243 matches
-
amestecându-se în toate intimitățile și divulgând cu cinism secretele aflate, împreună cu propriile lor reflecții. Astfel, doctorul Rim este catalogat „un monstru, un maimuțoi, o gorilă, neamțul, Rimul deșelat și spălăcit”, nefericita Sia „duloaica, satana de fată, fata aceea trunchioasă, matahala, jăvruța”, iar gemenii Hallipa „croncani, cei doi neghiobi, tâmpiții” etc. Reflecțiile cinice și triviale ale celor două personaje-reflectori se aud chiar și în biserică, la înmormântarea Siei. Spre deosebire de primul volum al ciclului, " Concert din muzică de Bach" are o substanță
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
ca personajul să fie real nu ca să bem o sticlă de vin Împreună, ci ca să pot face ferfeniță cartea În care apare și să-l forțez să o mănânce (nu cu toți autorii se poate aplica acest procedeu - unii sunt matahale, alții sunt morți), s-a cam terminat povestea Între mine și cartea care-l conține. Constantin POPA fost olimpic internațional la geografie Pentru mine, o adevărată provocare În materie de răbdare a fost Romanul adolescentului miop. Nu știu de ce, nu
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
721060 9321 LUCA A. ION (n. 1950) Rm. Vâlcea, Str. Primăverii nr. 6, bl. B2, sc. C, ap. 1 țel. 747695 15522 MARIN MIRELA (n. 1969) Rm. Vâlcea, str. M. Basarab nr. 20, bl. 116, sc. A, ap. 5 16268 MATAHALA D. LUCIAN Râmnicu Vâlcea, str. Gr. Procopiu nr. 46 bl. G117 ap. 24 14573 MIHALCEA VASILICA (n. 1947) Rm. Vâlcea, Str. Antim Ivireanu, nr. 2, bl. A6, sc. A țel. 711923 15524 MOTRESCU EMILIA (n. 1958) Rm. Vâlcea, str. Dr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
ochelari etc., apoi ne-au indicat în ce parte s-așteptăm momentul de plecare spre Stockholm. Aeronava Tarom decolase și plecase spre București. Pe pista de plecare ne-aștepta acum un avion al Companiei SAS. Era cu totul altceva. O matahală cât o balenă, veche, zgomotoasă. Ne-au obligat să așteptăm mai la urmă fiindcă înaintea noastră s-au urcat câteva delegații oficiale, de "boși" rotofei, importanți, grei. Locurile noastre s-au nimerit mai în spate, la coada aeronavei. De-abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am văzut cum încearcă să-și păstreze echilibrul în zăpada înnegrită de cărbune în timp ce dădea colțul clădirii. Guzynski nu era atât de beat încât să nu vadă arma, drept pentru care s-a aruncat într-o parte lângă camion, o matahală îmbrăcată într-o haină murdară, cu bonetă de marinar, și a încercat să se suie în el. Aici, în spațiul îngust dintre camion și zidul biroului l-a prins Simon și l-a înhățat de gât, lovindu-l în falcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
urcat scările și a intrat repede înăuntru. După el a urmat un val de oameni; tipii cu servietele - membrii ai organizațiilor radicale pe care le cunoșteam în Chicago purtau întotdeauna cu ei genul ăla de serviete - și de asemenea o matahală de om cu păr lung de femeie, și unii din bodyguarzii ăia caraghioși și cerșetori limosnita cu litaniile lor care îi declarau aproape morți, cum ziceau ei, au intrat prin deschizătura întunecoasă a ușii bisericii. Și eu voiam să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Chicago am făcut un ocol sau un fel de pelerinaj în afara zonei de est a orașului St. Louis și m-am îndreptat spre Pinckneyville să-l văd pe frate-meu George după mulți ani. Crescuse om în toată firea, o matahală cu pași nesiguri. Cearcănele cafenii de pe pielea lui albă arătau cât de mult și în felul lui se lupta și el așa cum o facem toți când consimțim să trăim. La fel ca atunci când, după ce ne-a sunat ceasul, părăsim compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
apă, trăgându-l de păr. Era limpede că John Robert pierise, că nu se mai afla acolo, că nu mai era decât altceva, ceva care lunecă din mâinile tremurânde ale preotului. Totuși, trăgând și împingând cu disperare, reuși să proptească matahala la capătul mai puțin adânc al bazinului, opus robinetelor, acolo unde se afla banca interioară, astfel încât capul căzu inert pe spate, sprijinindu-se de marginea emailată a căzii. După care, preotul se ridică și se reîntoarse în dormitor. Scrisoarea zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alibi, a belit-o! Nu lăsăm nimic în urma noastră, luăm și cheia, și sticla, și coșul! Drace...! Drăcovenie...! Drăcie...! În coș e un copil, un copil mic, Șefu'! îngaimă Vierme, întors din subsol, împreună cu Poetul, ambii împingând și cumpănind disperați Matahala beată-turtă, care izbutea cu greu să se mențină pe picioare, amenințând să le cosească și lor gleznele. Ei, fir-ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
treabă din aia, care nu suportă amânare! Părinte Costicuță! se insinuează și Dănuț. Tu de ce te-ndeși? face Silică, deranjat. Ajunge unu', care să strige, ca ogaru'... Părinte, scoal' părinte! prinde glas și Vierme. Voi v-ați tâmpit? pufnește agresiv Matahala. Ce este...? Care ești acolo, bă? Ce naiba vreți? se aude vocea preotului-paroh, de după ușă. Hait! E băut! recepționează Fratele un timbru morocănos inconfundabil și de rău augur, în vocea prea-sfinției sale. Părinte, avem nevoie, repede, de un botez! Copilul s-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să vedem pe unde-și va brodi cămașa? Gata! Vai de fundu' lui! Precis că se duce cu râtu' la șip, ca robotu' la priză! îl ponegrește și Vierme. Iar Sile, pare să-i dea dreptate momentan, Micuțului. Mai întâi, Matahala paralizează ca hipnotizată, petrecând cu privirea balansul lichidului auriu, șampanizat, cu bule mici, din recipientul agitat prin fața sa, de piticotul cel straniu. Încet-încetișor, bălăngănindu-și tălpile bocancilor, expandate de un platfus dublu, uriaș, Sile se urnește și se dislocă pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nimic de făcut, aici. Nimic, nimic... Hai! Nu există remediu. Rănii lui, nu i se mai poate face ligatura. Cel puțin, nu în timp util. Împingându-l pe Frate încetișor, înainte, Dănuț poposește o secundă lângă trupul prăbușit, inert, al Matahalei, în care scânteia vieții fulguie și se împuținează rapid, cu fiecare revărsare, tot mai scurtă, a fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai trișat! spune el, resemnat. Și lăcrimează. Venit din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
caracterul documentar, privirea întâmplărilor dintr-o perspectivă detașată, exterioară. Povestirea Un taifas obișnuit, dedicată lui Marin Preda, are ceva din atmosfera stranie a nuvelelor acestuia: moartea unui țăran primește conotații tragice, simbolice - „cel mai slab dintre toți” e strivit de „matahala” formată din ceilalți. După rotire, o poveste despre singurătate și uitare, permite trimiterea la teoria lui Mircea Eliade despre camuflarea sacrului în profan: o mănăstire e transformată în crescătorie de pui și păzitoarea ei, Dida, petrece o după-amiază ciudată sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
inanimat, vorbitorii fac acordul cu N2. Aceeși preferință se constată și în franceză (vezi Hulk și Tellier, 2000). Toți subiecții au ales acordul cu N2, în cele 4 propoziții testate 76 de Vișan (2004); (iii) când ambele nominale sunt animate (matahala de om, pocitania de om), vorbitorii ezită între acordul cu N1 și acordul cu N2; (iv) dacă N2 este inanimat, aprecierile subiecților sunt ezitante și nu par să favorizeze niciuna dintre posibilitățile de acord. Acordul este dictat de alegerea liberă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să apară! orașul autogară cît plăcinta betoanelor, nu Abrud, Cîmpeni, jalea folclorică Gîndu' și străinătatea / Îți mănîncă sănătatea / Scoate vinu' și se-ntreabă / Pînă cîndu' le mai rabdă! cabinet parlamentar conservator, deputat Nicolae Popa la vîrtejul circumscripției, casele fără curți matahale între vecini, peretele din spate ține munte, ia navetiste, grilaj la podul CFR, treceau cu mocănița, se va urca, Alba Iulia pentru centrul de județ peste creste, asemenea aranjamente sînt peste tot, cad prost în elocvența Apusenilor, munți din viitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Nici mie nu-mi place de mă-ta, dar nu i-am zis să se mute din oraș și să-și ia cu ea și-odrasla rasistă ! Cristi și Pribeagu paralizează. — Ce-ai spus, nemernicule, de mama ? se întoarce brusc matahala furioasă și odată cu el încă doi tipi, cam la fel de bine făcuți, se ridică de la masa lui. — Ești surd, nene ? Am spus așa : Că mie ! Adică eu, da ? Mie deci. Nu-mi place de mă-ta ! Mă-ta. Aia care te-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
zdravăn, Cristi trage imediat scaunul de sub el și-l aruncă spre gașca rămasă, de vreo șase- șapte bătăuși. În scurtul moment de derută, Pribeagu își înșfacă halba lui și o aruncă, cu o țintă nemai- pomenită, direct în capul altei matahale. — Frumos ! remarcă Fernic. Nici eu n-o dădeam cu așa stil. Același lucru încearcă și Cristi, însă, emoționat, aruncă cu halba peste ei. — Ei, tu mai ai de lucrat, tinerețe, râde tot Fernic, și imediat îi trage pe amicii săi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
pe alocuri. Cu partea stângă a mandibulei agățată de niște ultimi mușchi ațoși, gata să cadă pe masă, și un miros groaznic de boală și moarte. Cristi atunci vomita de greață direct pe mese și imediat era azvârlit afară de o matahală, care-l mai și scuipa și-l înjura de toate neamurile și sfinții, nerecunoscându-l pe cel care umplea sălile cu romanțele sale și inimile oamenilor, seară de seară, cu căldură și bucurie. Ce mai era de recunoscut din Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
puternică a unui felinar l-a orbit cum a încer- cat să deschidă ochii, după ce stătuse atât timp în întuneric. Abia mai putea vedea câte ceva. Iar răcoarea nopții era tot mai apăsătoare. — Mișcă ! se aude o voce groasă, și două matahale în uniformă îl și prind de mâini, unul de stânga, celălalt de dreapta, îl iau pe sus și se îndreaptă cu el spre poarta mare a Fortului 13 Jilava. Este dus imediat în curtea interioară, iar de acolo înăun- tru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
o lumină slabă, roșiatică, un culoar îngust, tot numai cărămidă dură, cu un miros ciudat de umiditate și de boală, ca de spital. Tot mai amețit și speriat în ultimul hal, Cristi vomită, mai mult pe el decât pe jos. Matahalele îi dau drumul și încep să-i care deodată niște pumni zdraveni în spate, până îl îngenuchează, ceea ce-l face să verse și mai mult și să se înece. Este lăsat să-și tragă răsuflarea. Mai varsă de câteva ori
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și capul cu deosebită claritate, un cap crestat, ca de șarpe, cu ochii verzi și o gură căscată în care se deslușeau dinții și un interior roz. Capul și gâtul străluceau cu sclipiri albăstrui. Și apoi, într-o clipită, întreaga matahală s-a prăbușit, spiralele s-au despletit, spinarea vălurită a mai străpuns un timp apa, după care nu a mai urmat decât o vijelioasă învolburare de spumă, acolo unde creatura se făcuse nevăzută. Șocul și groaza prin care trecusem au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se găsea „încă de pe vrerea lui Cuza“ în plasa Covurlui. O întâmplare cu mirări Totul a început cu un simplu „mulțumesc“. De uimire, Otilia Coteț, secretara deputatului Șapcă, a leșinat. În opt ani de slujbă, era pentru prima oară când matahala de Șapcă nu pleca de la birou tunând și înjurând, ci, dimpotrivă, zâmbitor, mulțumindu-i că muncea pentru el ca un robot și duminicile. Când s-a trezit din leșin, secretara s-a gândit la ce putea fi mai rău: că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ne ducea motocicleta se scurgea apă. În vreme ce țineam ritmul la pompă, visările mă purtau În zbor. Un doctor care se Întorcea din Peulla cu șalupa pentru călători care făcea drumuri dus-Întors de-a lungul lacului Esmeralda, a trecut pe lîngă matahala greoaie, dar ingenioasă, de care ne legaserăm motocicleta și pe care plăteam pentru trecerea noastră și a Poderosei cu sudoarea frunții. Pe față i s-a așternut o expresie curioasă În timp ce ne privea luptîndu-ne să menținem vasul pe linia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
iarnă și io-i dau cu vastu-n gestiune. Cu mâna mea te tai, io te-am făcut și tot io te iau dupe pâine. Dacă nu eram vigilent Îmi lua gâtu’ acolo pe loc, futu-i morții-n gură de matahală. Și p-ormă n-am mai putut să m-apropii cu nici un chip de el și de gestiunea lui, prafu’ și pulberea să dea Dumnezeu... Acuma-mi dau io seama că special a făcut-o, ca să nu mai atârn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el. Și mie și părințelului ne stătea În gât, iar moș Victor nu mai prididea gonindu-l și lăsând vorbă că-i rupe picioarele dacă-l mai prinde pe bătătura lui și-l dă olog pe mâna lui Cosmescu. Și matahala aia de tac-su să-i ia gâtu’, În vreme ce mă-sa nu mai poate de dorul lui, și pe de altă parte dă ochii peste cap ca să se vadă odată scăpată de el și de neamu’ lui de țigani. Motănica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]