1,879 matches
-
trompete roșii de maurandia, degete de anthurium...” A fost și-un cimitir, îmi spunea Ioan, dar într-o noapte au intrat cu buldozerele peste morminte, au curățat locul și au turnat în câteva zile fundațiile. Era cu bucăți de coaste, maxilare-n moloz, iar muncitorii mai scoteau câte-o tibie sau cranii când înfigeau cupa escavatorului. Au început să se-nchine, au vrut s-oprească lucrul, dar i-au mânat securiștii. Chiar unde e acum terenul de sport. Tot acolo au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mâncat fața. Și încep să râd. Brandy nu râde. Brandy zice: — Cum adică? Și eu tot mai râd. conducem pe autostradă, scriu. Și tot râd. cineva a tras un glonț calibru 30 dintr-o pușcă. glonțul mi-a smuls tot maxilarul. Tot râd. am venit la spital, scriu. n-am murit. Râd. nu mi-au putut pune maxilarul la loc pentru că pescărușii îl mâncaseră. Și m-am oprit din râs. — Fato, scrii îngrozitor de urât, zise Brandy. Acuma spune-mi restul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
râd. conducem pe autostradă, scriu. Și tot râd. cineva a tras un glonț calibru 30 dintr-o pușcă. glonțul mi-a smuls tot maxilarul. Tot râd. am venit la spital, scriu. n-am murit. Râd. nu mi-au putut pune maxilarul la loc pentru că pescărușii îl mâncaseră. Și m-am oprit din râs. — Fato, scrii îngrozitor de urât, zise Brandy. Acuma spune-mi restul. Și-ncep să plâng. restul, scriu, e că trebuie să mănânc mâncare de bebeluși. nu pot să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
întâmpinare s-o salveze cu frumusețea sa. Manus, polițistul de la echipa operativă specială, el ia unul dintre biscuiții ăia cu moț și-l pune între dinții lui îmbrăcați în porțelan. Și mestecă. Și-și lasă pe spate fața chipeșă cu maxilar pătrățos și închide ochii, Manus își închide ochii de-un albastru electric și-și răsucește încet capul dintr-o parte în alta și înghite. Părul negru și des, cum are Manus, îți amintește că părul oamenilor nu e decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
încet capul dintr-o parte în alta și înghite. Părul negru și des, cum are Manus, îți amintește că părul oamenilor nu e decât o blană rudimentară dată cu fixativ. Un cățelandru cu păr sexy, așa-i Manus. Fața cu maxilar pătrățos coboară pentru a oferi obiectivului un prim-plan cu ochii deschiși al unei priviri de iubire și satisfacție complete și totale. Așa un déjà-vu. Asta era exact privirea pe care Manus mi-o oferea când mă întreba dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
traheii. Și-a făcut scalpul să avanseze cu trei centimetri ca să aibă linia potrivită a părului. Noi am plătit pentru răzuirea frunții ca să scape Domnișoara Mascul de puntea osoasă pe care o avea deasupra ochilor. Noi i-am plătit conturarea maxilarului și feminizarea frunții. — Și, zice Gono Rhea cu gura plină de mâncare chinezească mestecată, și de fiecare dată când s-a întors acasă de la spital cu fruntea ruptă și realiniată sau cu mărul lui Adam rașchetat și redus la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Către Sofonda, Brandy zice: — Domnișoară Pio Rhea, e absolut necesar. Către Kitty, Brandy zice: — Domnișoară Dia Rhea, am făcut tot ce putem face pentru moment. Am făcut avansarea scalpului, liftingul sprâncenelor, rașchetarea arcadelor. Am făcut răzuirea traheii, conturarea nasului, conturarea maxilarului, realinierea frunții... De parcă ar fi de mirare că nu mi-am recunoscut fratele mutilat. Către Vivienne, Brandy zice: — Domnișoară Gono Rhea, mai am încă multe luni de Training pentru Viața Reală și n-o să le petrec închisă aici, în hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
persoană care are dreptul s-o facă, plânge. Urăsc asta. Sari la ziua în care grefele de piele se prind, dar chiar și-atunci țesutul va avea nevoie de puțină susținere. Chiar dacă grefele se vindecă așa încât să semene cu un maxilar rudimentar și gâlmos, tot vei avea nevoie de-un os mandibular. Fără un os mandibular, masa moale de țesut, vie și viabilă cum e, s-ar putea pur și simplu reabsorbi. Ăsta-i cuvântul pe care l-a folosit chirurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
maniac sexual singuratic își va scoate pula la iveală - dacă asta-i muncă de detectiv, atunci, sigur, Manus era detectiv. Pentru că frumusețea e putere, așa cum banii sunt putere, așa cum o armă încărcată e putere. Iar Manus, cu înfățișarea lui frumușică, maxilarul pătrățos și pomeții înalți, ar putea apărea pe un afiș pentru recrutarea naziștilor. Pe când Manus încă lupta împotriva criminalității, într-o dimineață l-am găsit tăind coaja de la o felie de pâine. Pâinea fără coajă m-a dus cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dumneavoastră mă uimiți. Sau sînteți pe cale să mă uimiți. Am avut o clipă senzația că v-a reușit. Nu vă ascund că intenționat v-am oferit locul acela și numai acela." A început să rîdă încetișor, fără să-și descleșteze maxilarele, nimeni n-a văzut-o în Vladia pe K.F. rîzînd cu poftă, din toata inima. Nici n-ai putea spune ce fel de dinți are. Asta se datora, poate, faptului că avea un fel de frumusețe severă a chipului, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a dat seama. Îi venea să răsufle ușurat, oricum e altceva cînd știi! Simți cum i se înroșesc urechile, n-avea ce să le facă, totdeauna pățea așa cînd bea vin și cînd se emoționa. Abia reuși să-și descleșteze maxilarele. Zise răgușit "Nu", apoi adaugă spre limpezire. "O altă interpretare nu poate fi, după cîte mi-am dat eu seama!" Mihai Mihail se destinse brusc, oftă, plimbă pe birou un dosar și zise ca pentru sine, dar îndeajus de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o mușcătură. — Cine ești? întreba Hiro Tavaeárii. De unde vii? În acel moment se petrecu lucrul cel mai impresionant la care Tapú Tetuanúi asistase vreodată: ca si cum ar fi înțeles întrebarea, bestia își scoase limba mai bine de jumătate și, închizându-și maxilarele cu o violență neobișnuită, și-o reteza. Aceasta îi căzu pe piept și apoi jos. Un șuvoi de sânge îi izvorî din gură și, de data aceasta, toți cei prezenți ramaseră împietriți sau scoaseră un țipat de groază, văzând până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
învață și ne desăvârșește viață după viață. Apoi închipuiți-vă că ați ales să săriți înăuntru, din nou și din nou, știind că suferința e singura rațiune pentru a fi pe pământ. Domnul Whittier, cu prea mulți dinți îngrămădiți pe maxilarul îngust, cu sprâncenele ca niște rostogoale uscate, cu urechile ca niște aripi întinse de liliac, cu armatele de umbre mărșăluindu-i pe față, spune: — Singura alternativă ar fi că suntem de-o prostie eternă. Purtăm războaie. Luptăm pentru pace. Luptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
despre Ducele Vandalilor. — Nimeni nu-i zice lui Michelangelo curva Vaticanului, spune Ducele Vandalilor, doar pentru că s-a milogit de Papa Iuliu să-i dea de lucru. Ducele pe scenă, cu falca lui țepoasă, o perie aspră cu peri palizi maxilarul i se rotește, măcinând și frământând un cocoloș de gumă cu nicotină. Tricoul lui gri și pantalonii de pânză sunt presărați cu fulgi de vopsea uscată: roșu, roșu închis galben, albastru și verde, maro, negru și alb. Părul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de străin. Atunci și-ar fi dorit o piele ca a celorlalți băieți, mai Închisă la culoare, o piele care Încă de la adolescență era tăbăcită și-i apăra de intemperii. Ar fi vrut să nu-i fie părul lins, linia maxilarului delicată și pomeții obrazului lipsiți de relief, ar fi vrut să nu se deosebească de ceilalți atât de mult. De-a lungul acelui an pașnic de după sosirea În noul lui cămin, Adam n-a avut de ce să se teamă de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
băieți, În afară de o fetiță al cărei păr tăiat scurt o făcea să arate a băiat. O parte a feței Îi era Întunecată de o pată din naștere, o abureală de un roșu vinețiu care i se Întindea de la tâmplă până la maxilar. Adam a trebuit să o privească bine până când și-a dat seama că e Într-adevăr fată. Ea a scos limba și l-a lovit cu un cocoloș de hârtie. Băieții s-au strâns În jurul lui să vadă ce avea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
propunerea medicului de a trata măseaua de-a lungul mai multor ședințe ea optă, fără nici o șovăială, pentru o extracție ce o elibera odată pentru totdeauna de suferință. Puțin contrariat, înălțând din umeri, omul luă seringa, înfipse adânc acul în maxilar și cu repeziciune injectă anestezicul. Transpiră abundent în timp ce durerea amorțea, se retrăgea încetul cu încetul din celule, se furișa, se strângea ghem. Plecând, durerea lua cu ea și ceva viu, cald, ceva din ființa ei. Auzi clar cum rădăcinile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mână cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum vorbește, îl înțelegea perfect, știa că are dreptate în felul său dar percepea în același timp răsuflarea lui greoaie, fierbinte, îi simțea izul acriu ce ieșea din interioarele lui și stătea cu maxilarele încleștate, respira din sărăcie, regreta profund că opiniile lor coincid, se gândea dacă nu cumva din lașitate refuză să-l aprobe pe Alexe, dacă nu cumva se simte și ea lezată în niște drepturi pe care și le alocă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pelerinaj prin casele prietenilor, ale rudelor, cu multe gesturi de surpriză și urări de bine. Ei mulțumeau și râdeau, era suficient să se manifeste astfel ca să-și demonstreze din plin fericirea. Dar seara, singură în casă, Carmina își simțea mușchii maxilarului obosiți și închidea repede, grăbită, lumina să adoarmă, să nu se mai lase din nou cuprinsă de gânduri. Au fost și la unchiul ei, Viorel Angelescu, cel care-i găsise slujba și o ajutase să-și găsească locuință și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zile. III. Mică publicitate 1. Din oglinda rotundă Înrămată În lemn de cireș Îl privea un ins de a cărui Înfățișare nu fusese mulțumit niciodată. I-ar fi dorit o frunte mai Înaltă, sprâncene mai stufoase, ochi mai adânci și maxilarul inferior mai ferm. Doar nasul Îi era pe plac: nici cârn, nici prăbușit peste buza de sus, arcuit cu măsură, atât cât să-i Înnobileze profilul. Fără acest profil n-ar fi fost decât un oval incert de lumină: chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce-aș crede că o faci intenționat? Ce să faci intenționat, totuși? Mă lăsă s-o îmbrățișez în felul acela o vreme, înainte să se îndepărteze cu blândețe. După câteva minute, începu să-și plimbe degetele mari de-a lungul maxilarului, în sus, până după urechi și-apoi, încet, în jos pe gât, în cerculețe calculate. Trecuse ceva timp de când n-o mai văzusem făcând asta. — Nu, am spus, apucând-o de încheieturi și ducându-i ușor mâinile înapoi în poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pusese laptopul jos și-și aranja părul într-un fel care să semene cu frizura fără cusur de dinainte. — Angajatorul meu îi poate îndruma, poate încuraja anumite comportamente. Cum am spus, e un expert în domeniu. Sângele îmi pulsa în maxilar, în urechi, în ochi. — Cheamă-l înapoi. — Ăsta-i un luxofag, zise Nimeni pe-un ton afabil, ca și când nu m-ar fi auzit, ca și când ar fi ținut o prelegere. Face parte din familia celor pe care le-ai putea numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lașul literar. Cum îți așterni, așa dormi. Cu varianta, cum scrii, așa dormi: în liniște ori ba. Îmi trag bereta pe-o parte. Mă analizează din poziția prea-drept, prea-dreaptă. Nu mă simt prea grozav cînd îmi aranjează/ corijează din ochi maxilarul. Cînd brațul întins înainte încearcă să-mi șteargă o cută din colțul gurii. N-o poate șterge. Mai bine crăp decît să mă victimizez ori să mă las compătimită de Rusalin: Puțin îmi pasă de compasiunea față de ridurile mele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o statură aproape umană. Trăsăturile ei antropomorfe aduceau întrucâtva cu liniile de expresie de pe amuletele tribului Makonde: ochii expresivi și inteligenți, nasul conturat, adică nu complet teșit cum îl au maimuțele, spațiul dintre baza nasului și gură vizibil micșorat, iar maxilarul inferior cu nimic mai proeminent ca al oricărui băștinaș. În plus, gura orientată cu colțurile în jos, ce contrasta cu râsul până la urechi de maimuță, îi dădea un aer flegmatic de permanentă nemulțumire și plictiseală. Poza ei figura în scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Trupu-mi este lut/ De când te-am pierdut./ Picioarele-gheață/Privirea în ceață/ Sufletul uscat/ De când ai plecat./ Mai bine e-n moarte/ Decât să n-am parte./ Luați Aminte! M6. Schelete, în număr de două, dezmembrate, mormânt adunat, doar rotulele și maxilarele rău conservate, părând a fi ale lui STOIAN și TEODOR. Se presupune că au existat. M7. Incomplet păstrat cu capul pe M8, lungimea în secțiune 65 cm, orientat V-E. GUSTAV VALENTIN, actor. M34. Întreg în secțiune, poziție chircită, culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]