunericul unui obscurantism, n-avea încă de partea lui alianța proletariatului, care, pe vremuri, aproape că n-a existat ca forță organizată în regiunile noastre agricole; iar cei câțiva reprezentanți ai proletariatului care activau sub masca social-democrației, răsăriți de fapt mai târziu, de pildă, cei de teapa lui Flueraș, Jumanca și alții, au fost repede acaparați de către fruntașii Partidului Național, fiind admiși în 1918 în componența Consiliului Dirigent". În timp ce Petru Groza scria aceste cuvinte nedemne social-democrații
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]