125 matches
-
să audă un claxon de automobil și celelalte "vulgarități pline de pretenții ale ultramodernismului", cum le spunea el. Bizantinologul Iorga nu putea ignora îndîrjita controversă greco-latină din perioada Evului Mediu, mai ales asupra zonei balcanice, pentru că era în primul rînd medievist. Poate că tocmai la Veneția a descoperit el cea mai bună sinteză a celor două culturi. De la Veneția au plecat la Padova, unde Iorga și-a început rodnicele cercetări despre Șerban Vodă Cantacuzino. Apoi la Vicenza, Verona și la Roma
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
arhive"79. Materialele adunate în Germania se refereau mai ales la Evul Mediu tîrziu, pînă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Aceste documente ofereau detalii asupra legăturilor dintre curțile germane și Constantinopole în privința Principatelor. Iorga a rămas medievist. Firește că a scris o mulțime de lucrări asupra istoriei moderne, dar, conform concepției sale, evenimentele moderne erau o continuare sau o consecință a situațiilor istorice anterioare, avînd, deci, o importanță secundară. În căutarea documentelor, Iorga se călăuzea după conceptul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga? Iorga a devenit politician naționalist și era din fire foarte pătimaș. Cu cît erau studiile lui mai îndepărtate de contemporani și de epoca lui, cu atît mai valoroase sînt operele sale istorice. Ce noroc că a fost (mai ales) medievist! Lucrările lui despre Evul Mediu și despre Bizanț sînt de o valoare inestimabilă; dar nu mai era nimic de făcut atunci cînd Iorga, politicianul pătimaș, se ocupa de probleme contemporane. După perioada sa junimistă, studiile sale asupra literaturii nu sînt
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
afirmase despre Wesley că "lumina" interioară Metodistă a acestuia era incompatibilă cu legea și ordinea). Iorga nu s-ar fi înțeles nici cu Descartes sau cu Voltaire, întrucît era o figură distinct individuală. Iorga a fost mai mult decît un medievist și bizantinolog de renume mondial. Opera sa referitoare la Evul Mediu impresiona pentru că de aici izvora credința lui în evoluția organică a omenirii de-a lungul istoriei. Argumentele lui politice întru apărarea și explicarea continuității românești au drept sursă convingerile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ale istoriei României (reeditate destul de des) care erau adaptate ca manuale și strecurate pe furiș în Transilvania și Bucovina. În Der lateinische Westen und der Byzantinische Osten in ihren Wechselbeiziehungen wahrend des Mittelalters (Berlin, 1909) Iorga, în calitatea sa de medievist consacrat, punea în discuție dilema latinului răsăritean (nominal de credință ortodoxă și cu rădăcini grecești). Lucrarea este obiectivă, complexă și plină de informații asupra controversei medievale dintre Răsăritul bizantin și Occidentul latin, cu multe comentarii instructive asupra aspectelor contemporane ale
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
profesor la vîrsta de 25 de ani. După întoarcerea în țară a lui Carol II, el va fi singurul din familia Brătianu care i s-a alăturat. În 1930 și-a fondat primul său partid, Partidul Liberal Gheorghist. Brătianu era medievist bizantinolog, astfel că el și Iorga aveau preocupări comune. Brătianu voia întotdeauna să știe mai mult despre "ghicitoarea istorică" pe care o reprezintă poporul român. A lucrat febril, cercetînd perioada de aproape un mileniu din istoria românilor din care nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
controverse în legătură cu originea lui Mihai Viteazul, cu acțiunile, motivațiile și contactele lui cu structura grecească a puterii de la Constantinopole sau cu faptul dacă a fost sau nu un instrument al oligarhiei boierești din Oltenia. Iorga avea mai puține probleme cu medievistul Brătianu, indiferent de nivelul la care se aflau acestea. Replica lui Iorga la provocarea Noii școli de istorie a luat forma monumentalei sale opere, Istoria românilor, în zece volume (București, 1936-1939). Ca răspuns la acuzațiile că scrie istoria bizuindu-se
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
exista o diferență: Berlinul era antisemit, iar Roma nu era (deocamdată). O împlinire a speranțelor revizioniste realizată cu ajutorul Germaniei naziste (conform principiilor acestei școli de gîndire) ar fi îmbinat utilul cu plăcutul (adică dobîndirea proprietăților evreilor). După 1936, binecunoscutul istoric medievist Bálint Hóman (care a devenit politician Imrédistfascist) a elaborat o altă doctrină: Magyar-német sorsközosség (Destinul comun maghiarogerman). După părerea lui, Ungaria și Germania, precum și fostele Puteri Centrale împărtășesc un destin comun. Revizionismul maghiar se menținea pe poziții sau și le
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
într-un cuvînt, supraviețuitor. Așa cum spunea Eminescu, "codrul este frate cu românul". Oricum, supraviețuirea lor în toiul roiului de migrații și apariția lor ulterioară în mare număr era și rămîne un mister. Acest fapt este cel mai bine exprimat de către medievistul Gheorghe Brătianu în titlul cărții sale, Une énigme et un miracle historique: le peuple roumain (București, 1942). Iorga merge mai departe cu formularea: "un miracol pe care l-am săvîrșit de unii singuri". Poziția lui Dománovszky se bazează pe lipsa
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
În ultimii ani ai vieții sale, el a fondat Institutul de Studii de Istorie Universală. Metoda de analiză istorică a lui Iorga și istoriologia sa vor căpăta formă definitivă în ultimul deceniu al vieții sale. Iorga era în primul rînd medievist, un bizantinolog, par excellence de renume mondial, care încerca întotdeauna să treacă dincolo de istoria bizantină. El își scotea în evidență propriile idei referitoare la anumite aspecte ale acesteia. Au fost trei faze în evoluția lui Iorga ca bizantinolog. Primele sale
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ca fiind prea restrictive și rigide. Era un naționalist romantic, un impresionist și poseda instincte sănătoase și marele talent de a reconstitui un eveniment, dar întotdeauna pe baza documentelor și a faptelor. Iorga a fost, mai presus de orice, un medievist și bizantinolog de faimă mondială și am putea spune din fericire, pentru că a fost un istoric naționalist. Cînd scria despre timpurile mai apropiate în timp (ca să nu mai vorbim de evenimentele contemporane), politicianul naționalist îl domina mult prea des pe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
o Europă a națiunilor (se va înălța) în contrast cu o Europă a naționalismelor..." Dacă vor veni asemenea vremuri, atunci mesajul naționalismului cultural al lui Iorga va fi reconsiderat, iar el va fi recunoscut ca fiind ceva mai mult decît doar un medievist și bizantinolog de renume mondial. E cale lungă pînă la un naționalism compatibil cu umanitatea, dar răbdarea, buna credință și o politică economică adecvată pot duce la reușita lui în cadrul unei Europe Unite. Dacă la priveghiul ei, istoria Europei a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Trianon és a magyar törenélemirás, p. 414 204 Iorga, Réflexions sur "la question de Transylvanie" Réponse a un article de M. Kornis Gyula, Professeur de l'Université de Budapest, București, 1940 205 Iorga manifestase un mare respect față de Hóman, un medievist reputat, înainte ca dezbaterea să devină acerbă. El îi arăta mai mult respect lui Homan decît lui Gusti. "Neamul românesc", 22 februarie 1935 206 "Neamul românesc", 2 martie 1936 207 Heinrich Friedjung, Österreich von 1848-1860, Stuttgart-Berlin, 1908, vol. 1, p.
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care merg mult dincolo de ultimele decenii, în care a început construcția propriu-zisă a Uniunii Europene. Arătând că Europa a existat, ca unitate de civilizație, chiar dacă în forme foarte diferite de cele actuale, încă de acum peste 1.000 de ani, medievistul francez legitimează eforturile actuale de construire a unei unități politice și culturale europene plecând de la tradițiile comune venerabile ale bătrânului continent. Aceste tradiții comune nu pot fi altele decât, în mare parte, valorile creștinismului. Încercând să găsească rădăcini medievale actualei
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ISBN: 973-611-167-9 PRINTED IN ROMANIA Jean Carpentier, François Lebrun (coordonatori) É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. Tranoy (colaboratori) Istoria Franței PREFAȚĂ DE JACQUES LE GOFF TRADUCERE : AURELIA STOICA INSTITUTUL EUROPEAN 2001 Nota editorului O Istorie a Franței cu prefața cunoscutului medievist Jacques Le Goff nu ar avea nevoie de recomandări în plus. Totuși, cititorul român trebuie să știe că de această dată i se oferă traducerea unei sinteze moderne, bazată pe rezultatele certe ale arheologiei, ale cercetărilor de istoria ideilor și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este o simplă speculație politică. Ca un răspuns la discursul respectiv, istoricul Ion Varta susținea că anul 1359, ca an al constituirii statului moldovenesc, este unul contestat încă din secolul XIX de savanți. „Dacă ar fi consultați istorici și savanți medieviști notorii s-ar vedea că, de fapt, este o altă dată. Spre deosebire de Țara Românească, anul întemeierii Moldovei rămâne o enigmă pentru istorici, deoarece nu avem dovezi concludente. Există trei documente de origine maghiară care ne permit să afirmăm că acești
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
publicat în 1933 de Aurelian Sacerdoțeanu despre Marea Invazie tătară și sud-estul european și de informațiile sporadice risipite prin tratatele de istoria românilor și prin unele articole privind Evul Mediu românesc, această problemă a fost lăsată în umbră. Este meritul medievistului Alexandru Gonța de a ne fi dat prin volumul de față o vedere de ansamblu despre relațiile româno-tătare, începând cu anul 1241 - adică din momentul marei invazii tătărăști în Europa - până în anul 1502, când tătarii lui Menghi-Ghirai, hanul Crimeii, și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
propun același program, cu o mie de ani mai târziu. Unul mai ambițios decât simpla recucerire a Andaluziei și a Siciliei, global village obligă. Cu un avantaj, totuși, pentru recucerirea Ierusalimului: lucrează la domiciliu. Și cu toate ambiguitățile a ceea ce medievistul René Grousset a numit "demagogia cruciadei" când o mișcare religioasă servește drept acoperire unor mici canalii sau unor caizi nelegați de niciun jurământ (nimic de pierdut, totul de câștigat) și care iau ostatici doar pentru a jefui, a obține o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o țară întreagă. I s-a spus „cel Mare și Sfânt”. Canonizarea sa după cinci secole a fost o reparație târzie, datorită complexelor de inferioritate, pe care le-au cultivat românii ca să fie, de obicei, pe placul altora. Un istoric medievist, dintr-o familie de istorici, când s-a discutat trecerea lui Ștefan în rândul sfinților, declara, inept, că gestul reparatoriu nu are nici un sens, deoarece Ștefan cel Mare a fost un om ca toți oamenii. Ce uitau sau ignorau cârcotașii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un studii comparative pe baze economice cu instituțiile din Europa”. Valeria Costăchel a realizat un studiu despre imunitățile în Principatele române în 1947, studiu pe care nu l-a utilizat nimeni, pentru că nu se potrivea cu ceea ce aveau să afirme medieviștii după anul 1950. Cel care avea să stabilească o identitate perfectă între instituțiile feudale românești și cele din apusul Europei a fost Barbu T. Câmpina, folosind sfaturile și învățătura lui P. P. Panaitescu. În 1957 a apărut volumul intitulat Viața
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le furnizeze mijloacele cu care să își procure armuri. Judecând lucrurile în felul acesta, nu este de mirare că, în lucrările de istorie generală a Europei medievale sau cele care privesc istoria Imperiului Otoman, întâlnim mențiuni nesemnificative despre români. Reputatul medievist, Ferdinand Lot, autorul unei lucrări intitulate L’art militaire et les armées au moyen age, folosind o lucrare în limba franceză a generalului Radu Rosetti, însoțește afirmațiile istoricului român cu note și “sic-uri”, care dau impresia că F. Lot
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Maiorescu la Nicolae Iorga și de la G. Călinescu la Nicolae Manolescu. Am fost, un timp, coleg de catedră (mult mai tânăr și neînsemnat, ce-i drept) cu președintele de atunci al Academiei Române, criticul Eugen Simion, cu directorul Bibliotecii Academiei, regretatul medievist Dan Horia Mazilu (conducătorul meu de doctorat) și cu președintele Uniunii Scriitorilor, criticul Nicolae Manolescu. Dar și cu alți critici și istorici literari de anvergură, ca Paul Cornea, Eugen Negrici, Mircea Anghelescu, Mihai Zamfir, Florin Manolescu, Dumitru Micu, George Gană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Universității „Al.I. Cuza“ din Iași. În anul 1961, după absolvirea facultății, a fost încadrat ca cercetător științific la sectorul de istorie medie a României, condus de distinsul prof. dr. C. Cihodaru. Sub îndrumarea competentă a acestuia, a debutat ca medievist, vădind reale calități și pasiune. Încă de la început a depus eforturi susținute pentru cunoașterea paleografiei, a limbii slave și a diplomației moldovenești. Fascinația documentelor, pasiunea pentru descifrarea acestora până în resorturile cele mai intime, cu răbdare și acribie, a condus la
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
I, p. 202)"/>. De aceeași părere era și Nietzsche, la sfârșitul secolului al XIX-lea <endnote id="(598, p. 301)"/>. Nu cred că trebuie să insist prea mult. Din perspective socio-economice și cultural- religioase, Întregul fenomen a fost studiat de medieviști de seamă, printre care Jacques Le Goff, În câteva lucrări remarcabile <endnote id="(346 și 347)"/>. Așa cum am văzut, În folclorul românesc, relația evreului cu banul este subliniată mereu, În diferite forme. Într-o legendă moldovenească, Sfânta Maria l-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alegoria animalieră, a descoperit un alt gen de discurs și s-a înscris, instinctiv, într-o altă tradiție. Alte legi l-au condus; poietica a luat locul operațiilor cognitive riguroase. V. CE ESTE UN ANIMAL ÎN EVUL MEDIU? Dacă un medievist dintre cei mai buni, precum Jacques Le Goff, susținea ipoteza unui Ev Mediu prelungit, care s-ar fi întins cam până în secolul al XIX-lea chiar și în cultura occidentală 1, cu atât mai mult merită reactualizată întrebarea care privește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]