147 matches
-
de instituția căreia i-a aparținut ca angajat, încât nu face nici o distincție între faptele reale și intoxicările propagandistice cărora serviciul de spionaj și contraspionaj al Securității îi căzuse pradă în ultima perioadă (și nu numai) a regimului naționalist și megaloman al lui Ceaușescu. Deși se delimitează de Securitate ca poliție politică, speculațiile sale se potrivesc cu cele ale poliției politice în privința evenimentelor de la Timișoara. Glosând cu obstinație pe marginea complotului extern, bolnav de „spionită”, Filip Teodorescu acordă prea puțin credit
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și serviciilor în care lucrau femei, prin migrațiexe "„migrație" și în calitate de marfă, de „obiecte sexuale” (vezi Pastixe "„Pasti,Vladimir" și Ilincaxe "„Ilinca,Cristina", 2001, și Pastixe "„Pasti,Vladimir", 2003). a) Prin privatizare Comunismulxe "„comunism" românesc a avut o strategie economică megalomană. Supoziția de bază era aceea că industria trebuia să conducă la o totală autonomiexe "„autonomie" față de economiile altor țări. În consecință, a existat o vastă producție neperformantă, de la avioane la piuneze, tehnic demodată și gata să falimenteze imediat ce devine permeabilă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
însă, distanța dintre români nu mai e acoperită de "scrisori groase", ci de talk-show-uri. Sinteza românilor ― în varianta sloganului tâmpit de la Antena 1 ("țineți aproape!") ― se face astăzi în jurul câtorva ziariști guralivi, obraznici și agramați. Am cunoscut cândva un scriitor megaloman. Adora puterea. Mi-a povestit la un moment dat, cu chipul brusc transfigurat, cum apropiindu-se prima oară de Ceaușescu, a simțit că aerul din jurul acestuia începea să vibreze "de la 20 de metri". M-am întrebat ce s-a întîmplat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de uniformă, către un panaș de identificare, către o recuzită specifică, vestimentară, gestuală sau verbală. Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă când e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate și îi pune la loc după o regie bine studiată (alteori
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
craniul are un război Războiul valvelor inimii Care sunt cântate ca o bucată nocturnă gata afumată Zahăr, metal, muzică. PIANISTA (îl pune înapoi în scaun pe idiot): Muzică metaforică, ce mai e și asta? Muzică cromatică Asta merge bine Muzică megalomană Vă merge bine? Muzică enigmatică, Muzică antipatică împrăștiată enigmatic... pur și simplu extraordinar. COMPOZITORUL (se oprește la Mecena, care e încântat, și îi pune mâinile pe nas și gură până când aceste trebuie să se smulgă horcăind în lături): Fără un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
propagandei din exterior, deși aceasta a acționat ireproșabil. Vinovăția dintâi a venit de la el însuși, fiindcă nu a avut abilitatea de a armoniza politica externă cu aceea din interior, plină de abuzuri generate inevitabil de sistem, dar și de orgoliul megaloman care creștea canceros prin "cultul personalității". Libertățile fructuoase dintre 1966-1971 au fost restrânse, se apreciază, pe bună dreptate, după vizita din China și Coreea, aducătoare de "revoluție culturală". În interior, Ceaușescu a căzut la examenul central al "Coșului III" de la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Și cum să uiți acea spaimă a supravegherii de care era cuprinsă brusc mama când, pe o plajă normandă, îmi povestea în șoaptă, cu o voce pe care spargerea valurilor la țărm o făcea și mai de neauzit, despre nebuniile megalomane ale unui Ceaușescu prins în vârtejul delirului său? Mama se temea și în Franța de urechea unui turnător, puterea sădise înlăuntrul ei acea frică adânc înrădăcinată. Altă dată, și-a crezut temerile confirmate când, în metrou - semn cum nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
avertismentele mele, prezicerile mele să fie disprețuite la nesfârșit, că ceasul meu va veni inevitabil într-o bună zi, că nu trebuie să aștept decât venirea ultimului om” (idem). Or, faptul acesta presupune că Cioran se situează dincolo de ultimul om. Megaloman, cum spune, el proiectează imaginar sfârșitul lumii, iar sieși își acordă privilegiul de a fi spectatorul în sfârșit satisfăcut și răzbunat. Cioran? Un Laocoon care nu se mulțumește cu darul prezicerii. Abia de-l satisface aburul ipotetic al răzbunării. Oare
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să nu te joci cu adâncimile tale” (idem). Cioran și Demiurgul cel rău?!tc "Cioran [i Demiurgul cel r\u ? Căutarea esențialului îi oferă lui Cioran prilejul să disocieze între ceilalți, cei din jur, care incită eul să se exhibe megaloman, și Dumnezeu. Cum îi disprețuiește pe ceilalți ca pe sine însuși, cum păcatele eului, ale propriului eu, sunt adesea incriminate, Cioran se raportează la Dumnezeu ca la soluția ultimă: „Limitează-ți viața la o discuție cu tine însuți sau, și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
opinie și chiar țuțeri guvernamentali. Volumul III din "Coroana Izabelei", de Marius Tupan, "Muntele viu", de Dan Stanca, sau "Recviem ...", de Augustin Buzura, sunt doar câteva exemple de cum romancierul veritabil știe să preia un anume tip de umanitate demagogică, oportunistă, megalomană, specifică conjuncturilor și aparținătoare inclusiv unor "colegi de breaslă", spre a o ridica la puterea exponențială a ficțiunii. În acest sens excelează romanele de după 1990 ale lui N. Breban. "Eroii" în carne și oase au fost doar pretexte la îndemână
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
omul cetății, rolul tatălui regăsit, sau mitul eroului civilizator. Cultul capodoperelor, adesea exacerbat politic și diversionist, a alimentat protocronismul de tristă faimă (conceptualizat din păcate, de rafinatul comparatist Edgar Papu, probabil forțat de împrejurări politice), precursor al megalomaniei naționale priincioase megalomanului comandant suprem. Calul de bătaie al lovinescianului critic Eugen Negrici este G. Călinescu, neîndoielnic, cel ma iscusit dintre formatorii gustului și orientării cititorilor prin confecționarea și oferta unor indelebile proiecții mitice, validate, acreditate uneori până la sanctificare mai ales în vremea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
bunăstare, având puterea de alternativă la cultul festivist al eroilor atât de drag propagandei fasciste. Oricum marcat, Yambo își redescoperă feluritele și posibilele măști induse copilului de școală și educația publică, totul pe fundalul unei Italii schizofrenice, macabră și frivolă, megalomană și mimetică, duplicitară și frustrată. Evenimentul prin care lungul sejur al eroului nostru în podul de la Solara capătă un sens nu întârzie să se producă: descoperirea revistei full color, intitulate " Misterioasa flacără a reginei Loana", nu alta decât cea care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
înainte de a-l învinui totuși de infamie și asasinat. Vine în vizită la narator să-i ceară gloanțe, se disculpă, dar nu colaborează decât atunci când află că acela deține două lăzi de gloanțe și două arme Remington. Egoist și posac, megaloman și barbar, Caffó era ireversibil abrutizat și total lipsit de simțul umorului. În schimb copula frecvent cu femela-broască, prilejuind poliorgasmia mascotei, provocându-i excitația permanentă, spasmele și țipetele vulcanice, prelungi. Caffó se poartă ca un războinic medieval, fanatic și obtuz
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în slăvi de unele ziare portugheze, dar și străine. Așadar, roman de dragoste, dar și roman politic, pe care comunistul Saramago ("comunismul pentru mine e de natură hormonală") nu-l putea rata. Expediindu-și personajul în stradă, într-o istorie megalomană, mimetică prin veleitățile ei imperiale, molipsită de ideologia fascistă și nazistă tip Hitler, Mussolini, Franco, Saramago face din Ricardo Reis purtătorul de cuvânt al diatribei sale antifasciste și antidictatoriale, al satirei antisalazariste. Ricardo Reis sfârșește prin a-și recunoaște înstrăinarea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
noul concept al maestrului său, cardinalul Cusanus. Jean Ange are clarviziunea prăbușirii Constantinopolului, ultima Romă, ultima candelă a speranței creștine, sub invazia "Fiarei ce va să vie", întrupată în sultanul Mehmet, pe care-l cunoscuse și-i depistase imensa patimă megalomană, fanatismul, cruzimea și obsesiile demne de marii dictatori moderni. Jean Ange, cititor al marilor erudiți ai veacului al XV-lea, discipol al artei lor antiscolastice, adept al revoluționarei științe a contrariilor care nu se exclud aprioric (nominalismul și realismul coexistă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu Yann Moix, cuvintele o iau uneori razna, iar dacă nu răspund așteptărilor, sunt pur și simplu cuplate, răsucite, mutilate pînă ce ajung să exprime imaginea dorită. Verbe ca "boomeranguise", " zazôuble", "chachapoule", printre altele, structurează un imaginar baroc, dezlănțuit și megaloman, în care, punctînd închipuite halte necesare, autorul interpelează batjocoritor lectorul și, simultan, se întoarce autoironic asupra sa : "puteți să vă interesați la cititorii care vor fi ajuns pînă la această pagină despre incredibila epopee pe care Yann Moix tocmai mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
g. Septembrie, 1989. Conferințe pentru dări de seamă și alegeri În ciuda frământărilor ce începuseră, deja, în Europa de Est, Partidul Comunist Român își urma neabătut drumul spre „cele mai înalte culmi de progres și civilizație”, după cum suna propaganda oficială dar și discursurile megalomane ale liderului suprem: Nicolae Ceaușescu. În perspectiva organizării celui de-al XIV-lea congres al partidului, conform statutului, trebuia să se desfășoare mii de ședințe pe întreg teritoriul țării, începând de la cea mai neînsemnată organizație de bază. În județul Vaslui
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
în vîrsta adultă. Chemarea Salvatorului e replica la o situație de vacuitate, e vorba de căutarea unui tată absent sau de substituirea unei imago părintești idealizate, celei a unei paternități refuzate. Speranța în revoluția mesianică este expresia pulsiunilor unei voințe megalomane care modelează lumea după propriile sale modele. Imaginea contradictorie a Orașului, protector sau tentacular, corespunde celei a Mamei, a locului închis și sigur, sau a căpcăunului devorator. Denunțarea complotului eliberează de spaime, de resentimente, de ură... Și, fără îndoială, fiecare
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
MI S-A PĂRUT ATÂT DE NOSTIM. DAR NU POT CONCEPE CA UNEI ASEMENEA MAȘINI SĂ ÎI PESE DE OAMENI. SLATER CLĂTINĂ DIN CAP. \ Nu e vorba de conștiință, ci de calcule. Nu avem de-a face cu un monstru megaloman, ci cu un instrument admirabil care rezolvă problema pe care i-am dat-o. Dacă putem evita distrugerea Creierului, o vom face. Ceea ce dorim noi este să recăpătăm controlul asupra lui și să putem pune problema în termeni mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
azi În straturile geologice din urmă cu milioane de ani. Meditînd la casele și construcțiile umane, ele ni se par acum perisabile, la fel ca și civilizațiile cărora le aparțin. Iar omul, nu pare a fi decît o ființă nestatornică, megalomană și capricioasă. Gata, cu aceeași ușurință, să edifice și să distrugă. Și să exulte sau să sufere pentru oricare dintre aceste gesturi. Autorul nu spune discursiv aceste lucruri, dar ne pune pe gînduri prin felul În care ne pune față
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
malițios, la caraghioslâcul savant al unui simplu gest, până la comicăria generalizată a situației și râsul necenzurat sau până la deriziunea sarcastică, frizând umorul negru sau tragi-comicul, așadar, gama afectelor în registrul comic este extrem de flexibilă. Atunci când își propune să denunțe atitudinea megalomană a adversarului, începe discret prin intermediul detaliului sugestiv -, stârnind ilaritate prin trimitere discretă la narcisismul aulic: "Domnul Iorga admite un tip de individ, acela-i pedicurul său; și nu-i vine să creadă că natura mai produce și oameni care nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
neliniștit. Agitație mentală, dând naștere la o nevoie compensatorie pentru verde, sărind astfel peste celelalte culori. Alteori, din lipsă de mulțumire și împlinire, se simte nevoia acută de roșu compensator, sărind peste violet. Când oamenii înnegresc culoarea roșie, apar tendințele megalomane și subjugă tot ce este în jur intereselor lor. Și așa mai departe, grăbind, accelerând drumul spre negarea specifică negrului. Se merge către renunțarea la viață și iubire cu orice pată sau lipsire (absență) ce se aduce culorilor divine. Considerând
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Noaptea de Sânziene este, fără îndoială, apropiat prin vanitate, veleitarism și obsesia parvenirii de eroii schițelor și ai comediilor caragialiene, mai exact de avântatul dar cameleonicul Coriolan Drăgănescu, de înflăcăratul și ridicolul primar al Mizilulului, Leonida Condeescu, sau de naivul megaloman Conu Leonida. În varianta inițială, publicată postum sub titlul Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, șarja caragialescă pare predominantă, iar protagonistul "intră în tipologia, binecunoscută, din Momente și schițe, dar modelată în lumina unei interpretări tragice a comicului diabolic consubstanțial
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de atracție al Amintirilor îl formează lumea literară și, aș adăuga, lumea cafenelei literare, care-i prilejuiește autorului fructificarea la maximum a darurilor sale de portretist. El știe să distingă cel puțin o trăsătură definitorie a omului și scriitorului evocat. Megaloman, Camil Petrescu "se credea original în absolut tot ce gândea, spunea și făcea." Nici un elogiu nu i se părea suficient; E. Lovinescu avea capacitatea să-și stăpânească impulsurile și să-și păstreze surâsul", cu sentimentul înaltei meniri a magistraturii critice
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
și nici o dorință împlinită. Timpul și spațiul o luaseră razna, nu reușeam să mă așez în ele. O dată în viață, puteam să fiu sincer cu mine, așa cum dumneavoastră n-o să fiți nici la optzeci de ani: eram un profesoraș stingher, megaloman, invidios; un bărbat necăsătorit, fără familie și copii, făcând sex pasional, de trei ori pe săptămână; un ins fără griji și fără conștiință, capabil să ascundă orice lucru bun ca să mimeze toate lucrurile rele. Examenul apărea spontan, fără motiv, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]