203 matches
-
albaștri-oțelii, iar părul castaniu, lucios, ondulat. După hirotonisire, purta plete lungi până la grumaz. Rasa ori odăjdiile îl făceau mai înalt. Apoi, avea, vedeau toți, carismă! Cucerea atenția, încredera oricui, iar zâmbetul îi era de-a dreptul plăcut ofensiv. Vorba era meșteșugită, mereu în slujba intențiilor sale. De câte ori nu se referise mamă-sa, Geta, la efectul graiului lui Artemie! Zicea că ar fi semănat cu tatăl ei, care fusese o viață staroste în sat: cât trăise acesta, nu existaseră neînțelegeri în comunitatea
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
și au avut un rost. Veniți aici, in clipe de odihnă Să dăm un sens momentelor de tihna Și să le mulțumim că ne e gazdă Strămoșilor ce plugu-au pus în brazda. Veniți aici, să vadă lumea toată Cum au meșteșugit ei prima roată, Cum au țesut ei voalul de mireasă Și lemnul cum l-au transformat în casă. Veniți aici, ca să vedeți pe ie Lumini de flori, izvor de bucurie, Pe dealuri, în opinca și suman, Cum duse turmă mândrul
MUZEUL ETNOGRAFIC de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378743_a_380072]
-
ale lui Dewey în termeni noi, bombastici. În fine, a șasea formă de „gândire dereistă” este dată de studiile cu pretenții de analiză critică a problematicii educative concrete, dar care, în realitate, sunt doar combinații mai mult sau mai puțin meșteșugite de argumente ad hominem. Se organizează, în exces, dezbateri despre curriculum, sterile și mari consumatoare de timp, și se publică, în exces, de către reviste și edituri, „producțiile” acestor eforturi care par să nu aibă alt scop decât de a învenina
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și lumină de Eugen Jebeleanu (În Flacăra, nr. 48, 1950) ține un discurs ce nu are nimic de a face cu analiza versurilor. (Ă). În alte articole se cultivă o exprimare pretențioasă, când doctă, „academică”, când artificial lirică, pe cât de „meșteșugită” pe atât de răsuflată. (Ă). Preferința pentru exprimarea savantă, constând În Întrebuințarea unor fraze lungi, Încărcate, și folosirea neologismului chiar dacă se găsește termenul neaoș corespunzător, se vede În articolul Teoria leninistă a reflectării și spiritul de partid În cultură (Pavel
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de hăituiala tigroaicei, lăsa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de hăituiala tigroaicei, lăsa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
audă cântecul tamburinat al Chirei Chiralina. În afară, orașul venea din Orient, cu florărese oacheșe ducând coșuri din rafie pline cu tufănele, buchete de liliac, micșunele, violete, frezie, trandafiri, garoafe, lalele, explozie de culori însoțite de plecăciuni politicoase și cuvinte meșteșugite pentru perechile tinere și doamnele cu voaluri elegante la pălăriile cu boruri mari, amintind vremurile dinaintea războiului abia încheiat, cu orchestre cu dirijori solemni, purtând plastroane albe și papioane perfecte. Asta în centrul înveselit seara de becuri puternice cu lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tâmpite, nestudiate! ― Aha! într-nadevăr, e un epitet ornant ceva mai poetic decât celălalt! Bine, ți-o fac, numai să te-mpaci cu ea și să mă lași în pace! Nici n-apucai să-ncep să mă gândesc bine la cuvintele meșteșugite pe care să le-mbin întru împăcăciunea celor doi îndrăgostiți, că pică altul. ― Ești ocupat, mă? ― Da, tocmai voiam să... ― Două vorbe, și-am terminat... Vreau să te rog ceva; știu că n-ai să mă refuzi, că tu ești
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și decorăm casa. Angajăm muncitori pentru treburile grele. Punem un acoperiș nou, reparăm pereții scorojiți, montăm ferestre noi și reparăm poarta. Unchiul meu profită de ocazie pentru a comanda o ușă nou-nouță din lemn roșu, cu imaginea zeului banilor sculptată meșteșugit pe întreaga suprafață. Înlocuim mobila veche și vopsim pereții. Angajăm cei mai buni tâmplari și meșteri din oraș. Fiecare își consideră îndatoririle drept o mare onoare. Modele elegante sunt sculptate pe ramele ferestrelor și ale ușilor, imitând stilul imperial. Meșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe cataramă, pe care avuseseră grijă să le fure sau să le plătească, pe sub mână, plutonierului de la intendență. Centura soldățească, ca și tatuajul, arăta lumii că ăl de o purta era bărbat adevărat, socotit și cu picioarele pe pământ. Crăcanele meșteșugite de Titel erau opere de artă, iar muniția fabricată de el tindea către perfecțiune balistică. Când Îl Întâlneai, avea buzunarele și buzunărașele pline de copci la diferite prețuri, după calitatea materialului. Îi numărai bănuții și căpătai marfa pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui nu semăna cu a din jăpși: era limpede, rece și verzuie și ascundea În nemișcarea ei taina adâncurilor de nimeni văzute. Clătiră plasa În apa cea limpede și o Întinseră la uscat pe iarbă. Se apucară de foc. Lică meșteșugise o Întreagă clădire de uscături și bucăți de buturugă. Zicea că pentru o friptură bună Îți trebuie jar ca lumea. Făcuse așa de mult, că ar fi putut frige un bou. Dar nu le păsa. Se bucurau la vederea focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce se lăsa strivit ori mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai Întâi făcea lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite cu migală: Soarele, Luna, stelele, norii; apa Dunării, leneșă lângă maluri, cu anafoare fioroase pe mijloc; pe apă - corăbioare cu pânze, pești cu solzi săpați trudnic În aluat; fire de trestie și năvoade pescărești; lacuri și bălți, păsări ale cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asta era perioada cea mai ușoară a armatei. Scăpase de instrucție, de cazarmă, de umilințele din partea caporalilor și sergenților. Tatăl său dăduse o grămadă de bani, păsări, carne de porc și sticle de tărie făcută, pe furiș, la cazanul ascuns meșteșugit Într-un fund de grajd, ca ăi de la centrul militar să-l trimită pe tânărul recrut la o unitate de transporturi auto. Foloasele erau imense și investiția tatălui În mituirea comandantului și a adjuncților de la serviciul de recrutare era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le spune mama ca și cum N‐ am fi despărțiți de‐ atâta vreme și ne roagă să ne facem drum S‐ o vedem că‐i albă și se teme ... Traian Demetrescu ( 1866‐ 1896) „...Poet este cine cugetă, cine simte și cine își meșteșugește versurile ca Traian Demetrescu.” Alexandru A. Macedonski. Paris, 1884, august 23 MAMA Icoana veche zugrăvită Cu chipul blândului Hristos, Mi‐aduce‐ aminte ochii mamei Rugându‐ se spre ea duios... Îngenuncheată înainte‐i, Cerea cu mutele‐i gândiri, O rază bună
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Această lume vizionară voia, În intenția arhitectului, să „refacă unitatea spirituală și emoțională a Omului și Pămîntului“. Examinat mai de aproape, modelul relevă miniaturale turnuri tubulare și piramidale, străzi unduite, oameni goi și vehicule care seamănă cu niște farfurii, toate meșteșugit de amănunțit realizate. Este un fel de combinație ciudată de Paris și de Mexic aztec. Printre clădirile plasate alandala se află spații rituale: fîntîni, scene și altare, iar forța lipsei totale de simț practic strălucește deasupra Întregului oraș utopic precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ling, sperând să le simt gustul. Asta o făcea pe mătușa mea să râdă din toată inima. Mă iubea mai mult decât pe toți nepoții ei laolaltă - sau cel puțin așa spunea în timp ce-mi aranja părul în cosițele meșteșugite pentru care mama mea adevărată nu avea timp sau răbdare. E aproape imposibil să exagerezi atunci când povestești despre frumusețea Rahelei. Chiar și bebeluș fiind, era ca un giuvaier pentru oricine o purta în brațe, un ornament, o plăcere neprețuită - copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fântâna unde se cunoscuseră și i-a dat un inel cu lapislazuli pe care ea l-a purtat apoi până în ziua morții. A găsit-o pe Lea scărmănând lâna și fără să scoată o vorbă i-a dat trei brățări meșteșugite de aur. Zilpei i-a dăruit un vas cu forma zeiței Anath, care-și turna vin printre cei doi sâni. A pus o traistă cu sare la picioarele umflate ale Adei. Și-a amintit chiar și de Bilha și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să arate În sus, spre cer, iar ei s-au trântit În țărâna dintre găurile la care tu nici nu te gândești că, odată, Înainte de a pleca eu la drum, nu se numeau case pentru că pe vremea aia Moru nu meșteșugise Încă vorba asta. - Frumoasa mea Siloa, am zis iarăși cu vorbele minții și, de data asta, oamenii au Început să-și pună colb În cap, Înfricoșați. Așa de proști erau cu toții! Dar nici Krog nu era mai răsărit. - Iar te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ducă Siloa. M-am Întors la Moru, care râdea și el, ținându-se de burtă. Bătrânul coțcar se uită atunci printre case și, văzând că nimeni nu ne băga În seamă, se apucă să-mi spună cu vorbe din cele meșteșugite de el: - Krog! Tu, ucigaș! Ești mare-mare ucigaș, dar ești prost! Oamenii Îți poartă frică, mare frică, numai frică, și mai ești și frumos pe deasupra, dar tare ești prost. Se opri din vorbit și se gândi Îndelung, cam câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bine să-i privești, mai ales că erau și oameni veseli. Lui Krog, știu sigur că asta am gândit atunci, lui Krog Îi plăcea să se uite și la Kal, și la Noc. Așa am Înțeles cam ce Înseamnă vorba meșteșugită În ziua aceea de hoțul de Moru: frumos. Așa Învățam cuvinte. Așa că, am rostit În minte, astfel Încât Moru să simtă că Înțelesesem tot: - Siloa e cea mai frumoasă! - Cea mai. Cel mai mult. Mai mult nu se poate, Îmi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cunoscut-o, căci o puseseră ai noștri În pământ chiar În ziua În care am venit pe lume. Asta s-a Întâmplat la multe-multe veri după ce se născuse Moru, cine știe câte, pentru că pe vremea aceea el nu se apucase Încă să meșteșugească cuvinte noi. Oricum, trecuseră mai multe veri decât toate degetele de la mâinile unui om. Moru avusese grijă de mine de mic. Odată Îmi spusese că avusese curaj să-mi vorbească din cauză că eram mut și că nu-i era teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sete sau foame, să Împletesc frânghii, să mă uit după locul, mereu altul, de unde răsare soarele, și câte și mai câte. După ce am mai crescut, Moru se apucă să-mi spună cuvinte din ce În ce mai multe, iar pe unele dintre acestea le meșteșugise chiar el. Odată, mă luase deoparte, și Îmi spusese că nu numai pe maică-mea o puseseră În pământ În ziua nașterii mele, ci și pe fratele meu geamăn care se născuse mort, fără suflu, ofilit, uscat, supt În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tot ce dorisem să le spun vreodată. Am urlat la ei din mintea mea, cu glasul acela tunător, și le-am pus cum o s-o sfârșească, așa de frică Îmi era; așa de frică, Încât Moru a fost nevoit să meșteșugească vorba denumită groază pentru ce simțisem eu atunci. Iar ei m-au auzit. Proștii! Habar n-aveau cine le vorbește. Ca și Siloa, frumoasa, se uitau În sus, crezând că strigă Tatăl la ei, din Înaltul cerului. Că o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
culmi, am văzut-o pe Siloa cum se Însoțea cu un om la fel de frumos precum Kal, numai că era om pe de-a Întregul. Cred că am amețit. Atunci mi-am spus că ochii mi se răsucesc, pentru că Moru nu meșteșugise Încă un cuvânt pentru amețeală. O vedeam pe Siloa cum avea să fie mumă și ochii mi-au curs așa cum curg ei când scâncești, numai că eu nu știam nici măcar să scâncesc. Am dat să privesc În altă parte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tot așa. Ori de câte ori ai să dai de oameni, caută-i pe cei asemenea mie. Caută Vindecătorii. Caută-i și spune-le... zi-le să-i Învețe și pe ceilalți cuvintele! Și spune-le și vorbe din cele noi, din cele meșteșugite de mine. Învață-i cuvintele noi! - Krog e mut, i-am spus cu mintea. - Iar Moru e bătrân! - se Înfurie Vindecătorul. Moru a Început să uite cuvintele și, la fel ca el, și ceilalți Vindecători, sunt sigur. Spune peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]