133 matches
-
se închină (1935) au un sunet aparte prin gingășia emoțiilor - efemere, e drept - și nu întâmplător Tudor Arghezi îl așază în descendența lui Ienăchiță Văcărescu. M. le dezvăluie cu o spontaneitate netrucată și melancolia imprimă acestor cântece și madrigaluri o melodicitate remarcată în epocă: Eugen Jebeleanu îl aseamănă cu Heine, sonetul Dimineața fiind într-adevăr una din cele mai reușite poezii. În antologiile publicate după 1944 - Flori și ghimpi (1956), Soare cu dinți (1972) -, obiectul „cântecelor” se schimbă, realitățile lumii noi
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
artificial, are un „aer” tradiționalist, majoritatea poemelor reducându-se la scheletul unor trame narativ-simbolice. Peste zona interzisă (1979), volum oarecum tot de tranziție, revine cu scenariile ambivalente ale vieții și morții, dar cu influențe din Nichita Stănescu și cu o melodicitate simbolistă accentuată. Sora mea de dincolo (1980) constituie un moment de ruptură, un salt înapoi, în acea autenticitate a versurilor de debut, într-un soi de realism nud al emoției. Pierzându-și caracterul alegorico-livresc, poemele redevin directe, sunt „trăite” la
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
din care a fost desprins. Încifrarea constituie o provocare adresată cititorului, pus în situația de a colabora cu autorul, acesta neimpunând, ci doar propunând un univers liric posibil: Poemia. Există însă în lirica lui H. și piese de o reală melodicitate incantatorie, unde învestitura simbolică a cuvântului capătă valențe estetice deosebite (Lămpi, Izvod, Colinde I, II, III). Deși în aparență nu are de-a face cu literatura, lucrarea Medicul familiei. Terapie cognitivă (Carte de învățătură pentru toate vârstele) (I-II, 1994-1997
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
care și-a propus să repună esteticul în drepturile lui. Debutează în 1974 cu placheta de versuri Genealogie. Este laureat al Premiului „George Bacovia” (Bacău, 1996). R. se înscrie în albia liricii de factură tradițională, de o mare simplitate și melodicitate, degajată și sinceră. Și-a descoperit repede formula - cea a „citirii” într-un mod nou a proverbelor populare (Citirea proverbelor, 1979). Echilibrul între reflecție și simțire, expresia concentrat-metaforică reprezintă particularități ale manierei sale lirice. Asimilând poetica folclorică și bogatul ei
ROMANCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289307_a_290636]
-
continuă negațiune, acest sarcasm fără măsură și mefistofelic”. T. se declară dezamăgit de echivalările românești și afirmă tranșant că „nu avem nici un singur traducător al lui Heine”. Prin analiză concede că doar unele versiuni ale lui St. O. Iosif sugerează melodicitatea originalului, deși cu riscul trădării unor sensuri sau nuanțe. O amănunțită inventariere a traducătorilor și a tălmăcirilor este completată cu un „tablou sinoptic”, unde fiecărui titlu din opera lui Heine îi corespunde informația privind autorii și locurile de apariție pentru
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
care se atinge echilibrul între idee și expresie. Ultimele trei culegeri, Sonete (1969), Lăsați vulturii să zboare (1975), Asemeni lucrurilor (1977), includ sonete care surprind uneori prin încălcarea versificației și prin impresia de ușoară domolire a fanteziei. Totuși, sensibilitatea, delicatețea, melodicitatea rămân caracteristice, multe poezii având aerul unor romanțe. SCRIERI: Către țara ochilor mei, pref. Victor Papilian, Cluj, 1938; Murmură tăcerile, București, 1940; Dar de nuntă, Sibiu, [1944]; Nopți ardelene, Sibiu, f.a.; Amfora de lut, pref. Tudor Arghezi, București, 1965; Sonete
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
cu sinceritate și autenticitate, o cale proprie în mirajul legendei (pe care o vedea drept „spiritualism” „adaptat la forme de viață”) - centru ordonator al imaginarului său. Poetul dovedește un adevărat har al sublimării vieții și al transfigurării ei printr-o melodicitate pură: „Dar noi am prins de talpă rădăcini, / Mâinile ni-s funii de lumini”. Peisajul păduros de acasă arată, în frânturi, îndrăgite icoane („Mestecenii visează încă sub coajă de lapte/ La frunze și la câmpurile coapte”, Anotimp), însă acestea nu
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
se îngrijească. Găsește încă resurse de a răspunde cu entuziasm chemării revistei „Lumea nouă”, care îi oferă o funcție de redactor. Se prăpădește în urma unei banale infecții. În 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei RPR. Lirica, de o anume melodicitate, a lui P.-P., adunată postum, în 1896, este aceea a unui melancolic timid și însingurat, pierdut în reverii sau urzind sfioase gânduri de dragoste. Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
ireproșabilă și o eleganță a alcătuirii care o apropie de cea a lui A. I. Odobescu. Este savantă, plină de paranteze, explicații, incidente, aglutinând vorbirea directă, dialogul posibil al personajelor și rezumând evenimentele ori metamorfozele sufletești. Refrenul, altă particularitate, dă enunțului melodicitate și solemnitate. Podoabele aproape că lipsesc, metaforele apar rar și sunt obișnuite. O artă aparte, neegalată, demonstrează B.-V. în trecerea de la discursul povestitorului la acela al personajelor, de regulă prin saltul din prezentul povestirii în trecutul evenimentelor. Povestitorul alunecă
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
juridice, va debuta în presă, în 1924, cu o cronică cinematografică în prima revistă românească de specialitate, „Filmul”. Ca poet, debutează în 1930, cu volumul Nod ars, caracterizat de G. Călinescu ca fiind „de influență barbiană”. Versul scurt, ritmul sacadat, melodicitatea ce duce spre incantație, jocul copilăresc sau descântecul, ca și numeroasele tente exotice îl recomandă într-adevăr ca pe un emul al lui Ion Barbu. Există însă la el și o aplecare spre miniatură (în genul Elegiilor pentru ființe mici
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
vizibile din Fr. Jammes, în timp ce Căutătorul de comori (1939) reprezintă sinteza unor formule poetice diverse: de la poezia tradiționalistă, bucolică, elegiacă ori confesivă, cu înclinație spre artificiu din ciclul Stele căzătoare și arghezianismul psalmilor din ciclul Pre Tine te lăudăm la melodicitatea, simplitatea și puritatea poemelor de dragoste din ciclul Fata din ierburi. În câteva poeme, „duritatea viziunii”, „asperitățile” limbajului, pe alocuri frust, violent, asociații insolite de cuvinte ori schimbări bruște de registru stilistic, „semnul notației proprii”, în opinia lui P. Constantinescu
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
literare, publicate mai întâi în reviste și ziare, le va strânge în volumele Note și impresiuni (1896) și Extaz (1908), de ambițioasă paletă (eglogă, doină „în formă poporană”, sonet, nocturnă, pastorală, romanță, aubadă, barcarolă, sonată, baladă, elegie). Deși atentă la melodicitatea frazării, B. nu se prea întâlnește, în stihurile ei, cu lirismul. E sinceră, dar fadă, sensibilă, cadențându-și însă extazele în debitări sălcii. Abia în „peisagii”, unde figurația mitologică e conturată cu o anume grație, și în versurile de palpit
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
sonus, ca și platonician, se referă la toate speciile de sunete, atât melodioase, cât și la zgomote; distincția macrobiană dintre sonus dulcis și sonus asperus se bazează pe opoziția esențială dintre știință și opinie, rațiune și hazard, nullis modis gubernata. Melodicitatea (I, 1 modulatio; II,1,7 modulamen) este obținută în urma unui studiu matematic (observatio numerorum), adică prin știință, analiza calităților și cantităților sunetelor, doar astfel se poate realiza un acord, care să impresioneze plăcut auzul 29 (II, 1, 5-6 sed
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuțite, tunuri cosmice cu laser ș.a.m.d., totul într-o dizar monie eviscerantă. Convexitatea generoasă, pulsațiile mar su piale, melodicitatea învăluitoare, toată hipnotica încatenare de imagini ale ocrotitorului (prezente la tot pasul mai ales în Bambi și Cartea junglei) au lăsat locul stilisticii pustiirii. Concavitățile aglutinante, huruitul de șenile, tiru rile asurzitoare și urletele cotropitoare au alungat melodi cul, susurul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tasta conversații fără memorie. — oricum, îmi este indiferent. ei, ce considerații științifice puteți să-mi livrați despre vocea mea ? — este o voce senzuală, cu un timbru reținut și cu autoritate disimulată. Un ușor tremur se resimte la pronunțarea vocalelor. multă melodicitate, aș spune că aveți o voce arpe gială cu un sîmbure de ludicitate. Ingredientele vocii spun multe și despre temperamentul dumneavoastră. — De exemplu... — Degajați o impresie de femeie care nu este stresată, interesată de trăirea intensă a fiecărui moment, curioasă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Fosilă, și visează bovaric la un prieten pe al cărui tricou să scrie „Police”. O dată cu referințele la trupa „Police” își fac apariția și cele de ordin vestimentar (pantalonii „pensați” și „surorile Baccara”), toate amalgamate într-o textură de o remarcabilă melodicitate (întreținută mai cu seamă prin apelul la elemente prozodice și la tehnica refrenului). Următoarea secvență reia firul narațiunii inaugurate în partea a doua, adăugând noi elemente portretului fetei de la „Economic 2”: l-am lăsat baltă pe vără-miu și m-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fericire; fericit; folclor; foșnet; fredonare; fredonez; frumusețe; gălăgie; grai; grai frumos; gură; de haiducie; hit; iad; inimă; instrumente; interpret; interpretare; iubire; iubit; e joi; karaoke; lac; linie sonoră; liniștire; lirică; literă; lung; mama; mamă; al mamei; masă; manea; măiestrie; meditație; melodicitate; melodii; mîngîiere; mlădios; moară; muzicalitate; muzicant; nai; nani-nani; notă muzicală; orchestră; pace; patriotic; păsări; pian; potîrniche; privighetoare; prost; radio; redare; refren; relaxant; rimă; romantic; scenă; scriitor; sentimente; serenadă; simfonie; sirenă; smîntînă; solist; somn ușor; sport; stare; strofă; suav; sufletesc; sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
năzuința uniunii cu lumea simbolurilor. De-a lungul timpului, în cultura universală, "muzica" a avut propriul destin, în deplină concordanță cu natura umană, făuritoare de istorie. Jean Jacques-Rousseau a demonstrat că limbajul și muzica au o origine comună, constând în "melodicitatea primară a emisiei sonore umane" 107. Și astfel, "cadența și sunetele se nasc o dată cu silabele, pasiunea determină toate organele să vorbească și împodobește emisia sonoră cu întreaga lor strălucire; astfel, versurile, cântarea și vorbirea au o origine comună". 108 Muzica
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
infraoctaviante sau octaviante, alcătuite din intervale sau microintervale, cu ambitus mic sau mare, aceste scări muzicale au fost utilizate de-a lungul evoluției muzicii, în variate moduri de exprimare melodică. În Antichitate, muzica veche orientală sau europeană, era recunoscută prin melodicitatea sa, impresionând prin forța de expresie, imprimată de scările modale. Exemplul selectat din lucrarea lui Victor Giuleanu - Principii fundamentale în teoria muzicii, București: Editura Muzicală, 1975, paginile 205-206, demonstrează intonațiile modale (doric pe mi cu sunetul si mobil) și o
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
de-un bețiv, mîrÎie spectatorul cu șapcă amfibie dînd pe gît o bere Ursus. Fiindcă muzica lui Bird, ca a oricărui deschizător de drumuri, nu-i lesne de-nțeles, nu e Benny Goodman, Amstrong ori Ella Fitzgerald, nu excelează prin melodicitate, iar Eastwood a mai și reușit performanța ca dintr-o Întreagă discografie și așa destinată mai mult inițiaților, să selecționeze Într-o proporție zdrobitoare cele mai imposibile piese pentru urechile clasice, cu pavilioane auriculare deschise doar spre cheia sol. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cele mai îndrăgite piesele ale sale fiind și cea de pe discul de față, „Cu cine semeni dumneata?”. Celelalte titluri de pe acest album cu adevărat de colecție sunt cântate de soliști în activitate, care fac apel întotdeauna la refrenele de mare melodicitate ale lui Temistocle Popa. În 1974 compozitorul a lansat trei autentice hit-uri, și astăzi fără riduri: tânărul, pe atunci, Adrian Romcescu a lansat „Astă-seară m-am îndrăgostit”, în același an Marina Voica, cu vocea-i suavă, ne-a fermecat
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
sacrificiu. Lucrarea cuprinde cinci lieduri încărcate de zbucium și dramatism, în care linia melodică a vocii de sopran, dinamizată intens prin ritm și agogică, se împletește cu scriitura pianistică, cameleonică, asemeni unei umbre, sau, variind temele preluate din partitura solistului. Melodicitatea conturează totuși cel mai bine această miniatură a genului muzicii de cameră, care marchează intens memoria auditivă și afectivă a auditoriului. Recitalul celor doi artiști consacrați, soprana Bianca Manoleanu și pianistul Remus Manoleanu, uimește prin inteligența construirii întregii lucrări, prin
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
suprastructuri specifice fiecărui tip de discurs. Termenul de forme logice trimite la structurarea unui text pe anumite tipare, definite ostensiv ca silogisme, raționamente condiționale, inducții. Mijloacele retorice sunt acele tehnici care organizează textul prin formule și proceduri precum ritm, rimă, melodicitate, slogan etc. În sfârșit, termenul suprastructură este folosit de Van Dijk pentru a propune o schemă a compoziției textelor: "suprastructurile sunt forme convenționale care caracterizează un gen de discurs. Ele ordonează secvențele frazei și le atribuie funcții specifice"25. Fiind
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
am înregistrat 70 de substantive: aerodinamicitate, alteritate, autotaxare, biodiversitate, comunicabilitate, confidențialitate, creativitate, demipensiune, disfuncționalitate, dizabilitate, euroobligațiune, extraversiune/extroversiune, febricitate, fezabilitate, fiabilitate, fonoizolare, funcționalitate, imaturitate, inadecvare, indeterminare, infertilitate, infracționalitate, insațietate, inscripțiune, intenționalitate, interdisciplinaritate, interoperabilitate, iraționalitate, lasitudine, lejeritate, lichiditate, lentoare, maiestuozitate, mancurtizare, melodicitate, meteorosensibilitate, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate, policalificare, preaderare, presesiune, prespălare, previzibilitate, previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate, supraputere, surdomutitate, teatralitate, transaminare, univocitate, vandabilitate, variațiune, vălurire, velocitate, vulnerabilitate. Între acestea, sunt 46 de
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
și acțiunile compatibile și susținătoare direcției ideologice propuse. Un loc specific, în cadrul discursului propagandistic, îl ocupă anumite intervenții discursive scurte numite slogan. Enunțul-slogan este o „formulă-șoc”, care, la început, prin noutate, apoi prin repetare, dar și prin retoricitate (ritm, rimă, melodicitate) are, în special, rol mobilizator. În concluzie, discursul ideologic și propagandistic se înscriu în categoria actelor perlocuționare de discurs, urmărind în mod deosebit suscitarea anumitor efecte la auditoriu și mai puțin reflectarea unor stări de lucruri, înscriindu-se astfel, mai
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]