93 matches
-
câte știu, este fiu de preot, nu cred că va fi încântat de... a ctitorit biserica penitenciarului, a spitalului de nebuni... Domnul... Auzi, Florentina, pune mâna pe telefon și sună la minister mai repede că-ți și fut una peste meliță dacă mai ai și alte păreri personale! Dacă o mai faci pe-a mironosița cu mine, te bag sub masă! Marcu a fost numit stareț la Schitul Fântânele, securitatea de la centru a considerat că Bârgăul era o zonă strategică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așezat ca pe o pâine sub icoană.) Dacă există cu adevărat, să-și ceară iertare, smerenia topește lentilele, Dumnezeu pipăie cu bastonul prin iarbă raiul furnicilor. No, gata, ajunge! Nu mai bate câmpii! Tacă-ți gura, că te croiesc peste meliță! Îndrugi verzi și uscate, te ascult de-o oră, dar nu înțeleg nimic. Măi copile, tu ești bolând de-a binelea. Asta ne mai lipsea nouă aici în creierul munților. Nu ești în stare să ucizi o găină! Auzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
însemne asta? ― Nu mare lucru. Doar că acușica, când vor porni ploile, au să înceapă și aplicațiile: de zi și cele de noapte, cele mai plăcute... Atunci să te văd, Todiriță băiete! ― Ție ce îți pasă? Îți umblă gura ca melița: „încărcați, distanță... înălțător”... și câte alte comenzi... iar dacă ceva nu-i bine, urmează „la loc comanda!” Te-ai întrebat tu ce are de tras unul ca mine? Un amărât de servant? Știi tu câte zeci de kilograme ridic eu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
grija bunicilor Grigore și Saveta Anastasie și, de mult ce o iubeau, nici când dormeau liniște nu aveau. -Tu, Saveto, n-ai văzut-o pe Magnolia? și-a întrebat moș Grigore, nevasta care bătea de zor snopi de cânepă la meliță. -Dar ce ai cu ea, bre? Amu era aici, m-a tot necăjit, că vrea și ea la meliță dar n-am lăsat-o șa plecat. -De ce n-ai lăsat-o? Nu-nțeleg! a întrebat nedumerit moș Grigore. -Adu-ți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Saveto, n-ai văzut-o pe Magnolia? și-a întrebat moș Grigore, nevasta care bătea de zor snopi de cânepă la meliță. -Dar ce ai cu ea, bre? Amu era aici, m-a tot necăjit, că vrea și ea la meliță dar n-am lăsat-o șa plecat. -De ce n-ai lăsat-o? Nu-nțeleg! a întrebat nedumerit moș Grigore. -Adu-ți aminte că în urmă cu câteva zile a stricat o meliță și amu n-am ce face cu ea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a tot necăjit, că vrea și ea la meliță dar n-am lăsat-o șa plecat. -De ce n-ai lăsat-o? Nu-nțeleg! a întrebat nedumerit moș Grigore. -Adu-ți aminte că în urmă cu câteva zile a stricat o meliță și amu n-am ce face cu ea, s-a plâns mătușa Saveta. Știi bine că ți-am spus să-i pui alt cui, dar ori ai uitat, ori n-ai avut timp. -Măi! măi! unde-i copchila asta? Oare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
asta? Oare trebuie să strig să m-audă tot cotul? Când o cauți, tocmai atunci n-o găsești, se tot frăsuia moș Grigore mai mult pentru el, pentru că știa bine că nu-l ascultă decât gutuiul sub care se găsea melița la care lucra de zor mătușa Saveta cu gând mare de a-și termina de melițat până pe la achindii. Magnolia era o fată din cale afară de frumoasă, cum alta în Cristinești nu era. Părul pe care-l purta tot timpul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
praf și pulbere te-ar fi făcut. O auzea lumea din satul vecin când avea ceva pe suflet și nu se mai putea răbda a-i spune cuiva. De harnică, era harnică, nevoie mare, dar gura îi bătea ca o meliță cât era ziulica de mare și asta o strica foarte. Era cam ocolită de femeile din sat, căci, cum sa vă spun, știau ele cu cine aveau de-a face și de o supărau dădeau de dracu` numaidecât. Mărioara, că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
găsind de cuviință, Că lumea asta nu mai are spor. Din visele ce-ai tors de-acum o viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe, pe toate, Cu resemnare, printre lumânări. Pe tâmplele-ți cernite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tencuială pe care atunci parcă o descoperise și constata că mai poartă urme de vopsele de demult, un rest de pictură, poate, chiar din biserica jefuită, pângărită, spre care încă priveam peste umărul lui. Mă compătimea sincer, bărbătește: „Are o meliță coana de nu mai dai p-acasă“. O lăsam pe Ester să-și desfășoare recitalul. Eu doar priveam, parcă atunci vedeam pentru prima dată așa ceva, cum zăpada adunată pe acoperișul înalt, pe turlele feciorelnice, făcea biserica să râdă, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Doagă uscată In cui acățată. Bâtă măzărată In pod aruncată. (Porumb) Strigă cel cu un picior Nu mă lăsa cel cu două picioare Că mă mâncă cel cu patru picioare. Am o haită Și toată ziua latră, vara la soare. (Melița) 381 {EminescuOpVI 382} {EminescuOpVI 383} {EminescuOpVI 384} {EminescuOpVI 385} A (2306) Câteva irmoase ce se cântă după masă. Cântece de lume din jumătatea întîia a secolului. (Estrase dintr-un manuscript cu cîntece). 1 Dintr-a patriei dulci sânuri Vrajmașul mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să sfidezi „deșertul deșerturilor“. „Mă simt în stare să te birui, murmură înainte de a adormi profund. Mă simt în stare să te birui și să termin o dată pentru totdeauna cu legenda ta...“ Dar abia adormise, că o voce ca o meliță îi repetă în minte: „Ferește-te de Tikdabra“, până când dintre umbre apăru chipul Lailei, care îl mângâie pe frunte, îi dădu să bea apă proaspătă din puțul cel mai adânc și îi cântă la ureche așa cum îi cântase în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
infanterist. Nu vezi decât până la capătul puștii. Mai departe nu-i chip. Da’ ce vorbesc eu degeaba, că tu tot catană neinstruită rămâi. Ba sunt cavalerist, Pâcule! Si de pe cal se vede mai departe... Numai că gura ta turuie ca melița fimeii mele, când s-apucă toamna de melițat cânepa. A fi ea gura mea ca melița fimeii tale, da’ ochii sunt buni și văd departe. Ia uite-te tu colea în zare. Nu vezi un fuior de fum care sfredelește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mi-ai spus încotro te poartă vânticelul ista de primăvară. Iaca am luat-o către Dumitru, să ne tălmăcim cam pe când am putea porni din nou la drum, că mi s-o urât de când stau pe cuptor și ascult doar melița babei mele. Că are o guriță...Să i-o ție Dumnezeu! Că taman cum spuneai tu m-am însurat de tânăr și uite cum am albit...Ca omătul. Noroc de luleaua asta că îmi mai ține de urât, că altfel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
deplină armonie cu fenomenele naturii după cules, cânepa se duce la baltă (așa numitele "toptile de cânepă" din Bucovina), iar după ce apa domolește "îndărătnicia" cânepii, este supusă "focului" purificator al soarelui, pentru a fi dată pe mâna "melițoiului" și a "meliței", scăpând-o de "puzderie" și pregătind-o pentru "radila" ce va scoate firul cel bun pentru tors.191 Firul de pe "ghemul vieții" conturează un adevărat labirint al destinului, dezvăluind coincidentia oppositorum viață / moarte. În unele părți din Banat, în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
demonstrează din punct de vedere psihic înțelepciunea profundă a poporului nostru și are o evidentă încărcătură psihologică. Uneori, parcă sună mai bine un cuvânt împământenit în echivalențe populare, cum ar fi: „îi tună și i fulgeră”, „îi merge gura ca melița”, „e om destoinic”, „e cu capu-n nori” (împrăștiat), „e zgârie brânză” (zgârcit), „e cu scaun la cap”, „e cap luminat”, „e un pierde vară” (leneș) etc. Cunoașterea și cultivarea limbii noastre creează o sensibilitate sporită față de puterea cuvântului, de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
atunci când cei 2 pești - pe care stă pământul - dau din cozi. * Pământul plutește pe o apă mare, care se clatină sub greutatea acestuia, tulburându-i “măruntaiele”. * Cutremurul de pământ este provocat și de neglijența unor femei, care lasă limbile de la melițe și melițoaie să se bată între ele, între sărbătorile Sf. Filip și Sf. Andrei. * Cine pune urechea pe pământ, când se cutremură, aude vocile oamenilor de pe cealaltă lume. * Ca să nu-i tremure cuiva capul cât va trăi, să verse imediat
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Horja, fapt dovedit azi prin toponimele străzilor: Șuțani, Nedelci, Sitari, Lăzărești, Horjești, etc. III 2. ÎNDELETNICIRILE LOCUITORILOR Locuitorii de pe Valea Proviței se ocupau cu prelucrarea lemnului. Timp îndelungat, majoritatea uneltelor folosite în gospodăria țărănească (plugul, grapa, războiul de țesut, carul, melița, furcile, greblele, scaunele, chiar și cuiele) erau lucrate din lemn sau aproape numai din lemn. Toate aceste unelte și obiecte de uz casnic erau executate de meșteri lemnari. Încă din timpuri vechi, dulgherii de pe Valea Proviței confecționau hambare (numite în
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]