176 matches
-
unor motive mitice din tradiția populară românească referitoare la „jidovi”, trebuie să admitem și faptul că acestea s-au suprapus unor mitologeme zonale, cum ar fi povestea fetei de „jidov” care ia oameni În poală (AT 701) și atribuirea construcțiilor megalitice „neamului jidovilor”. Portretul religios 1. Deicid „Păcatul suprem” De-a lungul secolelor, cea mai eficientă cale de a provoca și de a Întreține iudeofobia a fost acuzația de deicid. Cum poți să-ți manifești mai convingător dragostea față de Dumnezeu altfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Schild, "Egyptian Prt voi. 169, 1970, pp. 1161-1171). 12 Vezi, de exemplu, figurina găsită Ia Ain Sakhri; E. Anati, op. Cit., p. 160. A " ne'olithiques, pp. 21 sq. 13 Unul din morminte poate fi considerat drept cel mai vechi monument megalitic di) Despre Einan, cf. Mu'ller-Karpe, op. Cit., II, p. 349. /vin ti ster Ai O.' " Vf, x, " le s peuples cu ocazia îngropării, dar nu se cunoaște semnificația ritualului. Cât privește depozitele de cranii, s-au comparat documentele natufiene cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Imperiu, faraonul, de asemenea, trebuia să suporte un interogatoriu inițiatic; cf. § 28. 70 A se vedea partea a Il-a a prezentei lucrări. Capitolul V MEGALIȚI, TEMPLE, CENTRE CEREMONIALE: OCCIDENTUL EUROPEI, REGIUNEA MEDITERANEI, VALEA INDUSULUI 34. Piatra și banana Construcțiile megalitice din Europa Occidentală și Septentrională fascinează pe cercetători de mai bine de un secol, într-adevăr, nu putem privi o bună fotografie a aliniamentelor de la Carnac sau a triliților gigantici de la Stonehenge, fără să nu ne întrebăm despre scopul și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acestor agricultori din epoca pietrei șlefuite. Curn au reușit să înalțe la verticală blocuri de 300 de tone și să ridice lespezi de 100 de tone? În plus, asemenea monumente nu sunt izolate. Ele fac parte dintr-un întreg complex megalitic, întinzându-se de la coasta mediteraneană a Spaniei, acoperind Portugalia, jumătate din Franța, coastele occidentale ale Angliei, și prelungindu-se în Irlanda, în Danemarca și pe coastele meridionale ale Suediei. Desigur există variații morfologice semnificative. Dar două generații de preistorici s-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acoperind Portugalia, jumătate din Franța, coastele occidentale ale Angliei, și prelungindu-se în Irlanda, în Danemarca și pe coastele meridionale ale Suediei. Desigur există variații morfologice semnificative. Dar două generații de preistorici s-au străduit să demonstreze continuitatea tuturor culturilor megalitice europene. Continuitate care nu se poate explica decât prin difuziunea complexului megalitic pornind de la un centru situat la Los Milares în provincia Almeria. Complexul megalitic cuprinde trei categorii de construcții: 1) menhirul (din bretona târzie men - piatră și hir = lungă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în Irlanda, în Danemarca și pe coastele meridionale ale Suediei. Desigur există variații morfologice semnificative. Dar două generații de preistorici s-au străduit să demonstreze continuitatea tuturor culturilor megalitice europene. Continuitate care nu se poate explica decât prin difuziunea complexului megalitic pornind de la un centru situat la Los Milares în provincia Almeria. Complexul megalitic cuprinde trei categorii de construcții: 1) menhirul (din bretona târzie men - piatră și hir = lungă) este o piatră mare, uneori destul de înaltă 1 împlântată vertical în sol
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
morfologice semnificative. Dar două generații de preistorici s-au străduit să demonstreze continuitatea tuturor culturilor megalitice europene. Continuitate care nu se poate explica decât prin difuziunea complexului megalitic pornind de la un centru situat la Los Milares în provincia Almeria. Complexul megalitic cuprinde trei categorii de construcții: 1) menhirul (din bretona târzie men - piatră și hir = lungă) este o piatră mare, uneori destul de înaltă 1 împlântată vertical în sol; 2) cromlehul (de la crom - cerc, curbă și leh = loc) desemnează un ansamblu de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
timpul. Se cunoaște complexitatea simbolismului litic și valențele religioase ale pietrelor și ale stâncilor 3. Stânca, lespedea, blocul de granit revelă durata infinită, permanența, incoruptibilitatea, în ultimă instanță un mod de a exista independent de devenirea timpului. Contemplând grandioasele monumente megalitice ale primilor agricultori ai Europei Occidentale, nu putem să nu ne amintim un mit indonezian: La început, când cerul era foarte aproape de pământ, Dumnezeu a binecuvântat prima pereche de oameni cu toate darurile sale, lăsându-le în jos la capătul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a schimbat radical concepția despre existența umană: aceasta s-a revelat la fel de fragilă și efemeră ca și viața plantelor. Dar, pe de altă parte, omul împărtășea destinul ciclic al vegetației: naștere, viață, moarte, renaștere. S-ar putea interpreta sensul monumentelor megalitice ca un răspuns la mitul indonezian: deoarece viața oamenilor este asemănătoare vieții cerealelor, forța și perenitatea devin accesibile prin moarte. Morții se reîntorc în sânul Mamei Pământ, cu speranța de a împărtăși soarta semințelor; în plus, ei sunt asociați mistic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
perenitatea devin accesibile prin moarte. Morții se reîntorc în sânul Mamei Pământ, cu speranța de a împărtăși soarta semințelor; în plus, ei sunt asociați mistic blocurilor de piatră și, prin urmare, devin puternici și indestructibili ca stâncile. Într-adevăr, cultul megalitic al morților pare să comporte nu numai certitudinea supraviețuirii sufletului, ci mai ales încrederea în puterea strămoșilor și speranța că ei vor ocroti și-i vor ajuta pe cei vii. O asemenea încredere se distinge radical de concepțiile atestate la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
egeene, comuniunea rituală cu strămoșii constituia cheia de boltă a activității lor religioase, în culturile protoistorice ale Europei Centrale, ca și în Orientul Apropiat antic, separarea dintre cei morți și cei vii era prescrisă în modul cel mai strict. Cultul megalitic al morților implica, în afară de diferite ceremonii (procesiuni, dansuri etc.), ofrande (alimente, băuturi etc.), și sacrificii săvârșite lângă monumente și prânzuri rituale deasupra mormintelor. Un anumit număr de menhiri au fost ridicați independent de sepulturi. Foarte probabil, aceste pietre constituiau un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
urmei, un "substitut" de piatră era un trup clădit pentru eternitate. Uneori se află menhiri împodobiți cu figuri umane; altfel spus, ei sunt "locuința", "trupul" morților. Tot astfel, figurile stilizate, desenate pe pereții dolmenelor, precum și micii idoli exhumați din mormintele megalitice ale Spaniei, reprezentau, probabil, strămoși, în anumite cazuri, se poate descifra o credință paralelă: sufletul strămoșului este capabil să părăsească, din când în când, mormântul 6. Pietrele găurite care astupă unele morminte megalitice și care sunt, de altfel, numite "găuri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dolmenelor, precum și micii idoli exhumați din mormintele megalitice ale Spaniei, reprezentau, probabil, strămoși, în anumite cazuri, se poate descifra o credință paralelă: sufletul strămoșului este capabil să părăsească, din când în când, mormântul 6. Pietrele găurite care astupă unele morminte megalitice și care sunt, de altfel, numite "găuri ale sufletelor", permiteau comunicarea cu cei vii. 3 Cf. M. Eliade: Trăite d'histoire des religions, pp. 74 sq. 4 A. C. Kruijit, citat de J. G. Frazer, The Relief în Immortality (1913), I
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin intermediul unui menhir "substitut al corpului", fie integrând în structura însăși a construcției un element esențial al mortului: scheletul, cenușa, "sufletul", în ambele cazuri, mortul "însuflețea" piatra, el sălășluia într-un corp, mineral, deci imperisabil. Prin urmare, menhirul sau mormântul megalitic constituia un rezervor inepuizabil de vitalitate și putere. Grație proiecției lor în structurile pietrelor funerare, morții deveneau stăpâni ai fertilității și ai prosperității, în limbajul mitului indonezian, ei reușiseră să-și însușească în același timp și piatra și banana. 35
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de vitalitate și putere. Grație proiecției lor în structurile pietrelor funerare, morții deveneau stăpâni ai fertilității și ai prosperității, în limbajul mitului indonezian, ei reușiseră să-și însușească în același timp și piatra și banana. 35. Centre ceremoniale și construcții megalitice Anumite complexe megalitice cum e acela de la Carnac sau cel de la Ashdown, în Berkshire (conținând 800 megaliți într-un paralelogram cu laturile de 250 și 500 de metri), constituiau cu siguranță centre ceremoniale importante. Sărbătorile comportau sacrificii și, e de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
putere. Grație proiecției lor în structurile pietrelor funerare, morții deveneau stăpâni ai fertilității și ai prosperității, în limbajul mitului indonezian, ei reușiseră să-și însușească în același timp și piatra și banana. 35. Centre ceremoniale și construcții megalitice Anumite complexe megalitice cum e acela de la Carnac sau cel de la Ashdown, în Berkshire (conținând 800 megaliți într-un paralelogram cu laturile de 250 și 500 de metri), constituiau cu siguranță centre ceremoniale importante. Sărbătorile comportau sacrificii și, e de presupus, dansuri și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este situat în mijlocul unui câmp de tumuli funerari. Acest faimos centru ceremonial constituia, cel puțin în forma sa primitivă 10, un sanctuar clădit în vederea asigurării raporturilor cu strămoșii. Din punct de vedere al structurii, Stonehenge poate fi apropiat de complexele megalitice care s-au dezvoltat, în alte culturi, pornind de la o așezare sacră: temple sau cetăți. Avem de-a face cu aceeași valorizare a spațiului sacru ca "Centru al Lumii", loc privilegiat în care se săvârșește comunicarea cu cerul și cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cerul și cu lumea subterană, adică cu zeii, zeițele chtoniene și spiritele morților. În anumite regiuni din Franța, în Peninsula Iberică, și în alte părți, s-au descoperit urmele unui cult al Zeiței, divinitate protectoare a morților. Totuși, nicăieri arhitectura megalitică, cultul morților și venerarea unei Mari Zeițe nu și-au găsit o expresie atât de spectaculoasă ca la Malta. Săpăturile au scos la lumină foarte puține case; dar s-au descoperit până în prezent șaptesprezece temple, și se estimează că numărul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
homme prehistorique et șes dieux, p. 245). Cari Schuchhardt interpreta în același sens obeliscurile pictate pe sarcofagul găsit la Hagia Triada (§ 41), pe care stau păsări. Dar a se vedea critica lui Horst Kirchner, op. Cit., p. 706 (= 98). În culturile megalitice din Asia sud-orientală, menhirul servește drept "lăcaș" pentru suflete (cf. § 36). 1 Totuși, chiar un tratat viguros iahvist ca Deuteronomul, utilizează încă metafora ontologică a pietrei când proclamă realitatea absolută a lui Dumnezeu ca sursă unică a creativității: "Tu uiți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acum Hypogeu și cuprinzând mai multe săli tăiate în stâncă, s-au cxhumat osemintele a vreo 7000 de persoane, în Hypogeu s-au găsit statui de femei culcate, sugerând un rit de incubație. La fel ca și în alte monumente megalitice, sălile interioare au pereții sculptați și pictați. Aceste largi încăperi serveau pentru anumite ceremonii religioase rezervate preoților și inițiaților, căci erau separate prin paravane modelate 12. În timp ce Hypogeul era, în același timp, necropolă și capelă, în temple nu s-au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeilor furtunii), șarpele, simbolul vieții, asociat cu figuri de strămoși, cerbul etc. Desigur aceste figuri au fost descoperite în regiuni diferite și aparțin unor culturi de vârste diferite; dar ele au în comun faptul că sunt solidare cu același complex megalitic. Lucru care poate să se explice fie prin varietatea ideilor religioase împărtășite de diferitele populații "megalitice", fie prin faptul că cultul strămoșilor, în ciuda importanței sale considerabile, era asociat cu alte complexe religioase. 36. "Enigma megaliților" încă acum zece ani, arheologii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost descoperite în regiuni diferite și aparțin unor culturi de vârste diferite; dar ele au în comun faptul că sunt solidare cu același complex megalitic. Lucru care poate să se explice fie prin varietatea ideilor religioase împărtășite de diferitele populații "megalitice", fie prin faptul că cultul strămoșilor, în ciuda importanței sale considerabile, era asociat cu alte complexe religioase. 36. "Enigma megaliților" încă acum zece ani, arheologii explicau culturile megalitice prin influențele colonizatorilor sosiți din Mediterana orientală, unde, într-adevăr, mormintele colective sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
poate să se explice fie prin varietatea ideilor religioase împărtășite de diferitele populații "megalitice", fie prin faptul că cultul strămoșilor, în ciuda importanței sale considerabile, era asociat cu alte complexe religioase. 36. "Enigma megaliților" încă acum zece ani, arheologii explicau culturile megalitice prin influențele colonizatorilor sosiți din Mediterana orientală, unde, într-adevăr, mormintele colective sunt atestate încă din mileniul al IlI-lea14. Difuzându-se către vest, construcția dolmenelor (chamber-tonibs} s-a transformat în arhitectură ciclopeană. După Glyn Daniel, această transformare a avut loc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
încă din mileniul al IlI-lea14. Difuzându-se către vest, construcția dolmenelor (chamber-tonibs} s-a transformat în arhitectură ciclopeană. După Glyn Daniel, această transformare a avut loc la Malta, în Peninsula Iberică și în sudul Franței. Același autor compară difuziunea arhitecturii megalitice cu colonizarea grecească și feniciană în regiunea Mediteranei sau cu expansiunea Islamului în Spania. "O religie puternică, de inspirație egeeană, i-a obligat să-și construiască mormintele (sau inormintele-ternple?) cu un asemenea consum de muncă și să păstreze imaginea 11
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
coarnele și alte simboluri ne readuc din bazinul parizian, de la Gavrinnis, de la Anghelu Ruju din Creta, în Marea Egee și chiar la Troia. Este în afară de îndoială că o credință robustă, originară din Mediterana orientală, a modelat și inspirat pe constructorii mormintelor megalitice pe măsură ce aceștia se desfășurau de-a lungul Europei Occidentale"15. Dar religia nu era prima cauză a migrațiilor lor; religia nu era decât "consolarea exilului lor în extremul occident și nordul Europei". Emigranții căutau țari noi pentru a trăi în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]