198 matches
-
întreprinzătorul), alții cooperării (tipul P - participantul), în timp ce alții promovează concomitent cele două dimensiuni, însă în maniere diferite: unii la un nivel scăzut (tipul G - organizatorul), alții la un nivel mediu (tipul R - realistul), alții la un nivel ridicat (tipul M - maximalistul). Fiecare dintre aceste cinci stiluri eficace poate devia în alte cinci stiluri ineficiente: T’ - tehnocratul (autocratul); P’ - paternalistul (demagogul); G’ - birocratul; R’ - oportunistul; M’ - utopistul (modernistul) (vezi figura 20): Fig. 20 Pentru a diagnostica aceste stiluri de conducere, autorul a
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducătorilor celei de a doua Internaționale fără a-și asuma însă o ruptură definitivă. Cîteva luni mai tîrziu, ei se întîlnesc din nou la Kienthal și pun bazele unei structuri de socialiști opozanți. Dacă majoritatea delegaților refuză să urmeze preferințele maximaliste ale lui Lenin, o radicalizare a pozițiilor lor este totuși perceptibilă, o radicalizare corespunzînd de altfel unei realități în fapt. Războiul nu s-a sfîrșit la capătul cîtorva luni, și încă și mai puțin a cîtorva săptămîni, așa cum mulți își
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
îndrepte eforturile"5. PSI apare în 1918 ca o forță politică considerabilă. El numără nu mai puțin de 200.000 de aderenți dar este traversat de mai multe tendințe: o aripă parlamentară moderată sub conducerea lui Filippo Turati; un curent "maximalist" sub toiagul lui Menotti Serrati și, în sfîrșit, ca urmare a evenimentelor din august 1917 de la Torino, un curent și mai radical creat de Amadeo Bordiga. În momentul în care încep să parvină știri despre revoluția rusă din februarie și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Paris, Moscova) le conservaseră în "stare pură". El îi recuperează de asemenea pe unii care fuseseră excluși prin deportare, ca Di Vittorio și Terracini. De cum se întoarce, el preamărește partito nuovo, partidul nou, eliberat de extremismul verbal și de neputința maximalistă 30, partid larg democratic, deschis catolicilor și nelimitat la clasa muncitoare. El rupe astfel cu concepția leninistă a PC, despre care nu se va mai vorbi în Italia decît în momentul războiului rece, în ianuarie 1947! Obsesia sa este de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
securitate / 101 3.1.2. Emergența paradigmei securității umane / 104 3.1.3. Paradigma securității umane în contextul studiilor de securitate internațională / 109 3.2. Abordări ale securității umane / 114 3.2.1. Abordarea minimalistă / 115 3.2.2. Abordarea maximalistă / 117 3.2.3. Abordarea circulară a securității umane / 118 3.3. Estimarea riscurilor de securitate umană / 119 3.3.1. Indicatori ai riscurilor de securitate umană / 120 3.3.2. Cauze struct-AS-+urale ale insecurității umane / 124 3.4
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
intervenția comunității internaționale împotriva genocidului, crimelor de război, armelor de distrugere în masă, acțiunile comunității purtând pecetea umanitară. Cea de-a treia se referă la problematici specifice crizelor economice, de mediu și sociale, care afectează viața ființei umane. O concepție maximalistă proprie constructiviștilor susține că securitatea umană conține o componentă evidentă de justiție socială. Autoarea concluzionează că plasând individul ca obiect de referință, paradigma securității umane asumă faptul că siguranța individului este cheia securității globale. Asumpția autoarei este corectă dacă ne
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
formularea de politici externe umanitare. 3.1.3. Paradigma securității umane în contextul studiilor de securitate internațională Barry Buzan este de părere că dezbaterile cu privire la conceptul securității umane pot fi văzute ca o nouă rundă a dezbaterilor clasice între abordarea maximalistă (extinsă) și cea minimalistă (restrânsă) a securității. În același fel în care maximaliștii arată care sunt consecințele politice ale privilegierii securității statului pe seama oamenilor marginalizați, amenințați de sărăcie sau persecutați de către propriul lor stat, cei care sunt adepții abordării minimaliste
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
studiilor de securitate internațională Barry Buzan este de părere că dezbaterile cu privire la conceptul securității umane pot fi văzute ca o nouă rundă a dezbaterilor clasice între abordarea maximalistă (extinsă) și cea minimalistă (restrânsă) a securității. În același fel în care maximaliștii arată care sunt consecințele politice ale privilegierii securității statului pe seama oamenilor marginalizați, amenințați de sărăcie sau persecutați de către propriul lor stat, cei care sunt adepții abordării minimaliste insistă pentru nevoia unui concept de securitate care să poată fundamenta prioritizarea obiectivelor
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Cea de-a treia abordare se află în contrast cu primele două și înțelege securitatea umană în sens multilateral pentru a include aspecte economice, de mediu, sociale și alte forme prin care poate fi afectată viața și bunăstarea oamenilor. În această concepție maximalistă a securității umane este prezentă o componentă puternică de justiție socială. Conform acestei viziuni problemele privind economia globală, forțele globalizării, sănătatea mediului înconjurător sunt toate subiecte legitime pentru că afectează securitatea individuală.468 În general, în literatura dedicată acestui subiect este
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
În acest caz, statul nu poate fi privit ca fiind singura sursă de protecție a cetățenilor. Abordarea minimalistă a fost susținută de țări precum Canada și Norvegia, stând la baza unor inițiative de politică externă umanitară. 3.2.2. Abordarea maximalistă Școala maximalistă a securității umane afirmă că prin securitate umană trebuie să se înțeleagă mult mai mult decât "eliberarea de teamă". Securitatea umană trebuie să se refere și la "eliberarea de nevoi", abordare care se înscrie în programul UNDP. Această
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
caz, statul nu poate fi privit ca fiind singura sursă de protecție a cetățenilor. Abordarea minimalistă a fost susținută de țări precum Canada și Norvegia, stând la baza unor inițiative de politică externă umanitară. 3.2.2. Abordarea maximalistă Școala maximalistă a securității umane afirmă că prin securitate umană trebuie să se înțeleagă mult mai mult decât "eliberarea de teamă". Securitatea umană trebuie să se refere și la "eliberarea de nevoi", abordare care se înscrie în programul UNDP. Această abordare a
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
dacă amenințările sunt legate de activitățile sociale sau de calamități naturale, fie că sursa acestor amenințări se află în interiorul granițelor unui stat sau în afară, dacă acestea sunt directe sau structurale.478 Thakur reușește să introducă anumite limitări acestei abordări maximaliste referindu-se la situațiile de amenințare a vieții care s-au transformat în crize (urgențe) și încadrându-le pe cele care nu sunt situații critice pe agenda mai amplă a dezvoltării. Thakur apără abordarea maximalistă afirmând că, deși rigoarea analitică
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
introducă anumite limitări acestei abordări maximaliste referindu-se la situațiile de amenințare a vieții care s-au transformat în crize (urgențe) și încadrându-le pe cele care nu sunt situații critice pe agenda mai amplă a dezvoltării. Thakur apără abordarea maximalistă afirmând că, deși rigoarea analitică se poate pierde, această definiție are avantajul că este inclusivă. Un exemplu de definiție care cuprinde un spectru mai mare de amenințări este cea propusă de Sabina Alkire care argumentează că obiectivul securității umane este
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
spectru mai mare de amenințări este cea propusă de Sabina Alkire care argumentează că obiectivul securității umane este acela de a proteja "centrul vital al tuturor oamenilor în moduri prin care să fie promovate libertățile și împlinirea oamenilor".479 Abordarea maximalistă a securității umane a atras critici vehemente. Yuen Foong Khong avertizează că prioritizând o multitudine de amenințări, înseamnă că nu există priorități.480 Criticii se întreabă dacă o astfel de abordare nu va lărgi aria studiilor de securitate prea mult
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
statului ca furnizor de securitate. Susținătorii consideră că se face un pas înainte prin scoaterea în evidență a pericolele generate de conflictele armate intra-statele, de sărăcie, boli, problemele ecologice sau alți factori adiționali subdezvoltării. Dar, criticii frecvente aduse abordării maximaliste, și anume că noțiunea și-ar pierde sensul, că securitatea ar putea cuprinde totul, i se poate răspunde că, în fond, aceste observații sunt binevenite pentru că securitatea globală are o semnificație politică enormă. Menținerea concepției tradiționaliste (coerentă intelectual) a securității
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
pe insecuritatea umană generată de violența politică și pe cauzele acestei stări. În limbajul științelor sociale, insecuritatea umană ca violență politică (școala minimalistă) reprezintă variabila dependentă. Printre multele cauze care determină violența politică sunt incluse și problemele subdezvoltării (caracteristice abordării maximaliste), iar acestea sunt variabile independente. Sunt mai multe avantaje analitice ale acestei formulări. În primul rând, conexiunea dintre cele două abordări este destul de clară. În al doilea rând, legăturile cauzale pot fi multifactoriale și interconectate: spre exemplu, amenințările legate de
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și concept de securitate, a fost întotdeauna separat de problema cauzalității. În abordarea minimalistă a fost restrâns unui înțeles asociat violenței politice sau a fost propus ca un cadru de lucru în problema migrației și refugiaților în Europa. În abordarea maximalistă se face referire la un "nucleu vital" rău definit. În nicio situație cauzele nu au fost puse în relație cu puterea din sistemul internațional iar condițiile insecurității umane au fost în mod deschis decuplate de cauzele principale.' 514 Marlies Glasius
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
definire a securității este absența amenințărilor, iar securitatea umană are de-a face cu capacitatea de a identifica amenințări, de a le evita atunci când este posibil și de a le contracara efectele atunci când se produc.554 Unii susținători ai abordării maximaliste sunt de părere că nu are sens să fie "deplânsă" lipsa consensului în privința unei definiții, cercetarea trebuind să se ocupe de consecințele actului de a defini în termenii relațiilor de putere 555, pentru că, în funcție de definirea securității umane și de amenințările
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
să se ocupe de consecințele actului de a defini în termenii relațiilor de putere 555, pentru că, în funcție de definirea securității umane și de amenințările luate în considerare, pot fi alese și dezvoltate instrumentele de răspuns la acestea. În cazul unei abordări maximaliste, mijloacele de apărare a securității sunt similare celor propuse în diverse rapoarte ale UNDP, spre exemplu în raportul din 2005 (Human Development Report din 2005). Întrucât abordarea maximalistă include definiții care merg dincolo de agenda de dezvoltare și presupune amenințări la adresa
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
alese și dezvoltate instrumentele de răspuns la acestea. În cazul unei abordări maximaliste, mijloacele de apărare a securității sunt similare celor propuse în diverse rapoarte ale UNDP, spre exemplu în raportul din 2005 (Human Development Report din 2005). Întrucât abordarea maximalistă include definiții care merg dincolo de agenda de dezvoltare și presupune amenințări la adresa "nucleului vital al tuturor oamenilor" acestea pot fi variate și subiectiv alese, mijloacele de răspuns pot, de asemenea, varia. Aparent, abordarea maximalistă nu are un factor comun care
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Development Report din 2005). Întrucât abordarea maximalistă include definiții care merg dincolo de agenda de dezvoltare și presupune amenințări la adresa "nucleului vital al tuturor oamenilor" acestea pot fi variate și subiectiv alese, mijloacele de răspuns pot, de asemenea, varia. Aparent, abordarea maximalistă nu are un factor comun care să conecteze aceste diverse amenințări, cu excepția că toate aceste amenințări sunt la adresa oamenilor. Astfel, mijloacele presupuse de această abordare depind de percepția și de identificarea amenințărilor, acestea putând fi nelimitate. Amitav Acharya a remarcat
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Consiliul de Securitate), în spații de interes strategic, din rațiuni realiste. Însă această interpretare a securității umane nu va putea fi menținută pentru mult timp pentru că, după cum am arătat în capitolul trei, sunt foarte multe argumente în favoarea susținerii unei abordări maximaliste, sensul securității umane neputând fi confiscat. La fel cum Glassius și Kaldor au remarcat, perceput holistic, interesul personal iluminat este foarte aproape de chestiunea moralității, motiv pentru care viziunea kantiană trebuie considerată acum o formă de realism, nu doar de idealism
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
statul nemaifiind principalul furnizor de securitate. Desigur, astfel de aprecieri au generat ample dezbateri întrucât presupun transformarea sistemică a relației statului-națiune și a instituțiilor internaționale. Într-o altă secțiune a capitolului, autoarea examinează trei abordări diferite ale securității umane minimalistă, maximalistă și circulară. În același capitol a focalizat problematica definirii securității umane, a insistat asupra dificultăților metodologice care apar în evaluarea amenințărilor la adresa securității umane și a discutat cauzele structurale ale insecurității umane. Autoarea susține că și în cazul unei aplicări
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
atribuții ale statului, care decurg în mod logic din arhitectura să constituțională, sunt mai puțin înțelese și acceptate de o parte semnificativă a opiniei publice, a mass-media populare și chiar a clasei politice, care exprimă încă, adesea destul de vehement, "cereri maximaliste" (maximalist demands) față de statul actual, ca și cum ar fi vechiul stat total, omnipotent și atotresponsabil pentru asigurarea directă a bunăstării private a fiecăruia și a tuturor cetățenilor săi. Aceste "așteptări", mereu înșelate, nesatisfăcute, sunt, după părerea mea, sursa principala a conflictului
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
ale statului, care decurg în mod logic din arhitectura să constituțională, sunt mai puțin înțelese și acceptate de o parte semnificativă a opiniei publice, a mass-media populare și chiar a clasei politice, care exprimă încă, adesea destul de vehement, "cereri maximaliste" (maximalist demands) față de statul actual, ca și cum ar fi vechiul stat total, omnipotent și atotresponsabil pentru asigurarea directă a bunăstării private a fiecăruia și a tuturor cetățenilor săi. Aceste "așteptări", mereu înșelate, nesatisfăcute, sunt, după părerea mea, sursa principala a conflictului politic
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]