118 matches
-
coincidență. Vorbește și un suedez, ultimul care l-a văzut. Poliția turcă a fost alertată încă de duminecă și, de două zile, ucraineanul a fost căutat peste tot în Izmir, inclusiv la morgă. Cercetările continuă. Unii dintre noi se arată mefienți. Istoria ne-a învățat că destinul stă prin culise. Trebuie să ne grăbim cu prânzul deoarece stewarzii vor să strângă vesela și s-o "lege". Semn rău. Înseamnă că trebuie să ne așteptăm la un tangaj foarte puternic care poate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu respectul regulilor și a conveniențelor (mișcă mâinile calm și măsurat), o personalitate ascunzând ceva (mâinile în buzunare, nesincer), o personalitate neatentă (mișcă obiecte), o personalitate pretențioasă (folosește indexul). Consistența mâinii sugerează că o persoană cu mâna slabă poate fi mefientă, dar și zgârcită, o persoană cu mâna mai grasă poate fi iubitoare de confort, iar o mână dură arată o persoană harnică și combativă, o mână moale poate sugera intelectualitate, dar și lene. Pigmentarea mai accentuată a mâinii demonstrează o
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
foiletonist la Vieața nouă înainte de 1910, el nu a putut vedea dincolo de „valoarea” unor simboliști minori precum M. Cruceanu sau Eugeniu Speranția. E. Lovinescu se afla la acea dată în plin proces de clarificare față de tradiționalisme, practicînd un impresionism prudent, mefient față de modernismele mai îndrăznețe și chiar față de simbolism; singurul critic estetizant mai articulat (adept al „idealistului” Rémy de Gourmont) a fost, în deceniul al doilea, un poet: N. Davidescu, cronicar la Flacăra lui C. Banu. Foiletoanele sale vor fi reunite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
odată cu apariția editorialului-manifest „Coliva lui Moș Vinea“, scris de Ilarie Voronca și semnat - redacțional - unu. Merită să ne oprim mai atent asupra lui, cu atît mai mult cu cît autorul (fost la Punct, ulterior la 75 HP și Integral, constant mefient, în pofida colaborărilor sporadice, față de revista lui Vinea și Iancu) este o personalitate „de tranziție” între primul val avangardist și suprarealism. Nu numai inconsecvențele estetice și ideologice ale Contimporanului sînt incriminate aici. Critica „uniștilor” se exercită, acum, de pe poziții suprarealiste asumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ezitat ori s-a menținut, cu puține excepții, la suprafața textelor” (Ion Pop, Avangarda în literatura română, Ed. Minerva, 1990). În calitate de mărturisitori și apologeți, tinerii poeți „revoltați” au alimentat și, într-un fel, au orientat receptarea critică prudent-conservatoare... La început mefienți, criticii de prim-plan (Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu, Tudor Vianu) sînt, treptat, convertiți. Din rîndul lor se va desprinde primul „canonizator” autentic — e drept, ambiguu: G. Călinescu în „Curs de poezie” (1939) și Istoria... (1941). Primul critic-apologet a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
independenților postsimboliști, scindați între nostalgia tradiției și tentația emancipării radicale. Disidenții spiritului Belle Époque vor deveni, ulterior, fermenți ai „anilor nebuni” ’20, reprezentanți cultivați ai unei avangarde constructive, ecumenice și estetice, cultivînd cu precădere - în plan ideologic - valorile unei stîngi mefiente față de totalitarismele politice ale secolului al XX-lea. Formați într-o epocă puternic marcată de criza economică și de ascensiunea extremei-dreapta europene, membrii următoarelor „valuri” avangardiste (Sașa Pană, Geo Bogza, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca, Perahim, Gellu Naum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai curînd una de grad. În plus, „oglinda” clasicizantă, academistă a discipolului mihaildragomirescian reprezintă un indicator fidel - fie și în negativ - al abaterilor avangardiste de la „normă”. Încă un aspect: spre deosebire de critica magisterială, grevată de dogmatism și de o mentalitate conservator-clasicizantă, mefientă față de experiențele excentrice, critica „artiștilor” și a „poeților” s-a afirmat în modernitate ca o avangardă a disciplinei critice, ca un filtru estetic descoperitor de valori afine, obligînd-o pe cea dintîi să ia act de ele și să le asimileze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a face ca prețul iubirii să crească. Cedarea, recunoașterea și dăruirea necondiționată sânt precedate de înfruntări subtile, de obstacole ingenios construite, de refuzuri, exasperări și pierderi trecătoare ale speranței. Așadar, fiul meu a sosit în cele din urmă. Distant, precaut, mefient. M-am grăbit să-l duc la Knoblauch. În fața valurilor de jucării a rezistat arborând o indiferență mândră și concesivă. A acceptat într-un târziu, și mai mult ca să-mi facă plăcere, Carrera. Apoi câteva cutii de Lego. Apoi trenulețul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din nas și declara: "Nici cu asta nu am ce face!" ― el i-a rămas și astăzi credincios. De ani de zile mă străduiesc să-l fac să ia o îmbucătură din Sein und Zeit. Andrei o cântărește din ochi mefient, mă ascultă o clipă pledând virtuțile gastronomice ale acestui biftec filozofic și, dincolo de un "mda..." politicos și căznit, îl aud murmurând în sinea lui: "Nici cu Heidegger nu am ce face!" Reiterăm periodic proiectul unui seminar despre Ființă și timp
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nevoia mea de a scruta "absolutul" este la fel de aprigă pe cât este cea a lui Andrei, numai că, stilistic vorbind, eu sânt confiscat de un soi de "scepticism gascono-oltenesc": prefer să fiu disperat decât escrocat. La bursa valorilor mele, cultivarea precauției mefiente și grija de a nu fi păcălit ("calul" care e mereu în pericol de a-mi fi furat este însăși luciditatea mea) tind periodic să devină virtuți supreme. De aici senzația că demisolul ființei mele este locuit de un d
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reinstalarea, la început insidioasă, apoi din ce în ce mai pe față, nu doar a comuniștilor (de tot nici nu plecaseră), dar și a ceaușiștilor celor mai compromiși, cultivând același amestec de comunism și fascism, acum însă mai ofensiv"209. Nu este o simplă, mefientă acuză din afara granițelor, ci analiza din proxim a așa ziselor schimbări. Îndepărtarea este doar geografică, nu și participativă. Pentru că intuiește de atâtea ori nocivitatea schimbării, își permite și de data asta să fie transparentă în judecată. Cartea este alcătuită din
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
retrași în domeniul lor de activitate, sunt indivizi de pe urma cărora alții câștigă, dar care nu renunță la a crede că valoarea va redeveni singurul criteriu demn de luat în seamă. Camil Petrescu dispune de o gamă interesantă de intonații malițioase, mefiente. Gheorghe Grigurcu remarcă cum "Condeiul prozatorului așterne textul critic cu o elegantă dezinvoltură, modelând o frază nervoasă, înzestrată cu epitete de accepție morală. Imboldului satiric îi răspunde mereu un subtext al propriei problematici și chiar al propriului concret existențial"264
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
stihuri (inspirate); respiri în fraze rotunde, dar și extratextual. "Poemul e o concentrare de energie cu ajutorul căreia știu mai multe despre mine însumi, despre lume". Frapantă, la întâia-i apariție editorială, era insistența cu care debutantul își gândea instrumentația verbală; mefient, incisiv, obstinat, îl absorbea asediul îndelungat al cuvântului; îl tenta o poetică personală tranșantă, dinamică, franc opusă locurilor comune. Frontiera dintre cuvinte (titlul plachetei din 1988) devenea obiect de aprige explorări; interesau surprizele textului, disponibilitățile vorbelor din dicționar în sintaxa
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
obligă la o rigidizare a comportamentelor și la o ofensivă deșănțată Împotriva temelor destabilizante, deci impure (religioase, existențialiste), Împotriva viziunilor și cuvintelor sumbre, neoexpresioniste 59 și, implicit, Împotriva tinerilor dornici de consacrare. Circumspecția deviată În instinct de supraviețuire și pasivitate mefientă transgresează limitele ideologice ale interdicției: se Întâmplă ca temele prohibite să atragă oprobiul asupra autorului 60, iar numele indezirabile să ducă la sacrificarea unor cărți neutre. Epurările fizice nemaifiind posibile, războiul se concentrează asupra cuvintelor, a fotografiilor, a mașinilor de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
măcinați de pusee halucinatorii. Într-un binecunoscut studiu consacrat scriitorului iberic, G. Călinescu observă la Cavalerul Tristei Figuri incapacitatea maladivă de a percepe și interpreta realul. Aceste adevărate crize ale noțiunii de real sunt substituite de un ideal. Quijote este mefient față de perspectiva prezentului ce i se oferă în față și își construiește în imaginație o viziune utopică despre lume. Aceasta se proiectează asupra realului și îl deformează până la a-l altera. Subiectiv, nobilul hidalgo creează o lume dintr-un unghi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
susținută în eseul Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu și amărăciunile calofilismului ca și în subsolul romanului Patul lui Procust, dar care nu se poate susține la nivel stilistic în beletristica sa. Admirator fără rezerve al fenomenologiei lui Husserl, el se declară mefient față de noua știință apărută în epocă, psihanaliza, dar, în câteva rânduri, în Note zilnice, recunoaște că personajele sale par a fi rezultatul unor elaborări venite din inconștient. În plus, avem motive să credem că nici nu era foarte bine familiarizat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
final, nu ezită să recurgă la un gest ostentativ, închinându-se și rostind: "Iertați-mă, oameni buni și boieri dumneavoastră". Boierii, pacificați de oratoria lui Alexandru, abandonează orice precauție și merg la ospățul domnesc. Singurii care absentează de la festin sunt mefienții Spancioc și Stroici. Odată adunați la curte, cei 47 de boieri sunt cuceriți, dacă nu de rafinamentul, măcar de abundența bucatelor (în acea perioadă, după cum punctează naratorul însuși, nu fără o ușoară notă de ironie, Moldova nu se distingea printr-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
termeni de refuz, refuz de a participa la un eveniment sau de a recunoaște o individualitate, atrag atenția asupra aspectelor global negative a climatului afectiv simbolist"24. În opinia lui Edward Lucie-Smith, simbolismul se articulează de aceeași manieră reacționistă, negativistă, mefientă față de progres, a "refuzului" moralismului, raționalismului, materialismului grosier, stabilindu-și aceste repere culturale, istorice și prin intermediul decadenței ca fenomen larg de civilizație, afectând evoluția marilor culturi europene, în particular cele de origine și tradiție latină, cum este cultura franceză. O
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
substanțial la rafinarea moravurilor, prin reabilitarea culturală a "sufletului" și a "iubirii".) De la aceleași ipoteze pleacă și Paul Cernat atunci când, într-un studiu recent 75, redescoperă o valoroasă literatură rămasă în umbră din cauza prejudecăților estetiste ale marilor noștri critici interbelici, mefienți față de cărțile cu mare priză la mase (e.g. Medelenii lui Ionel Teodoreanu). Sagacele universitar bucureștean analizează atent contextul socio-cultural de dinainte și de după Primul Război Mondial, pentru a explica (și) sociologic decalajul dintre modernismul "high", exaltat de principiile radicale ale
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vizitatorul nefericit în amor își caută apoi aleanul în mijlocul mulțimii care participă la sărbătoarea legată de statornicirea dogmei imaculatei concepțiuni a Fecioarei Maria. "Tema" ceremoniei nu e totuși deloc în măsură a domoli obsesia erotică a bărbatului cu simțurile încinse, mefient în privința capacității creștinismului de a impune, fie și numai în rândul celor constrânși la castitate, abolirea sexului și spiritualizarea iubirii. Bănuiala îi este imediat confirmată de curiozitatea foarte pedestră a oamenilor din jur, mai ales a femeilor, care s-au
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mele, când locuiam la Amsterdam, ca să vedem faimoasa "Artis", o combinație de grădină zoologică, planetariu, muzeu de naturale, Luna Park, cofetărie, restaurant și diverse magazine. Dar n-am putut scăpa, deși, surprinzător, fetița mea s-a arătat și ea foarte mefientă la ideea asta. Singurele animale care i-au trezit de fapt vreodată interesul sîntem noi și bunicii. în schimb, are o oroare patologică de lilieci și de fluturi. Am cedat până la urmă presiunii prietenilor noștri și, într-o după-amiază de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
francezi, frustrați de ceea ce precede 14 iulie și 26 august 1789, își pot revendica trecutul între Vercingetorix și războiul declarat Europei în 1792."335 În ce privește abundentele lamentații care deplâng desacralizarea cotidianului, îndeplinind cu sârg profesiunea de credință a intelectualului ca mefientul de serviciu al umanității, ele nu sunt o noutate în orizontul cultural, declinul inevitabil și aneantizarea lumii corupte și materialiste fiind propovăduit de cel puțin două milenii în lumea occidentală. Dincolo de imaginile uneori ilare prin ininteligibilitate ale unor astfel de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
III-lea? Mâine mergem la sfat să facem actele de căsătorie!“ „Bine, dar eu nu i-am anunțat pe babaci...“ „Nici eu. Nici nu e nevoie. Ne vedem la ora opt dimineața În hol.“ „Bine. Cum zici tu!“ Mă privește mefientă, are numai curiozitate și bucurie În luminițele violete ale ochilor ce s-au aprins brusc, simțind că se Întâmplă ceva nou (ceva ce o angajează cu toată ființa), pe lângă care nu vrea să treacă fără să profite de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vederi largi, dar locuind pe o altă planetă (e adevărat, o planetă foarte apropiată de a mea, dar totuși alta) sau de la marele poet și filozof (presupunînd că ar accepta să mă citească, lucru puțin probabil, auzisem că devenise extrem de mefient) care desigur că demult se învăluise în propriul său sistem filozofic și ar fi strâmbat din nas în fața incursiunii mele, spunîndu-mi de pildă că... ei, ce? că viziunea mea despre lume seamănă cu a unui Procopius din Cezareea (fără grasele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
O fi vreo abreviere, gen Vagoane România?“ „Nu fi iconoclast! Nici vorbă de-așa ceva!“ Era moartă după asemenea cuvinte, rare, delicioase, aproape parfumate. Le folosea de fiecare dată când se simțea bine, iubea sonoritățile lor ample și înfoiate: foaier, abscons, mefient, iconoclast, flamboaiant. Când le rostea, parcă întâlneai o marchiză desfăcându-și corabia rochiei, pânză cu pânză, șiret după șiret, fundă cu fundă, înainte să se lase privită de-admiratorii nocturni. Într-o după-amiază, ne oprisem într-o cofetărie belgiană numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]