151 matches
-
Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
câteva butoaie. — Cred că te Înșeli. Nu țin minte ca cineva din familie să fi morărit ceva. Cu toate astea, tu ai memorie excelentă. Mai bună ca a mea. — Hessid. Un bătrân arătos, cu o barbă albă lată. Purta un melon și o vestă foarte de soi, cu ceasornic și lanț. Chemat des să citească din Tora, deși n-avea cum să fi contribuit mult la sinagogă. — Aa, sinagoga! Vezi tu, Elya, nu prea am avut de-a face cu sinagoga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Asta fără Îndoială că avea să o facă. Dar ce era cu socotelile neîncheiate menționate de Elya? Înainte ca peretele vasului să cedeze chiar voia să continue discuția despre Cracovia? Să vorbească despre unchiul Hessid, care măcina mălai și purta melon și jiletcă elegantă? Sammler nu Își amintea de un asemenea personaj. Nu. Elya cu puternice sentimente de familie pe care nu le putea satisface și-l dorea pe Sammler acolo ca reprezentant al familiei. Își dorea prezența lui slabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Era locuința unui sălbatic, a unui naufragiat. Virgil Jones se integra în acea încăpere la fel de bine ca un elefant într-o solniță. Indul stătea așezat îndatoritor pe podea, având pe el un costum închis la culoare și învechit. Purta un melon pe cap și un lanț de aur pus de-a curmezișul vestei. îNu avea însă nici un ceas de aur la capătul lui.) într-un anume fel, se gândi Vultur-în-Zbor, în aceste locuri prea puțin atrăgătoare el păstra un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umplu cu fructe și legume. De ce-ți trebuie toate astea pe plajă, dragule? întrebă Dolores. El nu răspunse. — Acum o să am nevoie de cureaua ta, iubire, spuse ea, adoptând un ton dulceag. Virgil se îmbrăca în tăcere: costumul negru, melonul. — Dolores, spuse el, astăzi am și eu nevoie de curea. — O, se îmbufnă ea. Ei bine, dacă te porți așa, o să încerc să mă descurc fără ea. își ridică scaunul pe cocoașă. Haide, ciripi ea. E timpul să mergem. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
jale. O, Virgil! spunea ea. Sunt atât de fericită. Atât de fericită. Așteptând în pădurile de pe povârnișurile muntelui Calf, tăcut și invizibil, în timp ce bărbatul cel gras și împiedicat și tovarășul lui înalt, cu pană în creștet, o pană țopăind alături de melon, înaintau, urcând pe cărările năpădite de buruieni, urmărindu-i cu privirea și așteptând, stătea un gorf. OPTSPREZECE Planeta gorfică e numită uneori Thera. Ea își urmează traiectoria unduitoare în jurul stelei Nus, în galaxia Yawy Klim din Nirveesu gorfic. Această regiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
părțile. Virgil Jones se ridică în picioare. își scoase jacheta lui veche și închisă la culoare. Și pantalonii lui vechi și închiși la culoare. Și vesta lui veche și închisă la culoare, cu lanțul de aur fără ceas. își scoase melonul de pe cap. Așeză frumos toate lucrurile acestea, laolaltă cu lenjeria de corp, pe trupul lui Vultur-în-Zbor, care zăcea cu fața-n jos, ca nu cumva să să-i stea în cale. Și, neluând în seamă protestele bătăturilor sale, dansă. Gorful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iar veselia disprețuitoare a înlocuit iarăși monotonia din vocea ea. PATRUZECI ȘI DOI Domnul Virgil Jones nu mai avea nevoie de curea la pantaloni. Nu purta pantaloni. Avea un prosop în jurul mijlocului, un șirag de mărgele la gât și un melon pe cap. în mâna dreaptă ținea un ulcior cu vin. în mâna stângă se găsea o bună parte din fundul Kamalei Sutra. în poală ținea un castron cu fructe. O dâră roșie și subțire i se prelingea de pe limbă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țină prins în mreje pe Piatră, primul ei bărbat de o eternitate, suficient de mult timp pentru ca Vultur-în-Zbor să-și poată duce la bun sfârșit evadarea plănuită încet și minuțios. Virgil Jones a părăsit bordelul chiar înainte de ivirea zorilor, cu melonul pe cap, cu lanțul fără ceas în jurul taliei și fredonând nevinovat. Gloata se împrăștiase în cea mai mare parte la culcare, dar nemilosul Peckenpaw stătea ca un urs în pragul ușii. L-a privit furios pe Virgil, însă l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ultimul, În afară de el? Ultimul bărbat care să mai intre aici, la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l detecteze și chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ochelari! — Lentile de contact, geantă sport pe umăr! — Și barbă! — Nemaipomenit! Am fost sigură că e mai tânăr! — Mai bătrân! — Mai scund! — Mai gras! -- Mai chel! — Cu totul altfel mi l-am imaginat! Cu pălărie de pai, trenchcoat, baston. — Redingotă, melon, monoclu, umbrelă neagră... — Smoking! Papillon! * — Ultima care a ieșit, baba aia, cu mănuși, pălărie, este sau nu nevasta lui, spune? — Prezentabilă! — Oribilă, vrei să spui... Pentru vârsta ei, o femeie bine.. — La vârsta ei, frumoasă, urâtă, nu mai contează! Important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
timpul lucrînd la o versiune cu luminaturi a Cărții lui Iona. Uneori, profesorul de artă, un bătrînel prietenos, privea peste umărul lui și-l întreba: — Ăăă... vrei să fie o chestie umoristică, Duncan? Nu, domnule. — Dar de ce i-ai făcut melon și umbrelă? — Dar ce-i umoristic la meloane și umbrele? — Nimic! Eu însumi folosesc umbrela pe vreme rea... Intenționezi să faci ceva anume după ce termini asta? Thaw dorea să i-o dăruiască lui Kate Caldwell. — Nu știu, bîigui el. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cărții lui Iona. Uneori, profesorul de artă, un bătrînel prietenos, privea peste umărul lui și-l întreba: — Ăăă... vrei să fie o chestie umoristică, Duncan? Nu, domnule. — Dar de ce i-ai făcut melon și umbrelă? — Dar ce-i umoristic la meloane și umbrele? — Nimic! Eu însumi folosesc umbrela pe vreme rea... Intenționezi să faci ceva anume după ce termini asta? Thaw dorea să i-o dăruiască lui Kate Caldwell. — Nu știu, bîigui el. — Ei bine, cred că ar trebuie să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ilustrațiile pe care le-am făcut pentru conferințele cercului de dezbateri... Ea întîmpină fiecare dintre desene cu mici icnete de admirație și surpriză. îi arătă și Cartea lui Iona, neterminată încă. — E minunat, Duncan, dar de ce l-ai desenat cu melon și umbrelă? — Pentru că a fost genul ăsta de om. Iona a fost singurul profet care nu și-a dorit să fie profet. Dumnezeu l-a forțat. Eu îl văd ca pe un bărbat gras’ între două vîrste’ care lucrează într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bărbat străin, cu aer blând. Portarul explică ce și cum, domnul Mirto puse tocul jos, apăsă sugativa pe titlul splendid scris și-l invită pe Dan, cu voce puternică, să șadă. Se miră când văzu că bărbatul nu-și scoate melonul tras cam mult peste urechi. — A sosit domnul Neculai Procopiu? îl întrebă pe portar. — Încă nu, spuseră deodată Nicu și nea Cercel. Da tre’ să pice dintr-un moment în altu’. Îi spun eu să treacă pe la dumneavoastră... adăugă portarul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la duel, rămânând ca în viitor duelanții să fie considerați criminali de rând și să fie judecați de jurați. Domnul Procopiu vorbea în numele ziarului, așa că nu și semnă articolul. Mulțumit că reușise să termine la timp, își luă cilindrul, fiindcă melon nu mai avea, și coborî la tipografie să facă o înlocuire pe prima pagină. Apoi se îndreptă spre casă cu o poftă de mâncare excepțională. Nu postise în viața lui. 5 Am visat că mi se desprinsese sufletul de trup
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Steven Spielberg îl descoperă, grație unui cronicar de cinema, în ipostaza unui corespondent al miraculos-romanticului Indiana Jones. Dincolo de Canalul Mânecii, Tintin este citit, în momentele de relaxare petrecute în cochetul său apartament londonez, de agentul care nu se desparte niciodată de melon și de umbrela sa iconică. „Tintin, what a clever fellow”, exclamă, pe jumătate visător, John Steed, degustând cu ochii în album un pahar de whisky, în așteptarea domnișoarei Peel. Ca și Jules Verne, Hergé este imaginea canonică a mitografului ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Ca și TintinMilou, Dupont & Dupond sunt un cuplu inseparabil, cu o alură de siamezi burghezi. Există, în conformația lor intelectuală și vestimentară, în rigiditatea mecanică a mișcărilor lor, un amestec, savant, de desen în maniera lui Magritte (acei domni cu melon interșanjabili coborând din cerul plumburiu) și de vervă apocaliptică de teatru absurd ionescian. Catastrofele în care intră cu seninătatea decerebrată a celui care se crede a fi Sherlock Holmes sunt forma lor particulară de inițiere în tainele lumii. Relația dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
râzând. Stătea în fața ușii, cu cheia în mână. În stânga sa, dacă s-ar fi uitat, ar fi putut să observe un parașutist prins între crengile unui copac, iar undeva, în plan secund, o cafenea suspendată în care un moș cu melon și monoclu (Magicianul, cine altul?) își sorbea ceaiul și citea ziarul. Deși nu se uitase într-acolo, știa că nu este nimic în ordine. Că are iarăși parte de surprize. Și mai știa, ce absurditate, nici nu privise într-acolo
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
văzut lumină. Ce n'est pas de ma faute...2 Felix deveni alb la față, ceea ce generalul, mereu zâmbitor, observă numaidecât. Era un bătrân simpatic, cu mustăți albe, îmbrăcat foarte îngrijit, în haine de culoarea tabacului. În cap avea un melon, și în jurul gâtului o mare cravată de mătase, neagră, cu trei derivații. - Acesta-i tânărul dumitale prieten? Sunt încîntat. Îmi daivoie, generalul Păsărescu. Și generalul bătu ghetele militărește și, înclinîndu-se, întinse mâna, ceremonios, lui Felix. - Oh, zise el, fără nici o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mâna scoțîndu-și pălăria. Între femei, în general, Pomponescu nu făcea nici o distincție, toate părîndu-i-se respectabile și primind de la el aceleași omagii. Exceptând, firește, personalul de serviciu. Dar și în acest caz (pricină pentru care era apreciat), dacă, evident, nu scotea melonul în fața subretei și nu-i săruta mâna, în severitatea ținutei sale păstra mereu o conduită respectuoasă, neridicând glasul, folosind expresii care obligă, ca: "Dacă vrei", "dacă ai vreme", "dacă ești așa de bună", "ai bunătatea", și mulțumind invariabil cu "mersi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Graseiatul, tehnica de pronunție "franțuzească" a sunetului "r" nu are nimic de-a face cu grăsimea sau cu anacronismul. Are legătură totuși cu plimbarea care face parte din programul de slăbire. Cei aflați în hoinăreala oficială poartă pe cap un melon, ca semn distinctiv pentru a-i deosebi de ceilalți membrii ai societății. La prima plimbare, protagonista este luată de subsiori și târâtă, amintind de arestările forțate, iar slăbirea fizică ține locul celei psihice, un instrument des folosit de anchetatori. Dacă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
-i deosebi de ceilalți membrii ai societății. La prima plimbare, protagonista este luată de subsiori și târâtă, amintind de arestările forțate, iar slăbirea fizică ține locul celei psihice, un instrument des folosit de anchetatori. Dacă la început numărul purtătorilor de meloane este mic, cu timpul vine rândul tuturor: societatea se plimbă în tăcere, având încredere că administrația îi va îndeplini dorința supremă de a-i ridica de pe umeri propria povară și că va găsi o modalitate de a se autoadministra. Tema
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a oamenilor maturi. Fața rasă era contractată, prin lăsarea mușchilor obrajilor, într-o morgă solemnă. Pentru anotimp, era învederat insuficient îmbrăcat, deși se vedea că nu lipsa, ci dorința menținerii unei ținute uniforme determina această alegere. Purta pe cap un melon, așezat rigid ca un semicilindru, pe trup un pardesiu, sau un semi-palton ușor. Ghete subțiri, corecte, încheiate anacronic cu nasturi, călcau de-a dreptul pe zăpadă. Melonul și semi-paltonul băteau în verdele lucrurilor prea vechi, prea lustruite, deși ținuta omului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ci dorința menținerii unei ținute uniforme determina această alegere. Purta pe cap un melon, așezat rigid ca un semicilindru, pe trup un pardesiu, sau un semi-palton ușor. Ghete subțiri, corecte, încheiate anacronic cu nasturi, călcau de-a dreptul pe zăpadă. Melonul și semi-paltonul băteau în verdele lucrurilor prea vechi, prea lustruite, deși ținuta omului era de o corectitudine înțepată de mare gală. Contrastul între acest om și restul trecătorilor era așa de izbitor, încât te gândeai pe dată la un boier
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]