244 matches
-
mai neghioaba ființă pe care o cunosc. Ar fi trebuit să plece de mult; cu mult înainte să înceapă totul. Zilnic promite s-o facă, dar, curios, cu fiecare schimbare de calendar se agață tot mai mult de locul ăsta. Masochism pur, îmi închipui. Se minte singură. Crede că dacă ar face contrariul - adică să plece și să mă părăsească - ar comite o detestabila trădare. Probabil crede că în locul ei aș face la fel. Nici gînd. O las să se mintă
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
monedă curentă. M-aș referi doar la ura oarbă pe care câțiva indivizi lipsiți și de cultură, și de scrupule, o nutresc față de intelectuali de valoarea unor Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici. Directorul onorific al „Dilemei vechi” a avut masochismul (iartă-mă, Andrei!) de a publica într-un editorial ceea ce citise despre el însuși pe bloguri și pe site-uri. Oroare! Atacurile, tot on-line, dacă nu greșesc, care au urmat, nu se deosebeau cu nimic, în caracterul lor suburban și
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
se va ocupa el, personal, de noi. C-o să ne arate ce-nseamnă “durerea”. Colegului Mircea Marian, înțeleg, îi dorește mai pe șleau să n-apuce sfârșitul anului! Cel putin asta-mi transmit niște prieteni care se-ncăpățânează, dintr-un masochism inextricabil, să citească mâzgălelile măscăriciului și să-l urmărească seară de seară la televizor! Ar fi de precizat că, nu demult, Mircea Marian a fost agresat în plină stradă de un derbedeu care părea să facă parte din publicul-țintă al
Mircea Badea și Sabin Orcan se amenință cu bătaia pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/49954_a_51279]
-
de creație, însemnările secundare la Ion și Răscoala, graficele de pagini și capitole ale scrierii acestor cărți relevă un chin nocturn la care se supune cu obstinație, cu înverșunarea unui masochist. Aș vrea să fiu bine înțeles: vorbesc de un masochism moral. Fără să-și dea seama, într-un proces inconștient al distilării resurselor, scriitorul se pedepsește continuu, presupunând că vinovățiile de care a fost acuzat nu s-au șters. De altfel, contestatarii și denigratorii, printre care la loc de frunte
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
pe care Andrei Pleșu îl publică la rubrica sa din DILEMA VECHE (nr. 497, 22-28 august): „Cultura europeană a preluat această «duplicitate» a termenului producând, în mare, două tipuri de discurs despre bătrînețe. Unul patetic, sumbru, cu un subton de masochism, la capătul căruia te simți condamnat ireversibil la neputință, durere și moarte: bătrînețea e anticamera penibilă a sfîrșitului: o colecție tot mai amplă de degradări, avînd ca limită ultimă opacitatea neantului. Există însă și un discurs despre bătrînețe orientat spre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3312_a_4637]
-
dramatic - „atâtea minciuni ai iubit,/ atâtea buze-ai căutat.” Pe una dintre ele o iubea cu atât mai tare cu cât aceea îl prefera de departe pe altul, un negustor decavat, iar prăbușirea sa este descrisă în termeni de un masochism perfect. Am amintit de amara strofă din Sinteza, dar putem întâlni în acest florilegiu strălucitorul poem Multalbastra oră, cu versurile de un regret sfâșietor „Când te întreb, a altuia doar ești,/ cum de-mi aduci întârziate roze mie?/ Spui: vise
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
nimeni care să aibă de-a face cu trecătorii. Doar o voce, supărată că a fost deranjată, zbiară din întuneric peste umărul meu. O extraordinară inversare a afecțiunii. Fiindcă eu însumi nu mă simt mai bine, apare un soi de masochism compensatoriu, nu atît un smiorcăit psihologic de autocompasiune, cît o auto-dramatizare stoică, mută. Tragedia bolii neclare și efectele ei neclare asupra vieții devin reale, iar simțul diferenței, îndepărtarea treptată de lumea normală, e universal. Marea majoritate a viselor mele cu
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
set de norme etice, pe care își propune să le urmeze. Uneori, însă, scriitorul aderă la două sau mai multe idei divergente, pe care caută să le concilieze în plasma propriei făpturi artistice: "Confesiunile lui Tolstoi au ceva din rafinamentul "masochismului": afirmația se resoarbe instantaneu, devenind negație. Vocația constructivă e infirmată de o vocație la fel de puternică (dar mai spectaculoasă) a derealizării. Răul necesar al spiritului tolstoian se materializează în capacitatea de a adera, simultan, la mai multe convingeri contrarii". Nu întâmplător
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
religios din tinerețe l-a creat. Aici stă, în fapt, toată chestiunea: nu a fost un simplu episod biografic, printre altele. Practica duhovnicească a scrutării de sine, cât mai severă, exigentă, nemiloasă, poate fi, de asemenea, pusă în relație cu ,masochismul" moral-intelectual, spiritual și sufletesc al personajului predilect din Psalmi și din celelalte poezii. Cu sagacitatea cunoscută și cu doza de ironie necesară, criticul va vorbi într-un alt capitol al cărții despre actul poetic specific intelectual al ,a-intelectualului" Arghezi
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
îngustimii strofelor sale: ,Cât despre îngustimea strofei ("a ștofii", va fi spus Arghezi,-n Hore), ea e, aici, urmarea (liber consimțită) a calupului coloanei de gazetă (țeapăn ca a lupului cerbice). - "Patul lui Procust" nu-i atât o probă de masochism, cât una de ingeniozitate.". Un fragment tipic pentru scrisul lui Șerban Foarță. Și în cele mai convenționale texte, poetul nu se poate abține să ,literaturizeze", să forțeze jocuri de cuvinte (,calupului"/ ,ca a lupului"), să complice inutil ceea ce putea fi
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
a invocării standardelor, a șicanărilor, la care europenii sunt mari meșteri, va intra în acțiune, spre încântarea țărilor de dincolo de Dunăre, deja populate în exces cu temple musulmane și moschei islamice. Deși trece de ani buni printr-o perioadă de masochism la scenă deschisă, civilizația europeană, una bazată pe valorile creștine, nu se va cantona la nesfârșit - desigur, dacă nu vrea să piară - în defensiva, în non-combat-ul actual. O recentă carte a lui Jean Sévillia, Corectitudinea istorică, demonstrează că mistificările nu
Cine are nevoie de cruciați? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10997_a_12322]
-
povestea despre abandonarea strugurilor. Adepții estului ca paradigmă a negativului sunt precum culegătorii ce nu se ating de via cu ciorchini copți la sorocul ei firesc, ci îi strâng rodul abia înspre noiembrie, la temperaturi sub 0 grade, dintr-un masochism compulsiv, ce pare a garanta că ratarea extazului e singura experiență legitimă: "culegătorii credeau în superioritatea morală a ratării. și în vinul lor de gheață" (p. 69). Nici inocența estică nu e una firească, fiindcă e obținută prin eludare, prin
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
ce mi-a fost scris, 1998, Poeme din flori, 2004 ) încă n-are un loc stabilit. Dar îl merită și îl va avea. Poeta nu obișnuia să-i curteze pe criticii literari. Era tentată, dimpotrivă, să-i persifleze. Reproduc (din masochism), ca exemplu, un fragment dintr-un caustic poem satiric, În umbra marilor poeți: În umbra marilor poeți și prozatori,/ Cresc ca bureții criticii selecți,/ Ca pe un fel de scoarță cerebrală,/ Întoarsă din lăuntru în afară" etc. Versurile Mirei Lupeanu
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
două ore de emisiuni aduse în casele câtorva oameni de hodorogitele televizoare cu lămpi, ridicarea minciunii la rang de politică de stat, festivismele deșănțate etc.), dar nu poate să nu noteze cu amărăciune că poporul român are prin excelență vocația masochismului și memoria îngrozitor de scurtă, de vreme ce nu se poate lipsi de foștii zbiri comuniști aflați, ca păduchii, în fruntea listelor electorale postdecembriste și aleși, paradoxal, de multe ori, în unanimitate, expresie atât de la modă în iepoca de aur. Și se mai
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
edific un oraș de oameni liberi, dar, tot mai surprins, constat că am plămădit unul de slugi. Obediența! Vârful de lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor! Din rândul nevoiașilor s-au ridicat cei mai neîndurători tirani. Masochismul gloatei: vrea să fie încălecată cu forța. Din această ură/iubire se va naște monstrul numit Revoluție. Revolta-canibal. Totdeauna, devorându-și o parte din fii. În fiecare supus moțăie un Danton. Un Robespierre. Un Cromwell. Orice om, în numele dreptății, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dublu pe care Îl am de fiecare dată În actul dragostei - sub mîngîiere trupul nu cunoaște numai plăcerea atingerii de alt corp, el Își descoperă totodată forma trăind concomitent fiorul de a fi mîngîiat și senzația mîinii care mîngîie. țAh, masochismul de a te citi cu ochii cititorului!) De aceea, ori de cîte ori mă Întorc la chipul meu dinainte de operația estetică, buzele mi se crispează Într-un rictus de repulsie; repet fără să vreau gestul celui care s-ar apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avem nici mașină, nici video, nici mixer, nici prăjitor de pîine țscorpia Își deșartă veninul dacă s-ar vedea roșie și nădușită cu ochii ieșiți din cap cu venele umflate criza femeilor la vîrsta critică bravează o virtute fără obiect masochismul autoumilirii) — ...nu oferim mese la Inter — Aha, acum Înțeleg unde bați. Suferi pentru semenul tău. Inima ta caritabilă. Nu cumva Îl iubești? Nu m-ar mira, e genul tău, seamănă leit cu bărbat-tu, banal și cuminte ca o mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dreaptă pe care eu o numesc a spiritului și a morții este cea care Îmi impune să tac, cea care mă pedepsește punîndu-mi În gură iscoade vrăjmașe, cuvinte pocite și eu mă las compromisă Într-o vanitate a ispășirii și masochismul meu făcut să arate ce sărace, ce vîndute sînt cuvintele cu care demonstrăm și singura adevărată e lumina - eu sînt poetă. De ce săpunul lui Leopold Bloom care m-a Însoțit pe tot periplul acestei cărți nu se lasă povestit, vîndut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
coborâre grațioasă a umerilor ei înguști. Gestul era acompaniat și de un zâmbet abia zărit, enigmatic, care lipsea de data asta. în schimb, colțurile gurii i-au căzut pentru moment. Ghinion e un fel personal și indulgent de a spune. Masochism ar fi un termen mai precis. Era ca și cum un părinte se confesează unui copil maturizat; eram rușinată și fascinată în egală măsură. — Vrei să stăm jos? am spus, arătând spre două scaune neocupate. Am fost surprinsă când și-a împreunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lucruri aveau ei de discutat? Până unde putea ajunge cu transformarea acestui om? De ce-și cheltuise banii și timpul pe el când existau atâția copii săraci, dornici de învățătură? De fapt Contesa ajunsese la concluzia că era și puțin masochism în alegerea ei. Ea însăși fusese o autodidactă, iar fuga ei de lume era mai degrabă rezultatul mizantropiei și al fricii. Și iată, acum, și puțin masochism. Și în fond, la ce bun să trăiești? Contesa văzu în oglindă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dornici de învățătură? De fapt Contesa ajunsese la concluzia că era și puțin masochism în alegerea ei. Ea însăși fusese o autodidactă, iar fuga ei de lume era mai degrabă rezultatul mizantropiei și al fricii. Și iată, acum, și puțin masochism. Și în fond, la ce bun să trăiești? Contesa văzu în oglindă un colț din veșmântul negru al Maicii Tereza. Fugi la geam: doar o ușoară mlădiere a tufelor de trandafiri. I se păruse. Dar această părere îi aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dar apoi, la capătul a zece minute, probabil că o spaimă incontrolabilă pusese stăpânire pe ea. Picioarele au Început să-i tremure, cuprinse de spasme, Întreg corpul i s-a acoperit de o sudoare rece; acestea erau primele simptome ale masochismului. Bărbatul proceda Într-o manieră aproape științifică. Deși nu avea la fel de multă experiență ca mine În acest domeniu, era dotat cu o imaginație deosebită, care-l făcea să meargă direct la țintă. Această imaginație era oarecum legată de acea Încăpățânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
al unui om aflat într-o luptă disperată cu timpul. Conștient de această perioadă de maximă inspirație, am renunțat la multe favoruri și plăceri pentru a rămîne în deplină comuniune cu sursa. Nu, nu este vorba de o formă de masochism poetic, mai degrabă o formă de exil, în singurătate, pentru că, așa cum spuneam în primul număr din „Dicționarul suferinței“, „numai singurătatea îți poate aduce profund împlinirea“. Acest tip de însingurare sau exilul față de propria țară sînt căi pe care foarte mulți
ÎNTREITA SUFERINŢĂ , EDITURA FIDES, IAŞI, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351797_a_353126]
-
a imaginarului psihotic și a conturării trăirilor trupești în patima chemării sângelui. Literatura sa este analitică cu elemente stranii în comportamentul personajelor cu o atmosferă a derutei, a geloziei, a cinismului și suportabilității erotice, glisând, nu de puține ori, spre masochism și agresiune sadică. Locotenentul Ragaiac din nuvela Rusoaica, Andrei Lazăr, din , Mihnea Băiatu, din Zilele și nopțile unui student întârziat care are și el un tiz , urmând Dreptul la București, Mihai Aspru din nuvela Donna Alba , sunt împinși de conjucturi
DIMENSIUNEA PSHIPATOGRAFICĂ ŞI DE OBIECTIVIZARE ÎN PROZA LUI GIB I.MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352306_a_353635]
-
acum sacrificiul pe care l-am făcut atunci! Ne-am abținut de la a mânca ciocolata, doar de dragul de a repeta bucuria de a mai avea odată un pom la fel de frumos! Nu e cazul însă să devenim melodramatici. La drept vorbind, „masochismul” nostru nu durea prea tare, căci în viziunea noastră de copile naive aveam de toate. Nu ne lipsea nimic. Chiar dacă n-aveam dulciurile sofisticate ale capitaliștilor, punctam cu vârf și-ndesat cu bucate neaoșe, preparate după rețetele din bătrâni, fără
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]