119 matches
-
fac un proces de intenție nimănui. Vreau doar să înțeleg cum de un autor ca Ionuț Chiva reușește să spargă consensul cronicarilor după o ecuație relativ simplă: „clujenii” (sau, oricum, cei care rezonează cu spiritul universitar transilvan) sunt mai degrabă mefienți, pe câtă vreme „bucureștenii” (meridionalii, în genere) se entuziasmează aproape fără excepție. Îmi cer de pe acum iertare pentru lipsa de nuanță. Dar cred că tot nuanțând ajungem să ratăm adevărurile simple. Cum e, de pildă, acesta. Nu-mi amintesc precis cum au
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
a fost Winston Churchill - așa cum îi amintește la prima înfățișare și lui Tony Blair - a plătit prețul ridicării sale pe tron printr-o constantă demnitate și discreție și prin sacrificul soțului ei. Regizorul strecoară aici un comentariu ușor ironic și mefient cu privire la valorile în care alegem să credem, față de schimbările pe care alegem să le facem. Atît premierul, cît și regina știu că Anglia fără monarhie este inconceptibilă și că au datoria s-o păstreze. Filmul lui Stephen Frears nu este
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
că, în ciuda unor apucături a căror grosolănie te-ar fi tentat să-l așezi în rîndul avangardiștilor și al progresiștilor dezlănțuiți, Hulme era o structură conservatoare și un apologet al clasicismului. Nu credea în progres și în democrația liberală, era mefient în privința bunătății constituționale a ființei umane (respingînd ideea potrivit căreia omul e bun de la natură, numai că societatea îl corupe), nu credea că omul e o ființă perfectibilă și nici că ar fi în stare de progres moral, dar, pe
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
poate opera fundamental. Totuși, firesc, pentru cei care iubesc libertatea, lupta împotriva ei e un imperativ. Fără contradicție! Motanul a ieșit din ascunzătoare, stă pe coadă și nu se grăbește să-mi sară în brațe. Mă privește cu un ochi mefient, abstract, își face cu diplomație toaleta, apoi se îndreaptă spre fereastra pe care va contempla, dinafara timpului, panorama străzii. Mă ignoră cu majestatea rasei sale. Peste un ceas se va milogi pentru una sau alta, redevenind o felină de salon
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
but not least, Dumitru Popescu-Dumnezeu. Din care pricină avem serioase îndoieli, că am avea a face, în cazul memoriilor lui Beniuc, cu niște "comori" ale "dezvăluirilor senzaționale", cu o veritabilă "mină de aur" pentru cercetători, așa cum apreciază cu entuziasm îndeobște mefientul Cristoiu. Mai degrabă, socotim noi, e vorba de un minereu puțin bogat în materia prețioasă, care se cere separată laborios de zgura frazeologică a tendențiozității de diverse feluri. À propos de sinceritate, se pot pune cel puțin două chestiuni. În
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
s-a spus, pentru derapajele sale de dreapta din tinerețe și pus în fața grozăviilor pe care a ales în deplină libertate să le emită într-o perioadă, mult iubita perioadă interbelică, față de care ar trebui poate să ne arătăm mai mefienți. Mare greșeală din partea Martei Petreu... oamenii onorabili de astăzi sînt fie îndrăgostiți de mansarda lui Cioran, fie îi analizează, inocent și apolitic, stilul. Sau, era să uit, preamăresc activismul tinerilor de atunci. Dincolo de aceste trei categorii, cel care vine și
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
avut curiozitatea să ia la puricat prioritățile legislative ale cabinetului Năstase, în timp ce România se află pe drumul spre NATO și Uniunea Europeană: acestea sînt în ordine legea legumelor, legea plantelor ornamentale și cea a animalelor de companie. Cronicarul nu e la fel de mefient ca Adevărul față de prioritățile guvernului. Dar rezolvă legea plantelor ornamentale/ problema corupției din România? Iar legea legumelor e un nume de cod pentru imixtiunile politicului în justiție? Ce nu face deputatul român cînd e vorba ca drapelul României să fluture
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
era considerat, pe bună dreptate, unul dintre cei mai buni poeți români în viață) și cea de după (când numărul mare de volume publicate și relativa lor stereotipie i-au sedimentat imaginea de autor industrios). În această a doua etapă, cronicile mefiente n-au întârziat să apară, chiar din partea unor admiratori declarați ai poeziei lui Coșovei. Reproșul cel mai frecvent privea tocmai tipul de „rutină” la care, parcă sfidându-și natura spectaculoasă, se supunea acest poet extraordinar. Dezinteresându-se până și de
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
ar fi forma lui de realizare, produsul visului său cel mai scump: să creeze un om cu destin. Îl ia mai întâi în vizor pe dezabuzatul prinț Callimachi, i se oferă drept om de încredere, "servitor", dar este respins de mefientul aristocrat care însoțește actul respingerii de o strâmbătură de dezgust: "tot ce atingi dumneata, domnule Mârzea, prinde așa, un fel de patină neclară, tulbure, echivocă". Selectat până la urmă este Dumitrașcu, tânărul doritor de ascensiune socială în care Mârzea ghicește un
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
rut. Ce zici?ť El: ŤȘi-așa-i miștoť". Nu e la mijloc, așa cum s-ar putea crede, un paseism, o "demodare" - Val Gheorghiu se arată la curent cu presa occidentală și cu ultimele romane anglo-saxone de succes - ci de-un mecanism mefient al personalității care ține a înfățișa cît mai convingător cu putință motivele deziluziilor sale, a le pune în demonstrație. "Ruptura cu lumea" e mai profundă decît o insatisfacție circumstanțială peste care s-ar putea trece, decît un divorț de epoca
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
voluptate gratuitul, hazardul și lentoarea, nostalgic și avid după discreție, anonimat și insignifiant ("sînt fericit cînd pot să trăiesc estompat, cînd, totodată, trăiesc și nu trăiesc"), în căutare permanentă a acelui loc securizat al letargiei, dincolo de expectativă, el este și mefient față de sine. Uneori mărturisește chiar că se disprețuiește: "recitesc ce am scris pînă aici: antipatic personaj". Cu toate astea, nu este un profesionist al repaosului absolut, scrisul este viciul pe care îl practică la vedere, deopotrivă amuzat și luîndu-l în
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
care, devenit pentru a treia oară președinte al României, ia legătura cu M.I. oferindu-i, spontan, ajutor. Deși Liiceanu îl persuadează să se lepede ideologic de el, Ivănescu dă, amabil, prioritate umanului. Există însă și alte nepotriviri. Dacă Liiceanu e mefient față de numărul animalelor de companie și de intimitatea lor, poetul declară că „i-a fost de la început credincios pisicii” și că „pisicile au intrat în viața mea în momentul în care a trebuit să părăresc casa natală”). Inclusiv intrarea în
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
A compus muzica de cameră (: Vers tous le chemins, Deux caprices, Terres, Grains d^espace, Eclablouissement, Si la nuit fremit, Orées, Le jardin des crépuscules, Cadeau pour une naissance, Chimčres de pluie et de plomb, Carričre d^etincelles), fiind destul de mefient cu creația simfonică. Cu toate acestea există un fel de conștiință a spiritului ce trădează încrederea în ceea ce face. Or, numai sufletele tinere exultă încredere (o plantă care în spiritele îmbătrânite crește foarte încet). Convingerea cu care compune, chiar dacă nu
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
personal, emoționant. Nu cred că Băsescu a făcut repetiții la Cotroceni, ca să vadă cum i-ar sta mai bine, ca plantator. Cînd l-am auzit spunînd, apoi, cît de bine se simte și el la Putna, am început să fiu mefient. Politicianul Băsescu a luat cu o mînă înapoi, ceea ce omul inimos și spontan pusese cu amîndouă la rădăcinile acestui pomișor simbolic. Nu că l-aș crede că se simte bine la Putna, dar asta era o replică din alt film
Băsescu, plantator și scenarist by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11334_a_12659]
-
reunește textele conferințelor prezentate de specialiști din întreaga lume în opera celaniană, cu prilejul colocviului "Paul Celan. Biographie und Interpretation/Biographie et interprétation", care a avut loc la Paris, între 11 și 12 octombrie 1999. De obicei sînt mai degrabă mefientă față de volumele tip "proceedings" sau "acte", pentru că o conferință sau un simpozion sînt inevitabil situate, legate de un context comunicațional, de contingent, ceea ce le face să pară prea orale și informale (sau dimpotrivă prea formale) cînd apar în formă scrisă
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
lingușirii. Ce este rău pentru alte popoare este rău și pentru noi, și frumoase și adevărate nu pot fi decât acele scrieri române, care ar fi frumoase și adevărate pentru orice popor cult». Nici monograful nu se arată mai puțin mefient cu triumfalismul cultural de două parale: “Mesajul maiorescian este cât se poate de limpede: cel mai mare pericol de deznaționalizare pentru un popor este propria mediocritate, stagnarea în euforia megalomaniei de toate felurile și, implicit, absența raportării la criterii axiologice
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
muzica s-a născut probabil ca artă legată de un anume cult religios, ca și de o trimitere intenționată la tradiții extrem-orientale de meditație. - Am audiat recent al 10-lea D-voastră Cvartet de coarde. Astăzi compozitorii sunt, în general, mefienți vizavi de acest gen instrumental. Ce v-a determinat să-i fiți în continuare fidel? - Acest "Cvartet nr. 10" - care poartă subtitlul "In Perpetuum" - este un bun exemplu de muzică atemporală. Nu văd motive obiective care ar explica un declin
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
tot, doza de naționalism impotent admisă de regimul care acceptase compromisuri politice revoltătoare pentru a se instala discreționar și abuziv. Miorlăitul patriotard al bardului era fals, dar bine stipendiat, oferind un capital mediatic impresionant de care a devenit conștient și mefient și Secretarul general, însă cîntecul emoționa. Nu exista niciun pod de flori, ci ca în orice țară comunistă care se respecta, o graniță bine păzită cu sîrmă ghimpată pentru cetățenii ei care de prea mult bine sau din naivitate ar
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
de a se feri de posibile intoxicări mediatice. Ca redactor-șef al unui ziar de prima linie probabil că știe el ce știe. De aceea încearcă să judece la rece orice situație nouă care apare și, mai ales, să privească mefient spre "ideile de lemn" care la un moment dat ajung să domine scena fără ca nimeni să le mai cerceteze logica, sursa și finalitatea. Spunînd mereu cu voce tare ce gîndește, Cristian Tudor Popescu ajunge uneori pe aceeași parte a baricadei
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
un spectacol nu poate fi la fel de sugestivă o controversă a imaginilor ! Si-apoi, de ce osîndește Wald litera ? Doar ea e cărămida cuvîntului, nu?!... Se folosește agasant de des cuvîntul vedetă. Mai ales În ultimii douăzeci de ani. Personal, Îi privesc mefient pe cei care se cred sau se prezintă astfel. Fiindcă, a fi vedetă Înseamnă , paradoxal, a rata notorietatea ! Vedeta moare după o lună, un an sau un deceniu. Creatorul, cha rismaticul adevărat, nu dispare nici după un mileniu. Shakespeare e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mele, când locuiam la Amsterdam, ca să vedem faimoasa "Artis", o combinație de grădină zoologică, planetariu, muzeu de naturale, Luna Park, cofetărie, restaurant și diverse magazine. Dar n-am putut scăpa, deși, surprinzător, fetița mea s-a arătat și ea foarte mefientă la ideea asta. Singurele animale care i-au trezit de fapt vreodată interesul sîntem noi și bunicii. în schimb, are o oroare patologică de lilieci și de fluturi. Am cedat până la urmă presiunii prietenilor noștri și, într-o după-amiază de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu lume multă te plimbi printre curenți psicho-electrici. De aici n-ar fi un drum prea lung până la mult-trâmbițatele teorii ale doctorului Charcot și chiar la ședințele spiritiste ! Dar mintea rațională și pozitivismul în care a fost educat îl fac mefient pe Titi Ialomițeanu față de asemenea ipoteze care au intrat în modă. Există, de altfel, suficiente motive ca să-ți explici tensiunea dintre soți : căldura zilei, zvonurile de intrare, boala Profesorului, pus față în față cu nesiguranța lunilor următoare... Tot căutând cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a face ca prețul iubirii să crească. Cedarea, recunoașterea și dăruirea necondiționată sânt precedate de înfruntări subtile, de obstacole ingenios construite, de refuzuri, exasperări și pierderi trecătoare ale speranței. Așadar, fiul meu a sosit în cele din urmă. Distant, precaut, mefient. M-am grăbit să-l duc la Knoblauch. În fața valurilor de jucării a rezistat arborând o indiferență mândră și concesivă. A acceptat într-un târziu, și mai mult ca să-mi facă plăcere, Carrera. Apoi câteva cutii de Lego. Apoi trenulețul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din nas și declara: "Nici cu asta nu am ce face!" ― el i-a rămas și astăzi credincios. De ani de zile mă străduiesc să-l fac să ia o îmbucătură din Sein und Zeit. Andrei o cântărește din ochi mefient, mă ascultă o clipă pledând virtuțile gastronomice ale acestui biftec filozofic și, dincolo de un "mda..." politicos și căznit, îl aud murmurând în sinea lui: "Nici cu Heidegger nu am ce face!" Reiterăm periodic proiectul unui seminar despre Ființă și timp
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nevoia mea de a scruta "absolutul" este la fel de aprigă pe cât este cea a lui Andrei, numai că, stilistic vorbind, eu sânt confiscat de un soi de "scepticism gascono-oltenesc": prefer să fiu disperat decât escrocat. La bursa valorilor mele, cultivarea precauției mefiente și grija de a nu fi păcălit ("calul" care e mereu în pericol de a-mi fi furat este însăși luciditatea mea) tind periodic să devină virtuți supreme. De aici senzația că demisolul ființei mele este locuit de un d
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]