376 matches
-
se inseră pe porțiunea membranoasa a septului interventricular (la limita treimii superioare și mijlocii), emanând cordaje tendinoase rudimentare, dirijate spre mușchiul papilar posterior sau direct spre trabeculele cărnoase ale septului interventricular. Neavând legătură directă cu inelul fibros atrioventricular, partea septului membranos situată deasupra liniei de inserție a valvei septale se interpune între atriul drept și ventriculul stâng. - Ventriculul stâng (Ventriculus sinister) corespunde unei cavități de forma conica, acoperită de o rețea deasa și fină de trabecule cărnoase, cu o bază superioară
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
Triunghiul fibros drept, perforat de fasciculul His, are o structură mai complexă. Din el emană o expansiune fibroasa pe fata posterioara a trunchiului pulmonar („Tendo coni arteriosi”), alta fibroelastică spre musculatură atriilor („tendonul Todaro”), prelungindu-se în jos cu porțiunea membranoasa a septului inter-ventricular (pârș membranacea septi inter-ventricularis). - Musculatură atriilor (având o grosime de 2-3 mm) este constituită dintr-un strat circular care înconjoară că o centură comună ambele atrii, și altul care circumscrie separat fiecare atriu, dând naștere septului interatrial
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
plan sagital înclinat spre stânga, desparte jumătatea dreapta de cea stânga a inimii, deosebindu-i-se o parte superioară ce separă atriile (Septum interatriale) și alta inferioară, intercalata între ventriculi (Septum interventriculare). Această din urmă se divide în o porțiune membranoasa (pârș membranacea) dependența de aparatul fibros al miocardului, si o porțiune musculoasa (pârș muscularis) conectată cu mușchii papilari și cu numeroase cordaje tendinoase (vezi „Cavitățile inimii”) [3]. SISTEMUL EXCITO-CONDUCTOR AL INIMII (SYSTEMA CONDUCENS CORDIȘ) Miocardul specific este încorporat în masă
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
orificiului de vărsare în atriul drept al sinusului coronar. - Inferior se continuă cu fasciculul atrioventricular (Fasciculus atrioventricularis), lung de 5 mm și lat de 2-4 mm, al cărui trunchi comun (Truncus fasciculi atrioventricularis) străbate triunghiul fibros drept, coboară pe partea membranoasa a septului interventricular, unde încalecă prin cele două ramuri ale sale partea musculoasa a septului interventricular. Ramură dreapta (Crus dextrum), subțire și rotunjita, este situată mai profund decât ramură stânga (Crus sinistrum), măi lata și turtita. Ambele ramuri coboară pe
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
următoarele afluențe: - V. cordiș magna, care venind din zona apicala a cordului urca în sântul interventricular anterior, ocolește baza urechiușei ștăngi în sântul coronar, pătrunzând în extremitatea stânga a sinusului. La locul de confluenta cu acestă se intercalează o formațiune membranoasa („valvula Vieussens”) a cărei funcție nu a fost încă precizată. - V. posterior ventriculi siniștri adună sângele din zona posterioara a ventriculului stâng, vărsându-se în sinusul coronar direct, sau (mai rar) prin intermediul venei cordiș magna. - Vv. cordiș media urmează direcția
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
osos, ci este de natură conjuctivă. Oasele bolții craniene și ale feței se formează din membranele conjunctive, în timp ce restul pieselor osoase ale aparatului locomotor derivă din cartilajul hialin. Osteoaeneza constă în formarea unui complex albuminoido-celular care înlocuiește scheletul cartilaainos sau membranos al embrionului și asiaură în același timp procesul de creștere în lunaime/arosime al osului pe durata vieții intrauterine. Osteoaeneza se realizează în trei faze: 1. faza de clarificare primară în care predomină fenomenele constructive în urma cărora rezultă osul primar
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
osului lăsând altele intacte, săpând galerii și lacune. în urma acestor procese apare substanța osoasă nouă, funcțională, adaptată la necesitățile de susținere. Osificarea primară Osificarea poate avea loc prin două procese: unul care pornește de la modelul cartilaginos și altul de la cel membranos. a) Oasele lungi, scurte și unele oase plate se dezvoltă din macheta cartilaginosă. Osificarea primară diafizară se traduce prin hipertrofia celulelor cartilaginoase care se găsesc în centrul piesei. Mugurii conjunctivovasculari, ce vin din pericondru, pătrund în condroblastele hipertrofiate, perforează capsula
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Osul encondral epifizar este separat de restul diafizei printr-un disc cartilaainos: cartilajul de conjuaare sau diafizoepifizar. Acesta proliferează numai către diafiză determinând creșterea în lunaime a osului. Acest cartilaj dispare atunci când creșterea scheletului se termină. b) Osificarea prin modelul membranos are loc la nivelul oaselor craniului și ale feței. Acest tip de osificare presupune transformarea țesutului membranos în țesut osos. Inițial există o machetă conjunctivă, în care fibrele conjunctive sunt dispuse sub forma unei rețele care se înconjoară de osteoblaști
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Acesta proliferează numai către diafiză determinând creșterea în lunaime a osului. Acest cartilaj dispare atunci când creșterea scheletului se termină. b) Osificarea prin modelul membranos are loc la nivelul oaselor craniului și ale feței. Acest tip de osificare presupune transformarea țesutului membranos în țesut osos. Inițial există o machetă conjunctivă, în care fibrele conjunctive sunt dispuse sub forma unei rețele care se înconjoară de osteoblaști, de pături de oseină care se calcifică și fuzionează unele cu altele într-o lamă sponaioasă de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
brungălbuie pe partea ventrală. Capul este rotunjit iar pronotul este globulos și îngustat posterior. Picioarele anterioare sunt adaptate pentru săpat, având tibiile lățite și prevăzute cu dinți puternici. Aripile anterioare (tegmine) sunt scurte, coriacee, de culoare brun-deschisă iar aripile posterioare (membranoase) sunt bine dezvoltate, cu o rețea de nervuri evidente. Abdomenul este format din 10 segmente, ultimul fiind terminat cu o pereche de cerci lungi (fig. 2 a). Oul este elipsoidal, de culoare galbenă, cu luciu verzui, de 3,0 - 3
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
8 - 1,1 mm lungime, de culoare albă- strălucitoare. Larva matură are 7,0 - 8,0 mm lungime, este fusiformă, apodă și eucefală, de culoare albăgălbuie. Regiunea posterioară a abdomenului este trunchiată oblic și prezintă 6 perechi de formațiuni digitiforme membranoase, dintre care cele două mediane sunt mai dezvoltate și bifurcate (fig. 17 b). Pupa are 6 mm lungime, în formă de butoiaș, de culoare castanie (fig. 17 c). Biologie. Iernează în stadiul de pupă în sol, mai rar în resturile
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
4,0 - 6,0 mm lungime, de culoare cenușie. Capul este mare, cu ochi mari, apropiați de vertex la mascul și separați printr-o bandă îngustă de culoare roșie la femelă. Toracele este scurt, globulos, de culoare gălbuie. Aripile sunt membranoase, de formă ovală și sunt străbătute de nervuri longitudinale și 5 nervuri transversale. Balansierele sunt mici, de culoare galben-deschis. Picioarele sunt de culoare brun-negricioase. Abdomenul este îngust, de culoare gri-deschis, median cu o bandă longitudinală de culoare brunie (fig. 51
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
Oul este alungit, de 0,2 - 0,3 mm lungime, de culoare albă strălucitoare. Larva este apodă și acefală, de 6,0 - 8,0 mm lungime, de culoare alb-hialină. Ultimul segment abdominal este oblic-trunchiat, iar de jurîmprejur cu 12 negi membranoși. Pe segmentul anal se află 7 proeminențe digitiforme, perechile mediane 5 și 6 sunt unite și bifurcate. Pupa este în formă de butoiaș, de 4,0 - 4,5 mm lungime, la început alb - gălbui, apoi brună. Biologie. Iernează în stadiul
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
cu seamă în copilărie și adolescență, după cum am menționat deja se află la originea dezvoltării și consolidării legăturilor neuronale; se formează noi proeminențe dendritice, înmulțindu-li-se numărul, iar terminațiile presinaptice se lărgesc; celulele neuronale sintetizează ele însele proteine specifice membranoase, care asigură conservarea mnemonică a mesajelor anterioare repetate și le sporesc posibilitățile de sinteză și de eliberare a transmițătorilor. Această programare centrală permite atunci, pornindu-se de la un singur ordin motor, intrarea în acțiune a circuitelor preferențiale caracteristice de scheme
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
cu DSA, stenoză pulmonară și coarctație de aortă. Este considerată cea mai frecventă malformație cardiacă congenitală, reprezentând 20-25% din totalul MCC. CLASIFICARE ANATOMICĂ Defectul poate fi localizat oriunde la nivelul septului interventricular [2] (fig. 10.1). DSV perimembranos (paramembranos, subaortic, membranos, infracristal) - localizat la nivelul porțiunii membranoase a septului interventricular; marginea inferioară este reprezentată de septul muscular, iar cea superioară este reprezentată de valvula septală și parțial cea anterioară a valvei tricuspide. Este înconjurat la acest nivel de țesut membranos, format
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
de aortă. Este considerată cea mai frecventă malformație cardiacă congenitală, reprezentând 20-25% din totalul MCC. CLASIFICARE ANATOMICĂ Defectul poate fi localizat oriunde la nivelul septului interventricular [2] (fig. 10.1). DSV perimembranos (paramembranos, subaortic, membranos, infracristal) - localizat la nivelul porțiunii membranoase a septului interventricular; marginea inferioară este reprezentată de septul muscular, iar cea superioară este reprezentată de valvula septală și parțial cea anterioară a valvei tricuspide. Este înconjurat la acest nivel de țesut membranos, format prin „încercarea” valvei tricuspide de a
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
subaortic, membranos, infracristal) - localizat la nivelul porțiunii membranoase a septului interventricular; marginea inferioară este reprezentată de septul muscular, iar cea superioară este reprezentată de valvula septală și parțial cea anterioară a valvei tricuspide. Este înconjurat la acest nivel de țesut membranos, format prin „încercarea” valvei tricuspide de a acoperi defectul, mecanism prin care în 10% din cazuri defectul poate să se închidă spontan până la vârsta de 1 an. DSV conoventricular - un termen dezvoltat de van Praagh, reprezintă un defect localizat la
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
încercarea” valvei tricuspide de a acoperi defectul, mecanism prin care în 10% din cazuri defectul poate să se închidă spontan până la vârsta de 1 an. DSV conoventricular - un termen dezvoltat de van Praagh, reprezintă un defect localizat la nivelul septului membranos, între septul conal și septul muscular. Poate fi strict membranos, sau se poate extinde superior spre septul conal (septul ce desparte rădăcina aortei de tractul de ejecție al VD) sau inferior spre septul muscular. Frecvent este însoțit de o aliniere
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
în 10% din cazuri defectul poate să se închidă spontan până la vârsta de 1 an. DSV conoventricular - un termen dezvoltat de van Praagh, reprezintă un defect localizat la nivelul septului membranos, între septul conal și septul muscular. Poate fi strict membranos, sau se poate extinde superior spre septul conal (septul ce desparte rădăcina aortei de tractul de ejecție al VD) sau inferior spre septul muscular. Frecvent este însoțit de o aliniere defectuoasă a septului conal față de cel muscular, ca în tetralogia
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
crestei ventriculare”, ambele atașate median de septul muscular. Diviziunea valvulei comune inferioare este absentă aproape întotdeauna. Componenta ventriculară a defectului septal este variabilă ca dimensiune, fiind relativ mică la nivelul valvulei inferioare și mai mare la nivelul valvulei superioare. Septul membranos este dezvoltat, iar comunicarea interventriculară nu se extinde până la cuspele aortice. - CAVC Rastelli tip B: această formă relativ rară de CAV complet se caracterizează prin prezența unor corzi tendinoase aberante, fie dinspre componenta tricuspidă spre ventriculul stâng (VS dominant), fie
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
plămân, sau prin introducerea prin sonda IOT inițială, în plămânul stâng, a unei sonde de HFJV. Aceasta din urmă variantă este preferată fiindcă asigură un câmp chirurgical mai puțin aglomerat. Se realizează anastomoza prin sutură cu fir continuu pe partea membranoasă și cea cartilaginoasă dinspre stânga spre dreapta. Există posibilitatea unor momente de hipoxemie în cursul HFJV sau în cazul prelungirii intervenției. În acest caz, fie am ventilat pentru câteva minute plămânul drept, chirurgul mutând sonda de HFJV, fie am împins
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
c și v foarte ample, cu platou sistolic [10]. STENOZA PULMONARĂ Leziunile valvulare pulmonare sunt cel mai frecvent congenitale și rar dobândite. Stenoza pulmonară se definește ca un obstacol stenotic în calea ejecției VD la nivelul valvulei sigmoide, infundibular (stenoză membranoasă/ musculară) sau supravalvular [20]. SIMPTOMATOLOGIE - Dispnee, palpitații; - Semne ale insuficienței cardiace drepte (cianoza nu apare în stenoza pulmonară izolată, fără șunt). Diagnosticul se bazează pe prezența suflului sistolic de ejecție aspru, rugos, intens, la focarul pulmonarei (sp. II-III ic. stâng
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
duoden" (DM, 2007: 812). Prin fons, tis/ s. m. ca și prin fontana, ae /f. (în limba franceză veche fontanelle, dimin. de la fontaine) era denumit "izvorul, fântâna". În limbajul medical, fontanelă (NA; cf. fr. fontanelle) desemnează conceptul de ,,spațiu neosificat, membranos și depresibil, situat la punctele de întâlnire ale unor suturi ale bolții craniene la nou- născut" (DM, 2007: 496). Tiparele preconceptuale sunt eterogene (ontologice, antropologice, livrești etc.) în cercetarea metaforei specializate. Endolimfă (cf. fr. endolymphe; en. endolymph) este una dintre
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
NA pylorus) etc. diferă la nivelul limbilor istorice (prin grafie, elemente suprasegmentale etc.), atât un practician al medicinii europene, cât și un medic vietnamez vor ști că aceste concepte desemnează: "o zonă care înconjoară un punct...", "lichidul din interiorul labirintului membranos al urechii interne", "banda musculară care face legătura între stomac și duoden" și vor putea să comunice în calitatea lor de specialiști. Hermeneutica metaforei specializate nu poate fi redusă doar la analogii și raționamente, dat fiind faptul că un construct
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o curte mică: med. areolă (fr. aréole); lat. auricula, ae (s.f.) a generat în limbajul medical metafora "urechiușă". În limba franceză veche, fontanelle era un diminutiv al substantivului fontaine. În nomenclatura anatomică, fontanelle/ fonticulus (pl. fonticuli) desemnează un "spațiu neosificat, membranos și depresibil, situat la punctele de întâlnire ale unor suturi ale bolții craniene la nou-născut" (DM, 2007: 496). Analogia de caracteristică nu este limitată doar la habitat, ci și la caracteristici ale acțiunii sau ale obiectelor aparținând vieții cotidiene, altele
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]