143 matches
-
încercând să închidă cu piciorul ușa salonului. Filip luă păhărelul de pe tavă "Să vă trăiască logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă o scenă jenantă, cu gesturi neîndemânatice, când Filip, cu melonul într-o mână și farfurioara în cealaltă, nu știa cum ar putea gusta din cozonac. Schiță un gest să-și pună pălăria pe cap. Renunță însă, căci nu se cădea să mănânci cu capul acoperit și încă în fața unei femei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
încercă să-l ajute, dar o făcu cu greu căci ținea cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura plină, mulțumi, se scuză pentru firimituri, aduse aminte femeii că melonul său continuă să fie la ea în mână și ieși cu spatele în stradă, dispărând pentru totdeauna din viața domnișoarei S. Dacă ai fi avut răbdarea și curiozitatea de a-l aștepta pe cealaltă parte a uliței, l-ai fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un participant la ele. Privea neîncrezător pragul salonului ca pe un hotar al unui spațiu în care, o dată intrat, propriul său destin ar fi putut să fie schimbat. Intră totuși și se rezemă imediat de peretele de lângă ușă, frământându-și melonul în mâini. Doamna K puse florile în glastra de pe masă și îl invită să se așeze pe un scaun în fața ei. Se priviră pe sub buchetul de flori, când printr-o parte, când prin alta a glastrei. Ai o meserie ciudată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mâna scoțîndu-și pălăria. Între femei, în general, Pomponescu nu făcea nici o distincție, toate părîndu-i-se respectabile și primind de la el aceleași omagii. Exceptând, firește, personalul de serviciu. Dar și în acest caz (pricină pentru care era apreciat), dacă, evident, nu scotea melonul în fața subretei și nu-i săruta mâna, în severitatea ținutei sale păstra mereu o conduită respectuoasă, neridicând glasul, folosind expresii care obligă, ca: "Dacă vrei", "dacă ai vreme", "dacă ești așa de bună", "ai bunătatea", și mulțumind invariabil cu "mersi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
timpul lucrînd la o versiune cu luminaturi a Cărții lui Iona. Uneori, profesorul de artă, un bătrînel prietenos, privea peste umărul lui și-l întreba: — Ăăă... vrei să fie o chestie umoristică, Duncan? Nu, domnule. — Dar de ce i-ai făcut melon și umbrelă? — Dar ce-i umoristic la meloane și umbrele? — Nimic! Eu însumi folosesc umbrela pe vreme rea... Intenționezi să faci ceva anume după ce termini asta? Thaw dorea să i-o dăruiască lui Kate Caldwell. — Nu știu, bîigui el. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cărții lui Iona. Uneori, profesorul de artă, un bătrînel prietenos, privea peste umărul lui și-l întreba: — Ăăă... vrei să fie o chestie umoristică, Duncan? Nu, domnule. — Dar de ce i-ai făcut melon și umbrelă? — Dar ce-i umoristic la meloane și umbrele? — Nimic! Eu însumi folosesc umbrela pe vreme rea... Intenționezi să faci ceva anume după ce termini asta? Thaw dorea să i-o dăruiască lui Kate Caldwell. — Nu știu, bîigui el. — Ei bine, cred că ar trebuie să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ilustrațiile pe care le-am făcut pentru conferințele cercului de dezbateri... Ea întîmpină fiecare dintre desene cu mici icnete de admirație și surpriză. îi arătă și Cartea lui Iona, neterminată încă. — E minunat, Duncan, dar de ce l-ai desenat cu melon și umbrelă? — Pentru că a fost genul ăsta de om. Iona a fost singurul profet care nu și-a dorit să fie profet. Dumnezeu l-a forțat. Eu îl văd ca pe un bărbat gras’ între două vîrste’ care lucrează într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acasă mănânci mereu cartofi prăjiți făcuți de bunica lui, Îl iubești pe Noni cu mustăți à la Stalin, barbă de țap ca a lui Voitec și păr vâlvoi à la Jimmy Hendrix, pentru că umblă Încălțat În bocanci, pe cap poartă melon, iar caietele și le duce Într-o paporniță de rafie. Ăsta, de câte ori Îl Întâlnești, Îți povestește Întâi de profesorul lui de română din liceu, unul MÎrza, pe urmă cum a fost el comandant de pichet de grăniceri, când a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o dimineață Îmbrăcat cu cizme, ciorapi până la genunchi, pantaloni bufanți, doulame și vestă și se Întorsese În seara următoare Într-un costum dungat, cu o eșarfă de mătase Îndesată sub guler, ca la un cântăreț de operă, și cu un melon negru pe cap. Mai erau și alte schimbări. Începuse să Învețe franceza dintr-un manual de conversație micuț, de culoare mov. Își Însușise niște gesturi afectate: de exemplu, Își băga mâinile În buzunare și-și zornăia mărunțișul sau Își scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fără proteste prețul propus de bărbat. De Îndată ce tranzacția se Încheiase, se grăbi să iasă din Koza Han și să-și vadă de adevărata treabă pe care o avea În oraș. Nu era ce credea Desdemona. Urmăriți cu atenție: Lefty, cu melonul Înclinat ștrengărește, umblă pe străzile Înclinate ale Bursei. Trece pe lângă o cafenea și totuși nu intră. Patronul Îl cheamă Înăuntru, dar Lefty Îi face doar cu mâna. Pe strada următoare trece pe lângă o fereastră cu obloane În spatele cărora se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
m-ai făcut așa, eu n-am vrut să simt așa ceva... dar În cele din urmă ajunge disperat: Dă-mi putere, Iisuse, nu mă lăsa să fiu așa, dacă ea ar ști... cu ochii strâns Închiși, cu mâinile Îndoind borurile melonului, cu vorbele ridicându-se odată cu fumul de tămâie spre un Hristos În formare. Se rugă vreme de cinci minute. Apoi ieși afară, Își puse pălăria la loc pe cap și-și zornăi mărunțișul din buzunare. Urcă Înapoi pe străzile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un verde smarald. Seara veneau alți bărbați emigranți, care aduceau whisky de contrabandă, și beau cu toții și jucau table. Câteodată Desdemona simțea mirosul familiar, de mosc dulceag, strecurându-se pe sub ușă. În timpul zilei, dacă se simțea Încarcerat, Lefty Își trăgea melonul cel nou În jos pe frunte și ieșea din casă ca să se gândească. Se plimba până În parcul Uzinei de Apă, uimit că americanii construiseră așa un palat ca să găzduiască filtrele de apă și valvele de admisie. Se ducea pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de-a lungul pereților. Le asimilează pe toate În liniște. Și apoi, Încă o dată, se aude o voce: ― Bună, Desdemona. Pe scena goală, Profetul, Mahdi, Fard Muhammad, stă În spatele podiumului. Nu e decât o siluetă slabă și elegantă, cu un melon care-i umbrește chipul. ― N-ar trebui să te afli aici, Îi spune el. Dar presupun că azi e În regulă. Desdemona, cu sufletul la gură, reușește să Îngaime: ― De unde știi cum mă cheamă? ― N-ai auzit? Eu le știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Acum Fard Muhammad iese din spatele podiumului. Traversează scena și coboară la nivelul podelei. Se apropie de Desdemona, continuând să-și etaleze omnisciența. ― Mai are și acum bodega? Zilele Îi sunt numărate. Lefty ar trebui să găsească altceva de făcut. Cu melonul Înclinat Într-o parte, cu haina de la costum Încheiată Îngrijit până sus, cu fața umbrită, Mahdi se apropie de ea. Desdemona ar vrea să fugă, dar picioarele n-o ajută. ― Și copiii ce fac? Întreabă Fard. Milton trebuie să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văzut lumină. Ce n'est pas de ma faute...2 Felix deveni alb la față, ceea ce generalul, mereu zâmbitor, observă numaidecât. Era un bătrân simpatic, cu mustăți albe, îmbrăcat foarte îngrijit, în haine de culoarea tabacului. În cap avea un melon, și în jurul gâtului o mare cravată de mătase, neagră, cu trei derivații. - Acesta-i tânărul dumitale prieten? Sunt încîntat. Îmi daivoie, generalul Păsărescu. Și generalul bătu ghetele militărește și, înclinîndu-se, întinse mâna, ceremonios, lui Felix. - Oh, zise el, fără nici o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Jiffy“ Dyes și Vim. Se așeză mai relaxată privind cum coaja orașului dispare În urma lor - străzile victoriene cu clădiri masive, bombardate, făcînd loc vilelor roșii edwardiene, iar acestea, la rîndul lor, deschizînd calea unor căsuțe ordonate ca niște funcționari cu meloane, urmate de bungalowuri și case din prefabricate. Ca și cum ai merge cu viteza fulgerului Înapoi În timp - cu excepția faptului că bungalowurile și casele din prefabricate făceau loc cîmpiilor verzi, și după aceea, dacă Îți Îngustai privirea și ignorai stîlpii de telegraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca să exploreze Împrejurimile, dar nu parcursese nici măcar o distanță de lungimea unui cvartal când și-a dat seama, Îngrozit, că era probabil unicul bărbat din oraș care purta pălărie. S-a Întors grăbit la University 12, și-a lăsat acolo melonul și a ieșit din nou, de data asta cu capul gol, ca să se plimbe pe strada Nassau, oprindu-se ca să examineze un grupaj de fotografii sportive expuse Într-o vitrină de magazin, inclusiv o poză mare a lui Allenby, căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câteva butoaie. — Cred că te Înșeli. Nu țin minte ca cineva din familie să fi morărit ceva. Cu toate astea, tu ai memorie excelentă. Mai bună ca a mea. — Hessid. Un bătrân arătos, cu o barbă albă lată. Purta un melon și o vestă foarte de soi, cu ceasornic și lanț. Chemat des să citească din Tora, deși n-avea cum să fi contribuit mult la sinagogă. — Aa, sinagoga! Vezi tu, Elya, nu prea am avut de-a face cu sinagoga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Asta fără Îndoială că avea să o facă. Dar ce era cu socotelile neîncheiate menționate de Elya? Înainte ca peretele vasului să cedeze chiar voia să continue discuția despre Cracovia? Să vorbească despre unchiul Hessid, care măcina mălai și purta melon și jiletcă elegantă? Sammler nu Își amintea de un asemenea personaj. Nu. Elya cu puternice sentimente de familie pe care nu le putea satisface și-l dorea pe Sammler acolo ca reprezentant al familiei. Își dorea prezența lui slabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
încercând să închidă cu piciorul ușa salonului. Filip luă păhărelul de pe tavă "Să vă trăiască logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă o scenă jenantă, cu gesturi neîndemânatice, când Filip, cu melonul într-o mână și farfurioara în cealaltă, nu știa cum ar putea gusta din cozonac. Schiță un gest să-și pună pălăria pe cap. Renunță însă, căci nu se cădea să mănânci cu capul acoperit și încă în fața unei femei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
încercă să-l ajute, dar o făcu cu greu căci ținea cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura plină, mulțumi, se scuză pentru firimituri, aduse aminte femeii că melonul său continuă să fie la ea în mână și ieși cu spatele în stradă, dispărând pentru totdeauna din viața domnișoarei S. Dacă ai fi avut răbdarea și curiozitatea de a-l aștepta pe cealaltă parte a uliței, l-ai fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]