205 matches
-
Virgil Ierunca un spirit închistat, "rău", "inchizitorial". Dimpotrivă. Activitatea d-sale ne oferă atîtea dovezi de generozitate, încît unele considerații elogioase mai vechi i-ar putea fi imputate drept imprudențe. Virgil Ierunca a preferat a greși prin încredere decît prin mefiență. La rigoare, i-am putea reproșa acum ceea ce își reproșează, după toate probabilitățile, el însuși: încrederea excesivă în numele unor adaptabili mai "abili", din categoria celor înclinați "a suge de la două oi", deși fisurile puteau fi observate de timpuriu. Exemplu frapant
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
tip alter ego al lui Nedelciu e un tânăr născut la țară și transplantat la oraș, cu studii universitare, iar relația lui cu urbanul e una deopotrivă de atracție-respingere; respingerea nu ține însă de mentalul rural patriarhal (orașul - loc de mefiență, de claustrare), ci tocmai de uniformizarea cenușie, traumatizantă a urbanului de către comunism.
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
o rupe intim cu regimul opresiv, Titus Popovici a efectuat o lungă și periculoasă echilibristică: între a beneficia din plin de avantaje exorbitante în raport cu ceilalți muritori, dar, în același timp, de a se compromite cît mai puțin prin scris. Rezultat: mefiența continuă a autorităților, paralel cu discreditarea în ochii intelectualilor adevărați. Există, din păcate, o întreagă legiune de scriitori români care au adoptat în perioada comunistă stilul de comportament Titus Popovici, montînd la nesfîrșit o existență bazată pe double face : în
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
Gheorghe Grigurcu Să pornim de la impresionismul lovinescian, în fața căruia pedantele capete se clatină acum cu mare mefiență: ,Cum nu reprezintă valori absolute, ci valori relative, scria mentorul Sburătorului, literatura unui popor nu trebuie studiată în fixitatea unor idei platoniciene, ci în mobilitatea ei". Parcă răspunzînd aproape peste veac unei asemenea invitații, Al. Cistelecan își întemeiază demersul nu
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
prin tendința de deparodizare pe care o ilustrează, se află concomitent în poziția secundă a deconstrucției și în cea primă a întemeierii. Actul său este circular. Sentimentului său că toate formele poeticului au fost deja încercate îi răspunde atît blazarea, mefiența care poate favoriza tehnica poetică (meșteșugul ca un antidot al crizei spirituale), cît și o eliberare din obsesia oricărei formule, a oricărui canon. Altfel spus, curajul de a privi în față marile teme existențiale, de-a le contacta cu o
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
trăiește zilele sub pragul de intensitate la care îl îndreptățește înzestrarea nu poate da vina pe împrejurări. Altfel spus, dacă realitatea ne e ostilă e fiindcă așa am clocit-o în spectrul intențiilor ascunse. Traian Brăileanu a fost scutit de mefiența în privința destinului, trăindu-și viața la pragul de tensiune pe care i l-a dat înzestrarea. Și cu toate acestea, ruperea de destin prin care a trecut a fost drastică. Natură tonică fără presimțiri pesimiste, sociologul născut la Bilca, în mijlocul
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
cultură oficială, ci de una clientelară, Alex. Ștefănescu a vorbit despre contaminarea funcționarilor din domeniul culturii de veleitatea de a fi ei înșiși scriitori și artiști, Theodor Baconsky a schimbat cursul discuției, cerând celor prezenți să nu mai trateze cu mefiență ideea de "stat și de politică în domeniul culturii", afirmând că în condițiile globalizării toate statele tind să-și elaboreze politici culturale pentru a-și păstra identitatea... Iar acesta a fost doar începutul. Nicolae Manolescu a revenit cu distincții între
Premiile "României literare" by Reporter () [Corola-journal/Imaginative/15248_a_16573]
-
a scriitorului. Am vizitat-o pe doamna Sarmiza Eglantina Ghenovici într-o mansardă din blocul Adriatica, pe cheiul Dâmboviței. Era o bătrânică mică de statură, stafidită, trecută de 80 de ani (fusese profesoară de franceză!) care m-a întâmpinat cu mefiență - justificată în conjunctura anilor '80 - și a promis că va reinscripționa pe soclu numele lui Nicolae Filimon, rugându-mă "din suflet" să nu mă adresez "la foruri", era vădit înspăimântată. Sarmiza a decedat după vreo trei sau patru ani uitând
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
nu mai e necesar să urmezi cursurile superioare. Este unul din motivele pentru care avem atâția copii geniali la 14-17 ani și incredibil de puțini interpreți soliști la 30-40 de ani. Mai păguboasă însă mi s-a părut a fi mefiența profesorilor de instrument față de componistica românească. Doar ici, colo câte o lucrare și aceea pe post de studiu întru relevarea aptitudinilor de tehnică specifică. Cât despre creația contemporană, ce să mai vorbim: aproape că nu a existat, literatura muzicală oprindu
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
de o postură a satisfacției depline în raport cu viața, nu exclusiv cu cea literară. E adevărat, însă pozitivismului său (fără de pragmatism, înecarea eventualelor dubii de natură principială în implacabila dinamică a realului) îi răspunde o mai apăsată, mai "filosofică" neîncredere, o mefiență ce se propagă cu predilecție (alt simptom al despărțirii dezolate de existențial) în masa unor texte cu alură preponderent literară. Fiind mai incredul, Barbu e mai artist. Să urmărim cîteva aspecte ale posturii ce s-a caracterizat pe sine, prin
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
existență ca un triumf al adevărului personal în fața devărului stupid, ipocrit al celorlalți. În 1953, la începutul primăverii, m-am căsătorit cu Chiara. Stalin tocmai încetase din viață, de câteva săptămâni, din pricina unei hemoragii cerebrale. Mai ales în ultima perioadă mefiența lui ajunsese maladivă, paroxistică, peste tot vedea comploturi și își distrugea dușmanii, reali sau închipuiți. Cu toate păcatele lui însă, îl admiram pe georgian și nu pot să spun că moartea lui nu m-a afectat. Probabil a fost moartea
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
și vor mai fi încă un deceniu. În 1953 nu era deloc bine să spui vrute și nevrute în fața oricui și toți părinții își sfătuiau copiii înainte de a-i trimite la școală: fiți atenți ce vorbiți! În acel climat de spaime și mefiențe unul care-și da drumul la gură una-două, ca Fănuș, nu se putea să nu-mi câștige simpatia. Era adesea pripit în judecăți, repezit, nedrept cu unii și disprețuitor de nuanțe, dar în toate era sincer, spunea pe față ce
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
strădania poetului de a găsi acestor forțe de o izbucnire, uneori primitivă, făgașul și eliberarea în poezie. Experiențele creatoare ale lui V. Voiculescu se oglindeau constant în înțelegerea lui Ion Pillat care, cu generozitatea sa sufletească și chiar iubire, potolea mefiența de țăran a acestuia, rămasă ascunsă, sub greutatea exhaustivei sale culturi dobândite. Îmi place să mi-i închipui în parcul de la Miorcani 2) plimbându-se agale sub castani sau la apusul soarelui pe malul iazului și - în mod ciudat - pe
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
putere, dar părea și veșnic. În cenzura dictaturii îți puteai permite doar apologia textualismului și a esteticii postmoderne care, fiind atât de abstracte, erau unica alternativă acceptată a realului. Ne puteam astfel ocupa în liniște de "postmodernismul definit ca fiind mefiența în metanarațiuni", în concepția lui Jean François Lyotard, căci cu ce Dumnezeu altceva te puteai ocupa? Cine tăcea la Martin? Păi, de obicei Martin și mulți dintre cei executați, eu îmi aduc aminte doar de execuția celor cu valoare literară indubitabilă
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
sprijin în text. Altfel spus, cel mai bun comentariu la un poem e să-l citești de la un cap la altul fără să adaugi de la tine nimic. Interpretarea alterează un text, mutilîndu-i intenția auctorială. Gherghel e un sceptic pe care mefiența față de interpretare nu i-a alungat pasiunea livrescă, dovadă pleiada de scriitori ale căror texte le comentează aici, de la William Blake la Origen, de la Hemingway la Scottus Eriugena, de la Bonaventura și Hugo de Saint-Victor la Roman Ingarden și Cervantes. Sub
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
autorul său îmi provoacă suspiciuni. La noi și numai la noi, din păcate, tocmai aceste jurnale au succes. Jurnalul de introspecție, în care ceea ce contează e dezvăluirea personală, adică întoarcerea la forma primară a jurnalului, tocmai el e privit cu mefiență sau chiar cu dispreț. În această perioadă, în care datul cu părerea despre toate cele, într-o formă cît mai agresivă, a produs glorii noi și a ruinat reputații mai vechi, jurnalul onest publicat de un autor de primă mînă
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
prezența artiștilor din România. Dacă la debutul unui eveniment participarea acestora este de-a dreptul irelevantă, la maturitatea lui, și Bienala... de la Ploiești a dobîndit o asemenea maturitate, interesul lor devine, literalmente, asalt. Există, în acestă atitudine, semnul unei inexplicabile mefiențe în fața lucrurilor noi, o ciudată absență a dorinței de a construi, de a o lua de la capăt, și un anumit instinct oportunist, o reală disponibilitate doar în momentul în care s-a dovedit că mecanismul funcționeză și nu mai implică
Despre artă, geografie și solidaritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11012_a_12337]
-
duce la capăt o conversație și un agresiv dezinteres în a discuta despre altceva decât despre postările de-acum cinci minute și reacțiile blogo-dependenților la acele postări. Observ, la rându-mi, că alunec, în ce-i privește, într-o supărătoare mefiență. Știu de-acum că despre orice am vorbi, există riscul ca ei să facă public subiectul eventualelor noastre bârfe. Din inocente cum erau, acestea devin instantaneu gravissime. "Small-talk"-ul se metamorfozează în "major offence". Și asta pentru că blogul nu va
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
generale. Dincolo de tema propriu-zisă, deosebirile de opinii fac ca intervievații să poată fi clasificați după două criterii: 1) după cum judecă raportul dintre fondul și formele societății românești (în siajul problemei maioresciene a formelor fără fond); și 2) după încrederea sau mefiența pe care le-o inspiră tranziția. Nu e nevoie de mult fler să constați că de felul cum răspund la prima chestiune depinde și optica pe care o au față de rezultatele tranziției. Cei care cred că există un fond național
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
-i judece, cu atât mai puțin bătrânii, reprezentanți ai stagnării spirituale, ai dictaturii reumatismului. În euforia cvasigenerală a anilor '30, Mihail Sebastian a fost o figură aparte, unul dintre puținii care nu au îmbrățișat pe de-a-ntregul ideologia epocii, dovedind mefiență față de impetuozitatea și "demonul critic" al tinerei generații, rămânând totuși un spirit combativ, absolut necesar în procesul viu al unei culturi. Sebastian va chestiona jocul periculos al ideilor din epocă, rezervele sale probând coexistența unor poziții spirituale și atitudini politice
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
Curajul e, după mine, virtutea principală. În plus, curajul e unul dintre lucrurile cele mai fotogenice la un bărbat"... Pe lîngă curaj, Lelouch se declară fascinat de dragoste. "Structural, sînt un mefient. Așa am crescut. Singurul moment cînd ies din mefiența mea e atunci cînd mă îndrăgostesc. Dragostea e ca o vacanță a mefienței mele. Mă fascinează poveștile de dragoste și-mi place să le urmăresc ca pe niște policier-uri; un bărbat și o femeie: cine va trăda primul, ce
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
cele mai fotogenice la un bărbat"... Pe lîngă curaj, Lelouch se declară fascinat de dragoste. "Structural, sînt un mefient. Așa am crescut. Singurul moment cînd ies din mefiența mea e atunci cînd mă îndrăgostesc. Dragostea e ca o vacanță a mefienței mele. Mă fascinează poveștile de dragoste și-mi place să le urmăresc ca pe niște policier-uri; un bărbat și o femeie: cine va trăda primul, ce se va întîmpla mai departe?" Așadar, în '66, Palme d'or. În '67
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
Angelo Mitchievici Refuzat de televiziunea franceză, primit cu mefiență în Franța, filmul lui Marcel Ophuls constituie una din acele radiografii ale unui pacient cu o boală terminală, o radiografie care nu speră să vindece, ci să înțeleagă o parte din istoria Franței și implicit a Europei, trecută adesea sub
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
le adulmecă imediat apele în care se scaldă. În genere, sentințele lui sunt sigure sub unghi moral și ideologic, știind să încadreze foarte bine fauna intelectualilor europeni. Are busola sigură a unui spirit conservator de sănătoasă înclinație ancestrală, privind cu mefiență descreștinarea Occidentului și repudiind ideologia neo-marxistă a depășirii stadiului nației în favoarea Statelor Unite ale Europei. Pe cele două volume de Întrezăriri autorul le numește impropriu jurnal. În realitate, avem de-a face cu o antologie de convorbiri radio, însemnări de lectură
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]