631 matches
-
să consulte originalul. Unei astfel de erori de transcriere i-a căzut victimă însuși G. Călinescu. În Opera lui Mihai Eminescu, divinul critic ajunge la un adevărat delir interpretativ ca urmare a citirii și citarii greșite a unui vers din Memento mori: Când în straturi luminoase basmele copite cresc". În realitate, în versul lui Eminescu nu era vorba despre copite, ci despre copile. Pornind însă de la o singură consoana transcrisa greșit G. Călinescu descrie o viziune baroca, în care "basmul este
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
răbdare cu noi, să nu trăiți repede, ci bine și frumos și, deși tupeul este una din trăsăturile generației voastre, nu-l lăsați să vă domine. Nu uita să spui “mea culpa” când ai greșit și întotdeauna „te nominem esse memento!” Diriginte, Prof. ELENA TELESA Povestea Unui Absolvent De Racoviță Demult... tare demult, pe vremea când se potcoveau elevii de Racoviță cu câte un ecuson la gât și un număr matricol în catalog, pe vremea când zorii cunoașterii răsăreau la șapte
E by ELENA TELESA () [Corola-journal/Journalistic/84105_a_85430]
-
memoria eterna, em fonte pura As lagrimas choradas transformarao. O nome lhe puserao, que inda dura, Dos amores de Ignez que ali passarao. Vede que fresca fonte rega as flores Que lagrimas sao a agua e o nome amores. Acest memento decupat din Lusiada îi întâmpină pe turiștii care ajung la Fonte das Lagrimas. Versurile vorbesc de o tânără de viță nobilă și de dragostea ei sugrumată. Astăzi Coimbra râde, uriașul sequoia de lângă Fonte dos Amores se lasă mitraliat de blițuri
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
el nici o semnificație politică". Coloratura politică a Manifestului e totuși indenegabilă, constituind una din virtuțile sale istorice. Paradoxal, învinuirile îndreptate asupra acestuia din direcția dreptei pot dobîndi, acum, în ochii noștri, dincolo de dorința de culpabilizare în tonuri aspre, semnificația unui memento. În egală măsură, cu toate că de pe poziții energic deosebite, atît cerchiștii care deplorau "nebuloasele conjuncturi politice și regionaliste", cît și naționaliștii ce vituperau "comunismul estetic" se pregăteau, subliminal, am zice, dar cu accente premonitorii certe, să intre în marele tunel al
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
versurile cu care se încheie volumul, cîștigînd în naturalețe și în sunet personal. Între invocație și dojană, Mantaua nopților e un mozaic cu vechi spărturi de urnă. Urna grecească, pe care latinitatea va fi moștenit-o, e cel mai rezistent memento al datoriei față de prieteni. Lăudînd și tînguindu-se, poezia aceasta complicată în cuvinte și ușoară în muzici, nu spune altceva.
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
și de bombe, ciuruiți, lăsând la vedere petice de cer sau bălării care-i năpădiseră, insidios, dușumelele. Și pretutindeni, pe lângă construcțiile agonizante, munți înalți de moloz, fragmente de stucaturi, bucăți de tavan, cioburi de ornamentații, lăsate deliberat, expuse, ca un memento al grozăviilor războiului (te pui cu expresionismul german?). Pe străzi, sumedenie de bărbați în cârje, amputați de câte un braț sau un picior, purtând pe chip amprentele durerii - sau poate că ale înfrângerii? Ni s-a atras atenția că lipseau
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
Prin urmare, mă pot raporta la ele, pentru a constata nu doar că au existat sau au fost posibile, dar și că au o anume repetitivitate și se multiplică în fiecare generație. Povestea relatată de P.H.L. se constituie ca un memento, o trimitere la ceea ce se întâmplă acum ori se va întâmpla cândva, în situații identice. Cu toată bogăția și diversitatea manifestărilor umane, apar mereu asemănări surprinzătoare între om și om, grup și grup sau cuplu și cuplu. Ceea ce P.H.L. a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Ceasul de vară). * Lirica lui Eminescu însumează cele mai largi și variate deschideri cosmice: de la nemărginitele spații revărsându-se neîntrerupt în descrierea cosmogenezei din Scrisoarea I, la spațiile abisale din Mortua est!, Rugăciunea unui dac, Melancolie, Strigoii, episodul "Orfeu" din Memento mori: de la responsabilitatea cosmică în iubire, din finalul poeziei "Pe lângă plopii fără soț": "Tu trebuia să te cuprinzi/ De acel farmec sfânt/ Și noaptea candelă s-aprinzi/ Iubirii pe pământ." la responsabilitatea geniului pe de o parte față de lumea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
omenească are o solie pe care noi nu o cunoaștem? Din acest motiv nu suntem datori să binecuvântăm poetic viața? Ca atare, soluția cea mai "înțeleaptă", formulată după îndelungul periplu prin civilizațiile lumii, rând pe rând pradă morții, din postuma Memento mori, este Poezia, chiar dacă este numai o picătură de nemurire: Din aghiazima din lacul ce te-nchină nemuririi, E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirii: Dar o picătură numai. Decât altele ce mor Ele țin mai mult. Umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de increat, neliniștea astrului întemnițat în anistoricitate eternă. O undă de neliniște cuprinde și pe cei doi fericiți fugari și care cer binecuvântarea luceafărului, iar acesta le amintește condiția norocului plătit cu perisabilitate. Neliniștea decăderii și apunerii străbate civilizațiile din Memento mori, încheiată cu marea neliniște "Poate că în văi de haos ne-am pierdut de mult... de mult", din moment ce astăzi trăim apusul zeilor și a marilor idei filozofice, profețite de Eminescu. Povestea magului călător în stele este un spațiu infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
i exprim? dorin?a de extinc?ie În imperiul ghe?urilor ve?nice, Întocmai cum Euthanasius o exprim? pe aceea de a reintră În circuitul materiei, prin a?ezare sub ?uvoaiele cascadei." Că ?i În poemele „Odin ?i poetul" sau „Memento Mori" , eroul cutreier? vastul „paradis polar", tr?ind „senza?ia acut? a borealismului" . Peisajul selenar poate fi bun?oar? expresia armoniei lumii: „Între ziduri, printre arbori ce se scutur? de floare, Cum revărs? luna plin? lini?tita ei splendoare" ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
transformându-1 Într-un peisaj fantastic de o for?? plasticizant? uimitoare: „ ?i În fundul m?rii aspre, de safir mandre palate Ridic bol?ile lor splenzizi, ?-a lor hale luminate, Stele de-aur ard În facle, pomi În floare se În?ir". (,Memento mori") Prin „por?i albastre", „sc?ri de valuri", „albastre hale" str?juite de „bol?i antice", descindem Într-un paradis fascinant, În care domnesc „portale nalte", „cu lungi coloane de z? pad?", „cu-arcuri de nea alb? că argint
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
acestora („corsi e ricorsi") evoc? str?lucirea lor, acum, acoperit? de ț?cere: Astfel, din vechiul Babilon, cetate „cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate / ?i pe ziduri uria?e mari gr?dini suite-n nori" (Memento mori), nu a mai ??mas azi nici amintirea („mai nu ?tiu nici unde-a fost"). Egipetul este, În schimb, un spa?iu al crea? iei, simbol al unei tainice În?elepciuni În virtutea c?reia preo?îi ?i regii c?utau
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
A afla „sâmburul lumii / Tot ce-i drept, frumos ?i bun", „a ? ine lumea ?i vecia Într-un num?r" {Scrisoarea I") sau a strânge, În chip metaforic, toate stelele cerului Într-o oglind? de aur (precum magul egiptean din „Memento mori") reprezint? unicul mod prin care fiin?a uman?, supus? trecerii timpului, ca ?i zidurile vechilor cet??i devenite acum ruine, poate aspiră ??tre absolut. Atunci cand Ins? universul formelor zidite În piatr? cap??? expresia unui adev?rât miracol n? scut
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mai nalt e, decat dep?rtarea-n soare. Stânc? urcat? pe stânc?, pas cu pas În infinit Pare-a se urcă iar fruntea-i, cufundat?-n În???ime, Abia marginile-arat? În albastrantunecime: Munte jum?tate-n lume — jum?tate-n infinit". („Memento mori") Dou? tipuri de spiritualitate se configureaz? În opera eminescian? una Închis?, În care cunoa?terea e imposibil? (spa? iile descrise Întruchipând simboluri ale regresiunii) ?i o altă deschis? -cea dacic?, În care limitele dintre cele dou? lumi nu exist
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a domei celeste. Atingând, din „ceruri", culmile stâncilor, „ Doina str?luce?te-n noapte că din marmur? zidit?, / Prin o mreaj? argintoas? că prin vis o vezi ivit? /A ei sc?ri ajung din ceruri a stâncimei negri col?i" {„Memento Mori"). De asemenea, sunt descrise palatul zeilor daci ?i cetatea Soarelui „cu într?ri În veci deschise, cu sc?ri netezi, colonade / lungi de marmure că ceară", dar ?i gr?dinile din „monastirea alb-a lunei" ce se Înal?? pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
bucium: „ Sară pe deal buciumul sun? cu jale Turmele-1 urc, stele le scap???-n cale...", („Sarape deal") sau de „corn de aur": „ Câte-odat?-n corn de aur ei r?sun?-n dep?rtare, Trezind sufletul p? durii, codrilor adânci cantare " {„Memento Mori") Înzestrat cu o autentic? „voca?ie edenic?", poetul deseneaz?, transfigurând magic orice dimensiune a realului, spa?îi arhaice vibrând de rezonan?ele muzicale ale unui timp imemorial adev?rât? „patrie a dorului" (Ro?a Del Conte) spre care gândul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
îi schimbate. Ele comunic? Între ele ? i adeseori, f??? de veste I?i schimb? locul Întrun discurs, cum este cel romantic, În care am? nuntul este observat din unghi cosmic ". Este vorba despre mitul na?terii ?i mor?îi universului („Memento Mori", „Mure?anu", „Rug?ciunea unui dac", „Scrisoarea I"); mitul istoriei În care Eminescu se refer? la m?rirea ?i dec?derea marilor cet??i iar, pe de alt? parte, a?az? În opozi?ie „plenitudinea ?i În?elepciunea trecutului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
blândei lune" etc); alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre p?mânt („Luna pe cer trece-a?a sfânt?? ?i clar? -„Sară pe deal", „fă?a sfânt-a lunei pline" „Memento Mori"); minune pe care „toat? noaptea st? s-o văd?", Întotdeauna uime? te prin frumuse?ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin? („?i privind la lună plin? / La ??paia de pe lacuri" „O r?mai"; „Neguri albe, str?lucite / ?ese
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
topografii mitice a universului" ce aminte?te de „modelul cosmologic platonician", este ea Ins??i un mit, reprezentând l?că? al sufletelor p? mântenilor, dar ?i al gândurilor „pref?cute-n stele de aur" ce bat la poarta ve?niciei {Memento Mori), este „steaua de pace", care veste?te venirea pe lume a „Christ-ului, este, In sfâr? it steaua magic?, ce-i „miruie" fruntea „c-o raz? de vise", ??reia poetul Îi adreseaz? rug?mintea de a opri curgerea În van
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
m?rii aspru cânt" (Meii om un singur dor), „izvorul prins de vraj? ????rea sunând din valuri" etc, des? văr?ind frumuse?ea magic? a acestui „Eden" al poeziei eminesciene, unde „pe-um?rul Dochiei mandre cânt? pas?rea m?iastr?" (Memento Mori). Lacul, ca stare de suflet, ca mod de a fi În acest univers „orfic", are propriul s?u „glas" („Îngâna?i de glas de ape") ale c?rui ecouri „ating" Ins??i „r???cină fiin?ei noastre"; prin muzic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nori arunc? blând / Câri se-ntind albi că ??pada ?i ea straturi argintoase, / Oferindu-i flori de aur ?i viole-ntunecoase; / Ea din când În când plive?te câte una, aruncând / Flori de neaua peste ape ce alerg fulger?toare" „Memento Mori"). Dac? florile sunt simboluri ale frumuse?îi neînchipuite, ale sensibilit??îi ?i ging??iei, Întruchipând metafizic gândurile „de aur" d? ruite oamenilor de c?tre zâne, albastrul petalelor, oglindind În limpezimea ?i str?lucirea lor infinitul cerului, reprezint? o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În a crea astfel de spa?îi: „Nemaiv?zut? feerie!". Metaforă cu greu poate surprinde frumuse?ea lor ireal?. În poezia lui Eminescu, p?durile sunt „de argint", iar codrii, „de aram?", timpul se m?soar? În „codri de secoli" (Memento Mori), iar spa?iul se urze?te În „p?duri de basme" (Memento). Zeii, zânele, magii, ??i au l?că? În lumea lor. Astfel, zână Dochia are palatul s?u „din stânce sure" lang? râuri de argint „care mi???-n
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poate surprinde frumuse?ea lor ireal?. În poezia lui Eminescu, p?durile sunt „de argint", iar codrii, „de aram?", timpul se m?soar? În „codri de secoli" (Memento Mori), iar spa?iul se urze?te În „p?duri de basme" (Memento). Zeii, zânele, magii, ??i au l?că? În lumea lor. Astfel, zână Dochia are palatul s?u „din stânce sure" lang? râuri de argint „care mi???-n mii de valuri / A lor glasuri Înmiite, printre codri, printre dealuri, / Printre bol
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a codrilor, cerul I?i revărs? lumină prin „oglinzile m?re?e ale stelelor icoane" În „pulberea de-argint" a plaiurilor verzi; aerul „scânteiaz?" În „unde albastre", iar luna -„diadem de topi?i a?tri" „arde-n blondele ei plete". (Memento Mori). În acest univers mitic, codrul este „Împ?rât sl?vit": „Împ?rât sl?vit e codrul, Neamuri mii Îi cresc sub poale, Toate Înflorind din mila Codrului, M?riei Sale! [...] „Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Imprejuru-ne s-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]