168 matches
-
ar zice Hegel, Își conține contrarietatea esențială, principiul viului. De aici și „lupta” care s-a dus, În secole, un principiu luptând mereu contra celuilalt și, după cum știm, au fost epoci În care știința era „disprețuită” - vezi epoca „alchimică” a medievalității timpurii și altele În care știința a devenit „modelul” major al activității și cercetării umane; sau tehnica, cum o vedem azi, „sărbătorind” decadența Poeziei și a „artelor inutile”. Dar noi, aici, „În colțul nostru”, ne simțim regi și avem convingerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
arta și rutina mi le pun la dispoziție. Și, jucând astfel, evident, eu cobor În mentalitate, din treaptă În treaptă și mă aflu cum „eram”, de exemplu, și când am Îndrăznit să atac tema și personajul Don Juan, În plină medievalitate. Când rigoarea, rigiditatea și absurditatea instituțiilor și a celor puternici se amestecau, alternau cu o voioșie și libertate a spiritului și a moravurilor fără seamăn. Când, printre „altele”, a fost redescoperită natura - Natura! - prin vocea suavă a Sfântului Francisc din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
doua mână, dar un ins cu relații În „sfânta-sfintelor” lumii literare, o lume, o știam, arogantă, Închisă, dominată de legi și cutume care ar face să i se ridice părul În cap unui naiv apărător al „drepturilor și demnității” omului. Medievalitatea, o spun Încă o dată, Renașterea, hălăduiesc În tot ce au aceste două uriașe segmente ale evoluției istorice europene mai detestabil, dar și mai eficace, din punctul de vedere extrem de „ciudat”, de paradoxal, de „reacționar”, al unui ins contemporan, În ce privește unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
distinsei emigrații literare din Franța”. Demisia mea și protestul meu față de Începutul grotesc al dictaturii ceaușiste, care avea să ducă România, spre deosebire de țările de la nord, care aplicau același sistem, Într-o ruină și o disperare unice, afundându-ne Într-o medievalitate morală și umană de nedescris, nu au contat În nici un fel, ca și faptul că m-am Întors În țară, riscând enorm. „Păcatul” meu era acela de a fi acceptat, Într-o perioadă de semi-liberalism industrial și cultural, să conduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
intelectuală agresivă a unora din vechea emigrație mai ales ar fi fost cu siguranță mai puțin supărătoare dacă situația politică din țară nu ar fi fost cu adevărat catastrofică, disperată, cum nu mai fusese cu adevărat de secole, din târzia medievalitate probabil, și cum, sperăm, nu se va mai repeta În curând! Dar uriașul ecou pe care-l dădea vocea liberă a Europei Libere În conștiința a milioane de Români, buimăciți literalmente de năpasta unui dictator care nu semăna cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dictatura ceaușistă, ca și Întreaga, zdrobitoarea dictatură comunistă nu ca pe un sfârșit de lume sau ca pe o stigmatizare definitivă a „lașității românești”, a incapacității noastre de revoltă, ci ca pe una dintre acele dictaturi nefaste, fără sfârșit, din medievalitatea noastră, brutală - cum a fost stalinismul dejist! - sau perversă, otrăvită cu false idealuri și vicleană - cum a fost ceaușismul! (De curând, invitat fiind la cenaclul dlui Manolescu, Prometheus, am Încercat, din câteva trăsături, să fac aceeași, nu „relativizare” a dictaturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
soaței sale - căreia, printr-o ciudată slăbiciune sau neîncredere tipică și bolnăvicioasă ca a oricărui dictator În faza finală, i-a acordat, mai ales după ’71, puteri enorme În stat - un sfârșit ce, Încă o dată, ne duce cu gândul la medievalitatea târzie și la felul abrupt și rușinos În care au sfârșit unii boieri sau chiar domni!... Și repetăm: marile ruine fizice și morale pe care le moștenim de dinainte de ’89 și care ne Îngreunează ieșirea, În sfârșit, din „criză”, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din vremea năvălirilor cu adevărat barbare, ale avarilor, hunilor etc., Înainte de slavi! Pe când, cea „de-a doua dictatură”, a lui Ceaușescu, se apropie mai mult, după opinia mea, de una dintre acele, vai, numeroase domnii române, dar și greco-turcești, din medievalitatea noastră târzie, cu o putere discreționară a Domnului care, din „venetic” vrea să-și afirme apartenența și chiar descendența din vârfurile legendar-istorice, dar, animat de un hybris plantat pe o bază culturală și ereditară primitivă, izbutește a „crea monștri”: atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că e vorba, În cazul crizei politice grave pe care o traversam, de o evidență a „nepregătirii” noastre civice și politice În fața unui „domnitor” Încă o dată extrem de abil, de apt de relații faraminoase externe - ca și unul dintre cei ai medievalității noastre târzii. Spre deosebire de Unguri sau de nobilii Polonezi, noi nu am avut, În secole, reflexul de a ne forma structuri capabile de a se opune Domnului autohton sau venit de-aiurea. Cu unele mișcări fără o reală finalitate - un Horea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
peregrinări, școală a spiritelor la marile universități și cetăți ale Vestului, cele care au avut norocul istoric de a trăi o feudalitate structurată și de a crea acel uriaș val al omenirii care s-a numit Renaștere, ieșirea din pâclele medievalității, dar și descoperirea miraculoasă a antichității; În fapt, o reîntregire, o unificare a efortului creator și spiritual al continentului pe Întinderea a două milenii. O unificare a Europei, mai ales cea vestică, chiar și sub elanul „nou, revoluționar” al ideii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
episod dramatic și grotesc al „meditației transcendentale”, În care au fost prinși și intelectuali subțiri ca Sorescu sau Pleșu!, ca un semn al „subțirimii” sau „noutății” stratului civilizatoriu sau cultural În țările române; de unde, iutea recădere În practicile primitive ale medievalității târzii sau nu. Nimic mai fals: nu numai că Germania, unul dintre focarele cele mai Înalte ale suprastructurii europene, la Începutul anilor ’30 a fost târâtă În același „proces”, extrem de complex și care nu poate fi expediat doar la formula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
îndărătnic, crezând, aidoma unor spirite ale unor vremuri și psihologii revolute, în supremația esteticului, în capacitatea unui singur individ nu numai de a depăși obstacolele și vicisitudinile sale - și Dumnezeu nu a scutit vremea mea de enorme coșmaruri sociale, asemănătoare medievalității timpurii! -, în capacitatea unui singur individ de a se exprima, cu forță și cu o asemenea radicalitate încât opera sa să fie capabilă de a semnifica cu adevărat omul modern și unele din problemele sale?! După ce o vreme îndelungată, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
partid și din Biroul U. Scriitorilor. Ce m-a uimit cu adevărat și m-a umplut de amărăciune a fost nu excluderea mea din partidul ce devenea tot mai mult o simplă fațadă grotescă a unei dictaturi decupate parcă din medievalitatea românească târzie, ci „raportul” Biroului U. Scriitorilor către partid, cu aceeași dată, 16 februarie 1972, în care conducerea Uniunii, colegii și prietenii mei propun lui Ceaușescu și zbirilor lui să fiu dat afară nu din Uniune, ci din conducerea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
domni, asistați din nefericire și de un prinț al literelor cum a fost Eugen Ionescu, care, spre deosebire de alte genii naționale, i-am numit pe Cioran și pe Brâncuși, a „absolutizat răul”, cum o spuneam, uitând că noi, în veacuri, în medievalitatea târzie, de exemplu, am mai trăit forme asemănătoare de opresiune și disperare, dar nu ne-am frânt, deși eram departe de a ne fi constituit într-o colectivitate atât de masivă, de compactă precum cea românească modernă și eram lipsiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
opt, la Paris, avându-și soția alături și fiind publicat la una dintre cele mai prestigioase edituri franceze, când în țară bântuia sărăcia cruntă și o umilință individuală și colectivă moștenite parcă din cele mai învolburate și crude zile ale medievalității târzii?!... Ce l-a legat pe acest autor atât de puternic de țară încât, având argumente mult mai mult solide decât alți colegi, „fugiți” și ei, și care, până azi, au ales exilul, s-a întors „de fiecare dată”, stupefiindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
210 p. (Eminesciana; 61) o EMINESCIANA. SERIE NOUĂ * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață de Basarab Nicolescu. Iași: Junimea, 2000, 216 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * SOROHAN, Elvira; PRICOP, Constantin; STANCU, Valeriu P. Naratori și modelare umană în medievalitatea românească. Iași: Junimea, 2000, 172 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * PETRESCU, Ioana Em. Mihai Eminescu poet tragic. Ediția a 2-a. Iași: Junimea, 2001, 194 p. (Eminesciana. Serie nouă; 2) * LATEȘ, George. Mihai Eminescu: orfism și gnomism. Iași: Junimea, 2001
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
descoperit? aionescuacadem: La Snagov. Te interesează subiectul? rebela 2005: Sigur. Mai întrebi? aionescuacadem: Ce-ai zice să faci un film pentru Academia Română? Andrei Ionescu se învârtise câteva zile prin Paris, intrase într-un internet-cafe și găsise câteva site-uri cu medievalități pe care le trimisese Ancuței. La bibliotecile universitare avea nevoie de aprobări, ceea ce însemna câteva zile pierdute. Nici el, nici Cătălin, colegul și subalternul lui, nu aveau chef să stea în biblioteci. Se gândeau să vadă Parisul, să mai trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
210 p. (Eminesciana; 61) o EMINESCIANA. SERIE NOUĂ * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață de Basarab Nicolescu. Iași: Junimea, 2000, 216 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * SOROHAN, Elvira; PRICOP, Constantin; STANCU, Valeriu P. Naratori și modelare umană în medievalitatea românească. Iași: Junimea, 2000, 172 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * PETRESCU, Ioana Em. Mihai Eminescu poet tragic. Ediția a 2-a. Iași: Junimea, 2001, 194 p. (Eminesciana. Serie nouă; 2) * LATEȘ, George. Mihai Eminescu: orfism și gnomism. Iași: Junimea, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pe soția cutărui sau cutărui mare dregător și a cărui fiică era (hrisoavele furnizează des asemenea detalii) există mai multe explicații. Pe cea privind celibatul unor bărbați trebuie să o privim cu suspiciune, o suspiciune întemeiată pe codul mintal al Medievalității. Lipsa numelui poate avea alte felurite pricini. Deseori reprezintă o lacună în informație. Nici chiar atunci când absentează știrile despre copii (sau urmași mai îndepărtați) - știri care ne ajută să presupunem existența unei neveste -, nu trebuie să ajungem la concluzia inexistenței
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Trois Vertusț et le «sermo ad statusț”, în L.Dulac și B. Ribémont, Une femme de lettres au Moyen Âge. Études autour de Christine de Pizan, Orleans, 1995. 133. O carte faimoasă despre istoria femeilor ne spune că, în Medievalitate, în orașele renane (și în Germania, în genere) femeile măritate reprezentau între 33 % și 50 % (Georges Duby, Michelle Perrot, Histoire de femmes en Occident, tom II: Le Moyen Âge, Paris, 1991, pp. 277 și urm). 134. Vezi, între alții, E.
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1916; Psaltirea Scheiană, ed. I. Bianu, București: Carol Göbl, 1889. Sind.1703 Sindipa. Ed. M. Georgescu, București: Minerva, 1996 (Cele mai vechi cărți populare în literatura română, 1), 249-315. SVI.~1670 Varlaam și Ioasaf. Ed.: M. Stanciu Istrate, Reflexe ale medievalității europene în cultura română veche: Varlaam și Ioasaf în cea mai veche versiune a traducerii lui Udriște Năsturel, București: Editura Muzeului Național al Literaturii Române, 2013, 82-325. ȘT.1644 Șeapte taine a besearecii, Iași, 1644. Ed. I. Mazilu, Iași: Editura
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Am aparținut (și, ne place sau nu, aparținem și vom aparține) lumii europene sud-estice, geamăna poate mai puțin norocoasă, dar nu mai puțin legitim moștenitoare a Antichității târzii decît sora apuseană. Scara de valori a acestei lumi era cea a medievalității ortodoxe, dominată de sacralitate, în care individul, simplă creatură și în nici un caz creator, își căuta, fără istov, mîntuirea sufletului. De aici toate deosebirile fundamentale față de lumea Renașterii. Or, din istoria noastră lipsind marea ruptură pe care o produce aceasta
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
De aici toate deosebirile fundamentale față de lumea Renașterii. Or, din istoria noastră lipsind marea ruptură pe care o produce aceasta din urmă în partea apuseană a continentului, cu toate frământările, crizele de conștiință, răsturnările de viziuni care i se datorează, medievalitatea se prelungește excesiv de mult și își golește treptat conținutul, fără a lăsa loc liber noilor mentalități. Când, foarte târziu, lucrul acesta se întâmplă, sub ochii tinerilor de atunci nu se mai află decât un cadavru care le stă în cale
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
să-i privim adevăratul chip, chiar dacă prejudecățile "modernității" ne fac demersul nu prea comod. Mai mult, efortul nici măcar nu ar fi prea mare, nu trebuie să descifrăm rafturi întregi de tomuri indigeste, căci, deși într-o margine a lumii ortodoxe, medievalitatea noastră și-a construit propriul centru ordonator, desigur, după modelul ilustru al Bizanțului, dar nu fără "coloare locală", și l-a transpus într-o carte sintetică și esențială, care se numește Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, și
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
de cât obiectivă pentru un istoric ne obligă să nu dăm note universurilor culturale (mai ales să nu amestecăm criteriile), ci să le înțelegem și să le observăm succesul sau eșecul - or, este absolut evident că această "soluție existențială" a medievalității a fost una de succes, adecvată epocii ei, integrându-ne "sistemului" european, desigur, în varianta răsăriteană - geamănă "lunară", nu "solară", dar aparținînd aceleiași lumi. Astfel Învățăturile... nu sunt o carte fundamentală pentru că în ea ar apărea (ceea ce nu se întîmplă
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]