342 matches
-
alb, dar cel mai izbitor, agitându-se și avansând pe deasupra capetelor manifestanților, era un râu interminabil de drapele albe care avea să-l facă pe un corespondent dezorientat să alerge la telefon ca să-și informeze ziarul că orașul se predase. Megafoanele poliției strigau în gura mare că nu erau permise grupuri mai mari de cinci persoane, dar oamenii erau câte cincizeci, cinci sute, cinci mii, cincizeci de mii, cine se apucă, într-o situație din acestea, să numere din cinci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
particular de serie, destul de cochet, dar aflat, după toate probabilitățile, în pană: era tras pe dreapta și avea aprinse luminile de poziție. Pe partea stângă a fuzelajului era trecută și marca: SANDA. — Aici „Bourul”, aici „Bourul”, spuse Dromiket 4 în megafon. Chem „Sanda”! Chem „Sanda”! Recepție. — Aici „Sanda”, răspunse din eter un glas atât de molatec și suav încât, brusc, cei trei roboți din „Bourul” simțiră cât de meschină e cifra de 220 de volți la care aveau dreptul. — Mai cheam-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
acel glas molatec și oarecum ușor plictisit. — Ce faci acolo, „Sanda”? Sunt „Bourul”, zise Dromiket 4. — Am o pană și nu mă prea descurc, răspunse glasul molatec. — Ești singură? — Daaa. Și tu ești tot singur? Noi suntem trei, interveni în megafon comandantul Felix S 23. Suntem trei cercetători. — Sunteți roboți sau oameni? Suntem cercetători, răspunse Felix. Da’ dumneata ce ești? — Eu sunt singură. N-aveți cumva o cheie româno-franceză? Episodul 8 GETTA 2 În fața unei întâlniri atât de neașteptate, cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
că am stat odată vreo 8 ore in tranzit pe un aeroport din Asia... și nu erau prea multe de făcut acolo pe timpul escalei... în afară de a moțăi pe niscaiva bănci sau scaune de plastic... trezit frecvent de anunțurile făcute la megafoane. La Vantaa am stat doar 55 de minute, până să fac ultimul salt - cu avionul desigur - spre Budapesta. De la aterizare până când am ajuns în sala de plecare a durat 25 de minute. Deci, totul bine organizat. Inclusiv controalele riguroase la
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
decât zgomotos: - În sfârșit, bine c-ați mai venit și voi! - Unde l-ai găsit și unde-i John? - Hai Ursula, spune ce-ai făcut cu el? Ceata de cheflii se întărâta la vederea femeii ce mă ademenise acolo.Muzica megafonului părea să întrețină o atmosferă de isterie ciudată. - Ce bei?, mă întrebă ea brusc. - Același lucru! Îmi turnă un pahar de votcă peste două cuburi de gheață. L-am luat în mână, bucurându-mă de răcoarea ce-mi liniștea palmele
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
iar trenul care trebuia să-i readucă spre locurile de muncă pe toți ofițerii topografi convocați la sediul central al biroului spre a analiza îndeplinirea planului, analizarea deficiențelor în lucru sau fixarea de noi termene, era puțin în întârziere. În megafoanele gării se anunța sosirea trenului. Și-au luat la revedere participanții în așteptarea următoarei întâlniri având bilete de călătorie la clasa întâi. Ionel căuta pe tichetul de călătorie numărul locului. În compartimentul unde se afla numărul locului său nu mai
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
iar trenul care trebuia să-i readucă spre locurile de muncă pe toți ofițerii topografi convocați la sediul central al biroului spre a analiza îndeplinirea planului, analizarea deficiențelor în lucru sau fixarea de noi termene, era puțin în întârziere. În megafoanele gării se anunța sosirea trenului. Și-au luat la revedere participanții în așteptarea următoarei întâlniri având bilete de călătorie la clasa întâi. Ionel căuta pe tichetul de călătorie numărul locului. În compartimentul unde se afla numărul locului său nu mai
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
iar trenul care trebuia să-i readucă spre locurile de muncă pe toți ofițerii topografi convocați la sediul central al biroului spre a analiza îndeplinirea planului, analizarea deficiențelor în lucru sau fixarea de noi termene, era puțin în întârziere. În megafoanele gării se anunța sosirea trenului. Și-au luat la revedere participanții în așteptarea următoarei întâlniri având bilete de călătorie la clasa întâi. Ionel căuta pe tichetul de călătorie numărul locului. În compartimentul unde se afla numărul locului său nu mai
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
destinului imortalizată în chiar clipa închiderii definitive a porților, ora zero. A fost ultimul om scăpat din țara care, în secunda următoare, s-a transformat în închisoare, pentru mai bine de șaisprezece milioane de oameni. Fundalul sonor se schimbă. Din megafoane răsună limba de lemn a unui funcționar cu ochi roșii, care dă din mână agitat, ca și dictatorul nostru. Deasupra capului, stema frapant de asemănătoare cu a noastră, compas în loc de seceră, dar aceleași spice de grâu pe fundal roșu, pâinea
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
o serbează! Din orașe și cătune S-adună, mare minune! Autocare roșii, verzi Lume multă să te pierzi... Străzile erau blocate, Numai ,,roșii,, pot străbate Restul lumii, ,,așteptară” Ore-ntregi stând pe afară... Steaguri mari și fanioane Flutură și-n megafoane Se aude cum se-mparte Locurile ca la carte, Celor care au venit Vrând, nevrând, nedefinit... Să pozeze ca un fan, Pe cel mare azi profan, Ce a promovat minciuna Ridicând toată tribuna, Cu ovații prea credule Fiind lipsit de
MASCARADA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368337_a_369666]
-
rușine, un respect elementar, o sinceritate și cu ce se mai asociază ele... Ne mai gospodăream și noi singuri și nu neapărat în „foruri democratice” ca să cadă bine „europenilor” și nu neapărat ca înainte, pe bază de convocator și trâmbiță, megafoane sau microfoane. Ne trebuie mulți ani de-aici înainte să ne revenim, alți conducători, dacă o fi cazul și străini, de nu reușim să scăpăm de invidia și „înhăiteala” între noi, pe considerente de tot râsul, exact cum s-a
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367373_a_368702]
-
se află o mlaștină acoperită cu alge care inundă cu luciul străveziu și alunecos ruinele fortului. Ni se spune că va fi renovat în curând, în timp ce în urechile noastre năvălesc asurzitor urlete stridente, înspăimântătoare, de animal înjunghiat. Parcă răpăiaiu dinspre megafoane rătutindu-ne, iar noi ne uitam devastați la liniștea celorlalți, mirați că-și pot ține tonusul în echilibru și că panica în care intrasem era pentru ei o stare de neînțeles. Cum de altfel se și întâmpla, pentru că undeva, la
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
Duh ce plutea pe lângă mine. Și încep să-l întreb pe Înger; - Crezi că voi avea liniște în următorii ani? - Da, îmi răspunde Îngerul, numai să nu dai drumul la televizor și la radio. Pe stradă nu vei mai auzi megafoanele făcând reclamă pentru cei care vor să fie aleși. Ici colo pe câte un stâlp vei mai vedea pozele lor. Dar asta să nu te neliniștească, pe aleși nu ai să-i vezi. - Îngerașule bun, încep eu să-l lingușesc
TĂLMĂCIREA UNUI VIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347709_a_349038]
-
mai pronunțat în următoarea jumătate de oră ». Ai lui - nobili pur sânge - s-au purtat cu mine extrem de delicat. La final, când s-a adus urna cu cenușa lui Hans, ne-am ridicat toți în picioare. Atunci a răsunat din megafoane cântecul de adio din “Sunetul Muzicii”: So long, farewell, Auf Wiedersehen, Good Bye.... Sună lipsit de pietate, dar sunt sigură că lui Hans i-ar fi plăcut propria sa înmormântare. Până și faptul ca prietenul lui cel mai apropiat, complet
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
de a te cățăra pe ceva pentru a arunca o privire „indiscretă” nesătulei dar bănuitei lor turpitudini, nu poți nici să stai să aștepți pentru că vigilența turnurilor de pază este mereu la post și-un fluierici sau o voce în megafon îți amintește că ești în apropierea unei proprietăți private și ca atare gestul tău este nerațional, impropriu față de dreptul natural al oricărei persoane într-un stat care se respectă, vechi de când lumea dar extrem de bine clarificat și clasificat de către filozofii
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
pe lungimea de undă dorită, care difuza genul de muzică preferată!). A fost prima manifestare pe pământ american care mi-a amintit, prin desfășurare, tumultul pieței, aparenta neorânduială, rapiditatea tranzacțiilor (unele în separeuri), puștime rătăcită de părinți și anunțată prin megafoane, însă nu plângăcioasă (cât am stat în America și prin zecile de locuri de joacă sau prin preajma școlilor, stadioane, plaje, etc. nu am auzit niciodată vreun copil plângând, indiferent de vârstă!), am avut “parte” și de o încăierare (fără uz
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (8) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351227_a_352556]
-
vreo câteva sute de metri pătrați, lângă Piața Revoluției a fost pregătită, in micro, ca pe timpul lui Ceaușescu. Organizarea impecabilă, precum cămășile albe ale marilor lideri, a dovedit că sunt bani negri în visterie. Scenă, microfoane, muzici scadate de război, megafoane uriașe ... În spatele scenei: sucuri, apă minerală, icre negre, fructe, funii de usturoi ... Intrarea pe bază de tabele. Doar lume bună. Autocarele, unele de lux, altele după buget, coane Traiane, puse la dispoziție de baronii portocalii din vreo 20 de județe
TABLETA DE WEEKEND (8): ASTĂ SEARĂ MAREA FINALĂ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355953_a_357282]
-
realitatea Să se supere pe noi. Evident, puțini au strigat „Jos Hitler!” Sub dictatura hitleristă. Excrementele muștelor stau pe tavan, Muștele nu vorbesc, Ele au ochi mari și pot zbura, Sunt negre, au antene Și număr mic, Au microfoane și megafoane Și își fac veacul În jurul nostru. În general m-am săturat Să tot găsesc metafore, Să tot scriu fabule, alegorii. În fond fiecare știe Cine sunt muștele, Cine sunt statuile, Cine sunt copacii, Cine a fost Hitler. Vreau să scriu
DRUM ÎNCHIS de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354801_a_356130]
-
timp, ultramodernul teatru de vară era și el sigilat! Tot pe bani publici! * Am mai bătut câmpii despre numele unor stații. Ale mijloacelor de transport în comun. Numele lor un important rol în orientarea călătorilor. Geaba scrii și urli în megafoane: „Urmează Stația dr. Grozovici sau Vasile Lascăr!” În loc să-i comunici cetățeanului „Spitalul Colentina” sau „Circul de Stat” (circul național e la altă stație!). La fel cu cele din intersecția Șos. Mihai Bravu cu Bd. Ferdinand I (??? - a existat și un
TABLETA DE WEEKEND (35): PRIN BUCUREŞTIUL IUBIT ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346074_a_347403]
-
cuptor erau înfiorătoare și strigătele lor foarte slabe. Căpitanul Zefir era disperat. Nu știa ce să mai facă. I-a pus pe toți cei din jur să țipe la ei din răsputeri. A trimis pe un căpcăun să aducă un megafon, ceva care să facă zgomote puternice. Era zarvă mare la gura cuptorului, dar degeaba... Într-un târziu, Norocel, privi așa...într-o doară, spre ușa cuptorului deschisă și observă gesturile agitate ale căpcăunilor. - Hei, Mărțișor, prințesă, priviți! Dar aceștia erau
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
de aur. Ați inventat degeaba forepsul, Bisturiul și facerea fără durere; În jurul mesei de operație Se usucă din rădăcina migdalii sălbatici. Travaliul continuă ziua și noaptea, Unghia veacului răzuie la sânge Imaginea maternă de pe cartea poștală. - Vând suveniruri! tip în megafoane Și se reped să-și ia în primire Rația promisă de fericire Magii, mentaliștii și trupa artiștilor liberi. Daruri lumești peste vorbe decapitate Tixesc pervazul, pe care tălpile unei Perechi de botine micuțe Au lăsat pansoane fără serie, fără număr
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
Duh ce plutea pe lângă mine. Și încep să-l întreb pe Înger: - Crezi că voi avea liniște în următorii ani? - Da, îmi răspunde Îngerul, numai să nu dai drumul la televizor și la radio. Pe stradă nu vei mai auzi megafoanele făcând reclamă pentru cei care vor să fie aleși. Ici-colo pe câte un stâlp vei mai vedea pozele lor. Dar asta să nu te neliniștească, pe aleși nu ai să-i vezi. - Îngerașule bun, încep eu să-l lingușesc, dar
TĂLMĂCIREA UNUI VIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357419_a_358748]
-
să ne urcăm într-un reggio, care pleca la aceeași oră, în aceeași direcție!?! Ceva nu era în ordine. Parcă eram în regio de Găești! Instinctul ne îndeamnă să punem niște întrebări. N-aveai cui! Momente tensionate alimentate și de megafoanele turate la nivel maxim. Intervine, paranormal, îngerașul, care ne duce spre al nostru interreggio, garat la cu totul altă linie. Ne prăbușim în canapele. Eu cu gândul la vinul rece ce ne așteaptă la San Giorgio! A fost o zi
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (4) – ROMA (II) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359072_a_360401]
-
al Tuturor” Mulți clerici ar trebui „să ia aminte” Chiar și cu politica sunt mai mult ca îngăduitor. Toți politicienii au dreptate când își susțin crezul. Circul parlamentar dă spectacole de calitate chiar și când actorii lasă deoparte pana și megafonul recurgând la pumni. Să le dea Dumnezeu viață lungă. Poate învață ceva. Deși admit amorul liber, cine nu mai poate visează măcar, admir moralitatea sătenilor cu sfiala și timiditatea afișată a fetelor mari cât și a flăcăilor. Morala orășenilor cu
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/340273_a_341602]
-
pământ. În acel vagon mai erau și alți răniți. Când mi-am dat seama, după gemetele lor de durere, am început să strig. A doua zi de dimineață, când vagonul staționa de vreo patru ore (mi-aduc aminte că auzeam megafoanele din gară transmițând știri de pe front), a apărut în compartimentul meu un rănit cu o mână lipsă de sub cot, cu un ochi și o bună parte a capului bandajate. Îl chema Opriș Octavian și era mehedințean, de profesie contabil... -Picioarele
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]