63,751 matches
-
sau de la un sit urban, se ajunge la aceeași reverie cromatică infinită și inepuizabilă. Esența picturii lui Alin Gheorghiu nu trebuie căutată în episoade statice și în construcții mai mult sau mai puțin repetitive, ci în dinamica formelor și în mecanismul trecerii de la o realitate la alta. Cînd această imagine se va regăsi explicit într-o expoziție cuprinzătoare, atunci vom avea cu adevărat o retrospectivă Alin Gheorghiu.
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
au izbutit să-i împace în bună măsură pe români cu o ideologie de import, respinsă aproape unanim înainte. Comunismul național al lui Ceaușescu n-a mai trezit aceeași ură precum comunismul internaționalist al lui Stalin. Ar trebui, poate, analizat mecanismul psihologic al acestei schimbări. În mod evident, ceaușismul n-a fost mai blînd decît stalinismul. Sofisticarea ororii n-a însemnat diminuarea ei. Nu s-a trăit mai bine în anii '80 decît în anii '50. Mai cu seamă că deceniile
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
punct din care se vede tot universul..." Tentante, pasionante și foarte la îndemînă, jocurile hipertextuale nu reușesc totuși să suplinească - după cum ne demonstrează Eco - o funcție esențială a literaturii, care ne învață, în ultimă instanță să acceptăm fucționarea implacabilă a mecanismelor destinului. Lecția severă a istoriilor "nemodificabile" este aceea că, împotriva dorințelor noastre, destinul nu poate fi schimbat. Cu alte cuvinte, dacă narațiunile hipertextuale ne dezvoltă creativitatea și ne învață să mînuim cu dezinvoltură anumite mecanisme, cele "gata făcute" ne obligă
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
să acceptăm fucționarea implacabilă a mecanismelor destinului. Lecția severă a istoriilor "nemodificabile" este aceea că, împotriva dorințelor noastre, destinul nu poate fi schimbat. Cu alte cuvinte, dacă narațiunile hipertextuale ne dezvoltă creativitatea și ne învață să mînuim cu dezinvoltură anumite mecanisme, cele "gata făcute" ne obligă, într-un fel, să acceptăm evidența, învățîndu-ne, à la rigueur, chiar și să murim... Ceea ce, să recunoaștem, nu este chiar puțin lucru. "Sylvie" și timpul regăsit Un aspect demn de semnalat în legătură cu acest nou volum
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
în fapt o redefinire a responsabilității colective. Și aceasta în condițiile în care în memoria colectivă masacrul din pădurea Katyn e în continuare atribuit germanilor. Asumarea responsabilității trece prin admiterea vinei, iar în calea acesteia stau o serie complexă de mecanisme psihologice de apărare; cel mai puternic ar trebui să fie uitarea, funcționarea memoriei selective care să purifice comunitatea de faptele trecutului. La Jedwabne însă nu s-a petrecut așa ceva. Povestea s-a transmis peste generații; chiar dacă nu sînt dispuși s-
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
și-au sfîrșit prin a conduce întreaga comunitate după 1989, și la fel s-a întîmplat la Scornicești, deși aici n-au existat partizani. Cele două comune, de la experiența cărora pornește analiza Alinei Mungiu-Pippidi și a lui Gérard Althabe asupra mecanismelor de aservire a țăranului român, n-au fost alese la întîmplare: Scornicești și Nucșoara sînt cele mai cunoscute localități rurale ale României postbelice, prima - ca loc de naștere a lui Nicolae Ceaușescu, ultima - ca centru al celei mai puternice și
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
refuzând repaosul pentru că nu suportă senzația de a fi purtat de pământul în mișcare, adorând acțiunea pentru că aceasta îi conferă șansa să poarte el însuși pământul. Întotdeauna afabil, dar "prins", exuberant, dar "orientat", Ovidiu Bălan pare un năvalnic și vârtos mecanism învârtit de o cheie fermecată, fără rest disponibilă. Poate și de aceea, simfoniile sau concertele instrumentale născute sub bagheta sa împrăștie energii torențiale, răspândesc furtuni magnetice, topesc blazarea din sufletele ascultătorilor, impunând anodinului cotidian suportabilitate. Dirijând, Ovidiu Bălan pare a
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
cer de iarnă: sînt acestea semne ale modului receptării Poetului de către poeți, altfel spus, un reflex în poezie al clișeelor din critică. Bacovianismul începe, în adevăr, prin a fi irepetabil. Analizele lui Mircea Scarlat, pertinente, exacte, minuțioase "desfac" universul și mecanismul poetic bacovian, urmărind raportul închidere/deschidere în "paleta sugestiilor spațiale" care se organizează în jurul spațiului închis (sicriul) și al celui nemărginit (pustiul): la un pol - observă criticul - este faptul definitiv încheiat (moartea), la celălalt se dezvăluie procesul în continuă desfășurare
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
că se poate vorbi de "deplina asimilare a convenției poetice simboliste". Întrebarea este dacă Bacovia a asimilat, în adevăr, această "convenție" literară sau a fost asimilat de ea. Răspunsul este de mare importanță pentru că această chestiune este intim legată de mecanismul raportului dintre "involuntar" și "intenționalitate", putînd clarifica, de asemenea, și sensul altor termeni pe care Mircea Scarlat îi folosește în studiul său. Astfel, comparînd pe Bacovia cu Minulescu, criticul afirmă că, în vreme ce primul își asumă (mai înainte era vorba de
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
ne vom reapuca, in corpore, de ascensionarea piscurilor Uniunii Europene. Zilele de somnolență provocată dintre Crăciun și Sfântul Ion vor fi, desigur, cât se poate de agitate în cele două tabere pesediste. Tactica lui Năstase vizează, în principal, constituirea unui mecanism de perpetuare a propriei puteri. Logica lui e cât se poate de simplă: câtă vreme Iliescu nu se dă la o parte, încercările sale de confiscare a puterii absolute vor fi puternic stânjenite. Presupunând că alegerile prezidențiale se vor ține
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
problematica visului din perspectiva teoriilor științei (cărora le consacră și un capitol special la finalul volumului), a mitologiei, religiei și a reflexelor în literatură. Dar cercetarea consideră visul mai mult decît un simplu subiect de istorie literară: visul este "un mecanism homeostatic menit să protejeze ființa", provine dintr-o "necesitate structurală a ficțiunii, ca o condiție ontogenetică", resemantizarea produsă în reprezentările sale pune problema unei gîndiri onirice sau a unui mesaj formulat într-un alt limbaj decît cel diurn, structurat logic
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
într-o țesătură de noțiuni doar din anumite perspective conexe. Visul "fără program" poate fi imagine a vieții înseși, în ceea ce are ea mai nestatornic, mai înșelător, și poate duce la imagini mixte, reale și onirice, în reprezentări absurde (perspectiva mecanismelor cvasi-onirice pe care le presupune literatura absurdă se dovedește extrem de profitabilă pentru înțelegerea semnificațiilor absurdului chiar dincolo de granițele avangardelor). Visul este totodată una din formele expansive ale conștiinței, în ceea ce Ovidiu Moceanu numește "avataruri cvasi-onirice" ale sinelui sau ale realității
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
dar cu siguranță că destui dintre ei cad greu de pe acum stomacurilor occidentale. În fond, e vorba de o mână de oameni, ce-au acționat la ordinele unui dictator criminal. De ce, pentru protejarea lor, se pune în mișcare un vast mecanism de dezinformare, minciună și nerușinare? întrebarea care-ți vine pe buze este următoarea: nu cumva unii dintre stăpâni țării, care, prin forța lucrurilor, nu aveau cum să participe direct în acțiuni antioccidentale, sunt simple marionete în mâna securiștilor "mitologici"? Poate
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
plin de păduchi, cu haine slinoase și pline de boli lumești? Ca dovadă că ei n-au chef să fie doar tolerați - mai mult de frica de a nu răspândi în jur molima, decât din amor real -, au creat câteva mecanisme de igienizare socială. Există o lege a deconspirării societății și ea reprezintă, ca să zic așa, punctul de vedere oficial al poporului român. Iar oricine se opune acestei legi nu conotează tagma docilă a boului, cum se lăuda un domn de la
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
Rodica Zafiu Anormal, din punct de vedere psihologic sau cognitiv, ca un sufix colectiv să tindă spre conotații peiorative: tratarea globală a unor ființe care pretind respectarea individualității lor e percepută adesea ca un act de depreciere. Mecanismul se verifică cel mai ușor în cazul unui tip de antonomază: folosite la plural, ca substantive comune, numele proprii - ionești și popești, verdeți sau vadimi - implică frecvent o devalorizare. Sufixul colectiv -ime are în română un potențial ironic depreciativ, care
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
panica sau isteria colectivă însoțesc apocalipsa, "răsăritul de soare avortat", ci resemnarea, condescendența, dezabuzarea ori cel mult excesul bahic și euforia risipei. Vișniec e un cronicar, un fin observator cu simțul dialogului și al absurdului cu un interes special pentru mecanismele sociale și relațiile interumane din societatea actuală, iar teatrul lui e unul de malaise, al inconfortului de a trăi într-o lume a consumismului confortabil. Experiența comunismului i-a întors lui Vișniec ochii spre exterior, spre societate, iar acest interes
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
și de natură publică extrem de stringente. Cum să nu ne temem atunci că, sub imperiul maselor, statul va prelua sarcina de a anihila independența individului, a grupului, și de a-i secătui astfel definitiv viitorul? Un exemplu concret al acestui mecanism îl găsim într-unul din fenomenele cele mai alarmante din ultimii treizeci de ani: creșterea excesivă, în toate țările, a forțelor de poliție. Aceasta a fost fatalmente determinată de creșterea socială. Oricât ne-am fi obișnuit, spiritul nostru nu trebuie
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
este un jurnal. De aici o primă diferență semnificativă de abordare a materiei (care, în multe situații este aceeași). Radu Vasile privește lucrurile retrospectiv, caută cauzele de fond ale diverselor situații politice pe care le-a avut de înfruntat, analizează mecanismele decizionale și punctele slabe care au dus la falimentul guvernării CDR-PD-UDMR. Răsvan Popescu, în schimb, scrie la zi. își notează seara ceea ce vede în timpul zilei. Pentru el politica este un spectacol la vedere, iar actorii politici se definesc exclusiv prin
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
o așteptare. Așteptarea reîntoarcerii la făgașul originar s-ar cuveni să fie antidotul său măcar în plan afectiv, o alinare în sine. Dar ea se izbește de enormitatea dezamăgirii, de proporțiile catastrofice ale prăbușirii, așa încît e blocată chiar în mecanismul propriu: "ce-ar putea să se uite/ ce-ar putea să se retragă/ ce-ar putea să intre în secetă/ ce-ar putea să revină din exil// ce-ar putea să se întîmple/pentru a ne recunoaște cu adevărat/ sub
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
ALL citează mîndru și copios) e, în fapt, cea de pe urmă tresărire de ludic a celor trei autori, un încîntător și senzațional fals. Senzaționalul e chiar cuvîntul cheie pentru Femeia în roșu, un roman care-și cuprinde nu numai propriul mecanism de alcătuire, ci și propria critică, sau, mai curînd, un alambicat sistem de apărare față de traficanții frontierelor critice: dacă ceea ce fac cei trei este o anchetă pe urmele altei anchete (asupra morții banditului John Dillinger, în a cărui trădare e
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
să ai la îndemînă cele mai bune instrumente de lucru, să nu eziți în a folosi vreunul, dacă el îți poate dezvălui adevărul." (p. 23) Ar fi o foarte bună definiție a criticii, dacă n-ar fi, în realitate, descrierea mecanismului de alcătuire a romanului - descompunerea cu precizie chirurgicală a "corpului", a poveștii arhicunoscute (deci perfect necunoscute) a Anei Cumpănaș (Sage, adică Suciu), studiul la microscop al organelor și recompunerea întru expunere publică a zisului corp. Numai că " Funcționalitatea tăieturii e
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
rămîne una din cele mai scăzute din ultimii 30 de ani". Problema crucială care se pune în fața noilor veniți în America este cea " defel simplă - a integrării. E cu putință oare o "americanizare" reală a imigranților? Dacă da, prin intermediul căror mecanisme, în ce ritm și cu ce preț? Procesul ilustrează un inevitabil impact dintre background-ul originar și cel al țării de adopțiune. Sînt unii indivizi care doresc să-l accelereze, dispuși a se rupe complet de "preistoria personală", a-și
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
mai curînd prin atracție-respingere și violență, la nivelul căruia se reface lumea - din care unul din personaje, cel revoltat, vrea să fugă. Revolta împotriva sistemului se dovedește pe parcurs motivată, chiar dacă fără șanse de izbîndă, și furia împotriva structurilor și mecanismelor sociale este, pe cît posibil, diminuată. Există de aceea un soi de răzbunare pe Celălalt pentru răul social, un încăpățînat "vă știu eu pe voi ăștia!" cu efecte benefice pentru umanizarea personajelor. Artiști neînțeleși, poeți sau scriitori pierduți între rotițele
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
Cu iscusință strategică și cu fler selectiv, Cristian Mandeal a polisat un colectiv a cărui omogenitate era până mai ieri brăzdată de asperități inconfortabile, lubrifiindu-i resorturile cele mai delicate. De-fosilizarea orchestrei s-a săvârșit treptat, în etape, printr-un mecanism ce a agreat deopotrivă atitudinile de acceptare și de respingere. S-a acceptat astfel ideea unor audiții și concursuri prin care cei mai buni juni absolvenți de conservatoare să poată accede în orchestră: omul potrivit la locul potrivit, ajungându-se
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
și în orice împrejurare, tehnica scrisorilor adresate cui vrei și cui nu vrei — care-l făcuseră, într-o vreme, de râsul curcilor — au dat finalmente roade. O dată înscăunat în Palatul Victoria, Năstase n-a avut decât să tureze la maxim mecanismul pe care se cocoțase în tăcere — pe cât de dezinvolt, pe atât de temeinic. Două sunt strategiile — până la un punct infailibile — prin care premierul își ventilează non-stop imaginea XXL: televiziunea și sondajele de opinie. Ele funcționează, de altfel, după sistemul bielă-manivelă
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]